«

»

Sah si… mat!

Share

Cum s-ar spune, titlul ar reprezenta finalul unei partide de sah unde, in general, sunt invingatori si invinsi. Si daca in acest caz este vorba despre un sport al inteligentei pe un teren clasic cu 64 de patratele, in viata lucrurile sunt mult diferite, scotand in evidenta „perversitatile” firilor celor intrati in competitie. Locul unde simtim manifestarea lor este situat in preajma fiecaruia dintre noi, iar interesele competitorilor se afla in stransa legatura cu nazuintele pe care si le doresc indeplinite. Si pentru a nu pluti in generalitati, sa spu­nem lucrurilor pe nume.

La sah, emulii au planuri, strategii, tactici, ce mai, o disputa cu argumente stiintifice dublate de perse­verenta si inteligenta cu care este dotat fiecare partener.

Pentru altii insa, in viata de zi cu zi, lucrurile stau cu totul altfel.

Anii ciclului electoral polarizeaza oamenii in functie de nazuintele amin­tite mai inainte. Unii vor putere si, bineinteles, beneficiile de pe urma ei (in practica deloc de neglijat, lucru dovedit cu prisosinta de clasa „avuta”), iar altii ii „ajuta” alegandu-i in fruntea bucatelor cu speranta unei iesiri din saracie.

Cu toate ca si pentru unii si pentru altii intentiile ar fi normale, iata ca, dupa 16 ani de bune „intentii”, starea la care asistam demonstreaza ca numai prima categorie castiga, dand fara ezitare un sah mat permanent celor care culeg an de an dezamagiri.

In competitia amintita, cei cu tupeu promit marea cu sarea, iar cei care ar trebui sa beneficieze de efectele ei raman pe mai departe pacaliti.

Se stie ca terenul pe care pot aparea resursele necesare revigorarii si punerii pe coordonatele eficientei a tot ceea ce misca in tara este sectorul economic. Or, tocmai acesta se afla in zona hazardului, a ceea ce o da Domnul! Nu se poate ca dupa atatia ani, cu toate necazurile aparute pe parcurs, sa nu se reuseasca sa se puna pe picioare o economie sanatoasa, preponderent privata care prin taxele si impo­zitele platite la timp si integral la bugetul de stat sa asigure resursele unei vieti normale pentru o tara ce se doreste integrata din toate punctele de vedere familiei europene. Tara nu-i saraca asa cum incearca unii sa o categoriseasca, oamenii in marea lor majoritate sunt saraci, si asta in primul rand pentru ca mai marii tarii nu stiu si, poate, nici nu vor sa faca ceva pentru a valorifica ceea ce nu multe tari beneficiaza ca noi de la natura.

Nu, pentru ca „elita” noastra poli­tica prefera sloganul „circ si foame” pentru a putea guverna in liniste.

Luati, si lecturati kilometri de pagini scrise in presa sau urmariti emisiunile audio-video si veti vedea ca, in 2005 ca si in alti ani, spatiile sunt in majoritatea lor ocupate de cancanuri politice, de dispute sterile, de jigniri reciproce, de „armonia” unei aliante de pomina de… de toate, numai cu ceea ce trebuie facut, pentru ceva normal, nu…

In afara tam-tamului legat de cota unica de impozitare, nimic semnificativ pentru un sistem fiscal sanatos, capabil sa rezolve problemele reale cu care se confrunta din plin Romania in prezenta perioada de tranzitie, cum se spune.

Mai mult, schimbarea ocupantului scaunului de la finante a insemnat emiterea unor noi idei si concepte, care nefiind comunicate intr-o forma clara, coerenta si finala, au ramas necunoscute celor interesati.

Aceasta stare i-a pus si ii pune la grea incercare pe oamenii de afaceri, investitori straini si autohtoni care fac si ei ce pot ca sa ghiceasca incotro bate vantul pe … tablele de sah intr-o perioada sau alta.

Despre constructori, ce sa mai vorbim! Acestia sunt loviti de efectele incompetentei „specialistilor” care guverneaza economia, paradoxal tocmai ei, constructorii, care, dupa cum se stie, asigura ritmul si dezvoltarea unui lung sir de ramuri industriale. Cunoasteti dvs. masuri legislative de stimulare a fenomenului investitional pe o perioada mai indelungata? Este suficient sa se vada ca ceva, ceva se construieste, dar totul este la intamplare, nerespectandu-se nimic din ceea ce poate asigura esteticul, functionalul si eficienta. Fiecare se comporta dupa buzunarul si, mai ales, dupa capul lui, toti spunand ca fac ce vor cu banul lor.

Asa s-a ajuns la ridicarea unor kitsch-uri arhitectonice care uratesc un peisaj romanesc traditional apreciat de-a lungul timpului de catre cei care au pus piciorul pe acest pamant. De vina nu sunt constructorii, ei sunt „siliti” sa execute orice pentru a supravietui din punct de vedere economic si pentru a asigura de lucru unei parti importante din popu­latia cu care alesii joaca… sah din 4 in 4 ani.

Daca lucrurile ar merge cat de cat normal, „capsunarii” ar avea, slava Domnului, destul de mult intr-o tara care, vrem – nu vrem, trebuie sa se recladeasca din temelii ca sa raspunda cu adevarat exigentelor europene si mondiale.

Numai cand vom evita hazardul si, mai ales, perpetuarea experimentului fiecarui asa-zis specialist in domeniu, vom reusi sa facem ceva bun pentru oamenii care au crezut, dar sunt pacaliti ca „veti trai mai bine”.

Printre altele, ultima luna a anului este una a bilantului, linia care se trage sub reusite fiind in 2005 una situata in urma catorva randuri care consemneaza ceva de luat in calcul.

Dezideratele se amana sine die. De-am scapa odata de „sah… mat”-ul pe care ni-l dau unii si aceiasi (culoarea politica nu conteaza) numai pentru ca au painea si cutitul in mana!

Cu speranta de mai bine, Sarbatorile Craciunului si ale Anului Nou sa va aduca sanatate, bunastare si indeplinirea nazu­intelor neconfirmate pana acum.

La multi ani 2006!



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2005/12/03/sah-si-mat/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.