De abia s-a tras cortina peste primul an al epocii „o sa traiti mai bine“, si debutul in cel de-al doilea ne ofera posibilitatea unor constatari.
Si aceasta, pentru ca mai tot romanul mereu traind cu sperante in suflet, odata cu paharul inchinat la intersectia anilor, s-a gandit la tot ceea ce ar trebui sa se schimbe in bine in perioada ce urmeaza. Constructorii sunt printre primii in mintea carora au mijit tot felul de planuri privind desfasurarea coerenta a activitatii pe santiere, o activitate lipsita de inadvertentele legislative, birocratice si de disfunctionalitatea financiara cu care se confrunta.
Pentru ca, lucizi fiind sa zicem, in 2006 trebuie sa facem ceva nu numai pe linia schimbarii mentalitatii, ci, mai ales, a solutiilor practice. Devenind mai pragmatici si deci eficienti, vom inlocui mai rapid hei-rup-ul politic care ne domina de atatia ani.
„Hei-rup“ care a facut ca toti cei care au „defilat” in coloanele puterii sa ajunga sa fie originali cu destinele ale caror teluri n-au constat decat in vorbe, unele mai sforaitoare ca altele, fara corespondent in cresterea economica si, bineinteles, a nivelului de trai general.
Pentru ca am amintit de destine, cine, cum, cat si cand a raspuns pentru erorile comise, pentru deteriorarea climatului economic, pentru practicarea politicii de interese, mai ales, personale, pentru pagubirea economiei tarii, pentru fraudele masive, pentru privatizarea oneroasa a „mostenirii” dinainte de ’89, ai carei bani incasati au luat o destinatie necunoscuta.
In ansamblul acestui complex si complicat proces, au aparut si… vinovatii… fara vina si nevinovatii… cu vina, ambele categorii facand obiectul permanent al „injuraturilor” politice, al subiectelor intregii prese, ajungand, in final, in zona instantelor judecatoresti.
Numai ca, la acest ultim for, lucrurile s-au „inzapezit” induiosandu-i pana la lacrimi pe cei cu impartirea dreptatii, din moment ce majoritatea cazurilor se afla inca in dosare pline de praf s-au au primit deja cunoscutul… NUP (neinceperea urmaririi penale).
Este poate si motivul pentru care un cunoscut lider politic insista sa se declanseze, cat mai repede, un proces de stabilire a provenientei averii fabuloase a unora intr-un interval de doar 16 ani.
Uita insa sa ceara cu aceeasi insistenta ca domnia sa sa fie cap de lista, intrucat multi romani se intreaba de unde au avut atatia bani la inceputul lui 1990 toti cei care se lafaie in fotoliile primilor 300 de oameni cu averile cele mai mari din Romania, lor adaugandu-li-se multi altii, discreti.
De aici si sfidarea cu care ne privesc unii dintre cei 300 de inavutiti peste noapte fara ca cineva sa-i intrebe cum si, mai ales, din ce surse au acces intr-o asemenea postura? Cum pot aparea in ochii nostri „bunicii“ dornici de nebunii pe seama unor „tampite adolescente“ care se lauda asiduu cu performante amoroase?
N-am avut si nu am ceva cu cei bogati, din contra, o tara avuta are, in primul rand, cat mai multi… avuti, dar de aici si pana la ceea ce ne ofera realitatea este o cale lunga. Altfel nu se explica sarabanda multiplelor nominalizari cu cei care au probleme legate de fraude, de inselarea statului, de spalarea de bani, de… „exportul” de valuta la loc sigur, in bancile europene si de pe mapamond.
Avem, deci, destui vinovati… fara vina, insa si destui nevinovati… cu vina, dar scapati printre degete de oamenii dreptatii.
De unde atunci asigurarea veniturilor la bugetul de stat, daca sume importante ce ar trebui sa intre in buzunarele sale burdusesc pe cele ale infractorilor economici?
Se credea, incepand cu 2005, in intronarea unui sistem fiscal normal si durabil, prefigurat de noii „specialisti” veniti la putere.
Ca nu s-a intamplat asa este si „rodul” unei mai vechi conceptii si posibilitati de a justifica… impotenta in materie, apeland la nesfarsit la cliseul ca intotdeauna predecesorii sunt vinovati de situatia mostenita, iar nou-venitii nu mai prididesc cu munca. Ca si cum nu ar fi vorba cam de aceleasi personaje… la partide cu denumiri diferite, dar cu aceleasi apucaturi.
Tonul pleaca de sus, de la Parlament, de unde in loc sa se emita legi pentru toata lumea, ies pe banda rulanta numai cele care servesc exclusiv grupurilor de interese. A se vedea efectul cotei unice de impozitare de 16% care favorizeaza pe cei ce realizeaza venituri foarte mari. Tot de la acest for se da si tonul cheltuielilor care incurajeaza risipa; din nou a se vedea sumele exorbitante destinate edificiului in care isi desfasoara activitatea. Cine a vazut pe viu (ma numar printre ei) salile Congresului american a putut constata modestia acestor spatii. Acolo activitatea legislativa este predominanta, ca si la Londra, Paris, Roma etc.
Si atunci, cine este sau nu este vinovat de ceea ce se intampla la noi? Daca dintre cei influenti cunoaste cineva solutii concrete ar fi bine sa si faca ceva in sensul corectiei.
Astfel, n-ar mai fi vinovati fara… vina si nici nevinovati cu… vina, ambele categorii… ignorate nejustificat de justitie.
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns