Expresia nu este si nici nu trebuie sa se refere si la situatia din sectorul constructiilor. Mai mult ca sigur insa, ea se pare ca este, de 16 ani incoace, crezul celor „putini” ca numar, dar, mai ales, ca minte care s-au inavutit prin cele mai nastrusnice fapte generate de celebrele de acum inginerii financiare. La polul opus in privinta averilor, se afla cealalta parte din total, adica cei multi, pe spinarea carora s-a imbuibat prima categorie amintita.
Cei putini sunt deocamdata linistiti atata vreme cat unii vor trage, cum se spune, mata de coada, iar ei pot domina fara probleme pe mai departe. Oare? Curand, poate nu se va reedita „1907”, desi privatizarea bunurilor cladite pana in 1989 nu s-a facut in folosul tuturor, dar, odata intrati in UE si aliniindu-ne exigentelor ei, inclusiv in privinta unei justitii corecte si oportune in raport cu ceea ce s-a intamplat si se mai intampla inca in tara, dreptatea va fi reinstaurata. Nimeni nu poate nega necesitatea unei clase de varf din punct de vedere economic, dar aceasta sa fie cat mai curata si loiala fata de cei multi, pentru ca acestia au dreptul legitim la un trai decent. Nu la cel promis cu atata emfaza in lunile electorale din 2004 si, ulterior, prin sloganul tentant, dar neconfirmat ca „vom trai mai bine”. Unii traiesc bine, chiar nesperat de bine, irosind fara scrupule tot ceea ce tine de interesul general.
Vilele raspandite in zonele pitoresti si balneare, terenurile intravilane si agricole insumand zeci si sute de hectare, autovehiculele sofisticate si puternice ale firmelor occidentale de prestigiu, concedii si cat mai dese week-end-uri pe mapamond, bijuterii de marca etc., iata o parte din zestrea cu care ne sfideaza asa-zisii nostri „bogatasi”. Ei nu mai pot fi considerati de „carton” pentru ca exista in realitate si se pare ca situatia lor „prospera” in continuare.
Se spunea pana nu de mult ca, daca vrei sa-ti fie bine, intai trebuie sa ai parte de rau, lucru care nu se confirma pentru milionarii si miliardarii nostri care cred in continuare in expresia „e bine ca e… rau”! din care storc tot ceea ce se poate inca.
Ce vor face daca, mai devreme sau mai tarziu, termenii se vor inversa si atunci „e rau ca e…bine” (pentru unii)!
Sa lasam in voia sa evolutia pe mai departe a lucrurilor care ne mahnesc si sa aruncam o privire asupra a ceea ce se intampla in economie si, ca atare, si in sectorul constructiilor.
Suntem in mai, o luna a primaverii, a renasterii nu numai pentru natura, ci si a renasterii tonusului de care avem nevoie. Sacaitoarea perioada meteo de la inceputul anului trebuie sa faca loc, in sfarsit, si zilelor in care mai toti trebuie sa… construiasca ceva.
Ne gandim, in primul rand, la Parlament, de unde trebuie sa „irupa” o tona de legi clare, coerente si valabile pentru o cat mai indelungata perioada, legi asteptate ca painea calda de toti cei care observa ca mecanismul economiei nu merge, in primul rand, din aceasta cauza. Marturie ne sunt cele 15 luni de guvernare ale „Aliantei” in care, in afara legilor privind foloasele personale si de grup si interminabilele dispute legate de sefia unor camere sau departamente din Parlament, situatii din care tot mai multi dintre senatori si deputati pot sa-si sporeasca „obezitatea” averilor, a penibilelor spectacole pe seama pachetului de legi privind sanatatea etc., nimic consistent n-a emanat de la legislativ. Ilar ar fi fost intr-adevar ca unele proiecte propuse sa fi devenit, din neatentie, legi (legea trotuarelor, a soselelor s.a.m.d.).
Paradoxurile sunt pe mai departe la moda.
Iata si cateva exemple:
Cea de-a doua editie din acest an a Construct Expo (Ambient), care are loc in capitala, la Romexpo, intre 17 si 21 mai, ilustreaza inca o data capacitatea materiala, tehnica si tehnologica disponibila in Romania in momentul de fata pentru revigorarea celei mai dinamice forte capabile sa mentina si sa dezvolte o economie sanatoasa si competitiva.
Este vorba despre sectorul de constructii.
Ce pacat ca aprecierea de mai sus sta pe buzele multora care-i recunosc valabilitatea, dar nu i se acorda prea mult interes. Ne gandim, in primul rand, la unele facilitati care ar asigura punerea reala in functiune a binomului investitori – beneficiari. Concret, asa cum am mai spus, numai daca TVA-ul pentru constructia de locuinte, ca in multe tari din UE, ar fi micsorat, aceasta ar satisface tot mai multe cereri, ar diminua somajul, ar consuma mai multe produse destinate constructiilor, ar imbunatati conditiile de trai etc.
Totul ramane insa la conditional-optativul ar…
Apoi, ne tot hazardam sa spunem despre masuri radicale care sa duca la realizarea unor lucrari de amploare in infrastructura rutiera si edilitara, domeniu in care suntem codasii codasilor in Europa. Cat ar fi de lucru si cate s-ar rezolva pentru tara si cetateni! Vorbind despre infrastructura rutiera, nu intelegem de ce treneaza aceasta situatie, pentru ca principala cauza pentru care nu s-au construit autostrazi si nu s-au modernizat drumuri era, dupa opinia unui „lider”, circulatia redusa de autovehicule! Na, acum sunt prea multe si nu au pe unde sa mai circule blocand artere intregi, sporind consumul… de carburanti. Motivele inserate pana acum, la care s-ar putea adauga infinit altele, conduc la afirmatia ca unii, putini la numar, se bucura ca „Este bine ca e… rau”!
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns