Incet pentru unii, repede pentru altii, timpul isi vede de mersul sau milenar, lasand in urma si bune si rele. Bune pentru cei rationali in gandire si fapte, rele pentru cei ignoranti, superficiali si delasatori.
Sigur, nu totul poate fi „crema”, calitate si eficienta pentru ca atunci ar fi raiul pe pamant sau, altfel spus, viata fara griji aidoma celei de dincolo de limitele cerului.
Fiind insa constransi de natura sa intelegem ca atata cat traim trebuie sa fim cu picioarele pe pamant, in mana noastra sta toata maiestria adaptarii din mers la orice ni se solicita in spatiul in care traim si muncim.
Acesta ar fi poate punctul de plecare atunci cand vrem sa realizam ceva util noua. Nu discutam despre vremurile masurate in „ere”, ci vrem sa fim mai aproape de zilele actuale, pentru ca ele sunt acelea care hotarasc daca progresam sau batem pasul pe loc.
Numai ca, de 16 ani incoace, „sportul” preferat de cei care s-au perindat si se perinda pe la treburile tarii a fost unul singular tinand de zona politicului, loc de unde, prin mijloace putin ortodoxe, mai fiecare dintre cei „aureolati” de electorat si-a facut averi dupa principiul „Cine imparte, parte isi face!” Si ce parte! Pentru ca ei nu sunt multi, dar au cu ce sa iasa la…inaintare, duelandu-se in sume fabuloase care sa le asigure un loc fruntas in ierarhia „elitei” nationale. O elita care sfideaza orice ii apare in cale, netinand seama si de interesul general al oamenilor si al tarii.
Asa se face ca „toba” integrarii europene pe care o bat politicienii n-are nicio legatura cu ceea ce se intampla in realitate. Totul este o spoiala cu care se iau ochii „europenilor” in vizitele facute de acestia pe la noi, caci daca analizam concret mecanismul economic si social, observam ca acesta sufera de superficialitate si dezinteres. Ici si colo mai apare prin „forceps” cate o reglementare legislativa care are o valabilitate de moment, in functie de interesele de grup si nu de perspectiva si eficienta.
Ce inseamna asta? Timp pierdut si deci, prin natura lui, ireversibil. Dar intereseaza asta pe cineva?
Nu, de seama ce luptele politice corp la corp sunt in plina desfasurare in ciuda faptului ca ne aflam doar la nici jumatate din perioada de patru ani cu care electoratul a votat in anul 2004.
Ati vazut dvs. sau ati luat cunostinta de un plan de dezvoltare a Romaniei pe un termen mediu sau lung din care sa reiasa macar spre ce ne indreptam?
Timp pierdut daca va incumetati sa cautati asa ceva. De aici si timpul pierdut in ceea ce priveste constructiile.
Poate veti zice ca se construieste totusi destul de mult. O fi asa, dar cum?
Initiativa privata in constructii se limiteaza la tot felul de cladiri, una mai „nastrusnica” decat alta. Spunem acest lucru plecand de la lucruri elementare de care nu se tine seama.
Se tot prezinta diverse ansambluri, toate in afara unei conduite edilitare normale de dezvoltare in cadrul specific romanesc. Dar cui ii pasa in afara celor care fac bani, nu gluma, din aceste afaceri?
Prefecturile, dar mai ales primariile se intrec in a da aprobari peste aprobari pentru orice fel de constructie. Si aceasta pentru ca, daca nu se dau aprobarile intr-un termen stabilit prin lege, investitorii dau in judecata pe edili si acestia, la un eventual proces juridic, pot pierde si, prin urmare, trebuie sa suporte amenzi uriase.
Pe aceasta cale si, bineinteles, cu „ajutorul” spagii de rigoare au aparut (cel putin in Bucuresti) monstruozitati arhitecturale care uratesc peisajul citadin indepartandu-ne tot mai evident de „micul Paris”, apreciat ca atare in trecut de cei ce ne vizitau tara.
Se spune ca timpul costa bani. In special timpul pierdut. Ne gandim la un aspect deloc de neglijat, si anume ca la constructia de locuinte investitorii si constructorii pornesc si-si desfasoara lucrarile fara a avea asigurate de la primarii retelele infrastructurii utilitare. In final, isi dau seama si incepe un adevarat circ juridic pe seama locatarilor, primii si singurii pagubosi care, desi au platit anticipat sume importante, nu pot beneficia de functionalitatea acestor utilitati in conditii normale.
Din nou timp si bani pierduti si intr-un alt caz. Dupa 1990, s-au vandut la intamplare, unele chiar de la stat, (dar cu interese financiare uriase pentru cumparatori) zeci de mii de hectare de teren situate in zone care ridicau semne de intrebare. Se credea ca aceste terenuri aflate la marginea localitatilor nu ridica nicio problema. De aici si goana de a construi, pe ele, ceva cat mai repede. Este cazul zonei aflate in Bucuresti intre cele doua aeroporturi, zona Baneasa fiind „sufocata” de cladiri. Se mizeaza pe faptul ca odata construite, nu mai pot fi daramate, in cel mai rau caz se suporta niste amenzi simbolice. Se acrediteaza deja ideea constructiei unui nou aeroport intr-o alta locatie de langa capitala. Numai niste oameni ostili tarii pot face asa ceva pe banii statului, dar evident, cu castiguri banesti enorme pentru cateva „genii” ale ingineriei financiare. Sa abandonezi un aeroport care functioneaza este o adevarata crima.
Si ne mai miram de ce nu sunt bani pentru pensii, sanatate, educatie etc.
De aici si graba unora la accederea cat mai rapida, prin jocuri politice, la carma tarii, pentru a putea fac orice in folosul imbogatirii personale nelimitate.
Razboiul politic la care asistam zi de zi n-a facut si nu face altceva decat sa stagneze o dezvoltare normala a tarii, iar paradoxurile vor continua, aspect care se prefigureaza inca din aceste zile cand mai „tinerii lupi” ai dreptatii viitoare ameninta ca, odata veniti la putere, vor taia si spanzura pentru a inlatura hotii. Pe care dintre ei? Caci si in randurile lor exista destui si tare ne este teama ca ajunsi la putere isi vor face propria dreptate.
Si-atunci, ne asteapta din nou un… timp pierdut?
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns