Asa suna comanda adresata militarilor trimisi sa invinga dusmanul pentru a mai cuceri teritorii, bunuri materiale si a subordona cat mai multi oameni.
Parafrazand, pentru a veni la stadiul civil si, cu precadere, la fenomenul investitional, tot „salt… inainte” putem numi si ceea ce au facut destui „descurcareti” in ale asa-zisei inginerii financiare, pentru a cuceri cat mai multe „redute” care sa-i plaseze pe orbita invingatorilor in lupta cu instaurarea capitalismului in Romania. Aici nu este vorba despre investitorii straini (cu ei este o alta poveste), ci indeosebi despre cei autohtoni care s-au trezit peste noapte cu bani (de la matusi si unchi) si chipurile chiar cu idei constructive (la baza lor nestand pregatirea profesionala) care le-au asigurat succesul in afaceri.
Daca in prima etapa, privatizarea „agoniselii socialiste” s-a facut dupa cum au vrut muschii unora sau altora (vezi gaselnita cu cuponiada actiunilor din care acestia si-au demarat viitoarele afaceri), ulterior, ramanand tot mai putina avere de impartit, s-a trecut la transari directe cu mai nou-numitii „investitori strategici”, unde mita a fost prioritara si, bineinteles, hotaratoare.
Si uite asa, putin cate putin, din… putinul ramas neprivatizat se constituie terenul disputei politice generate de interesele de grup nesatioase si nesatisfacute suficient pana in prezent.
Dar aici nu-i vorba in exclusivitate de intreprinderile, bancile, institutele de cercetari sau institutii inca ale statului, ci a aparut aceasta forma noua a dobandirii de catre unii si poate aceiasi, de foloase (sume considerabile) tot din banii publici (taxe, impozite sau credite externe) pusi la bataie in cadrul asa-ziselor licitatii pentru diverse lucrari demarate sau in curs de demarare.
Hopa, am ajuns din nou la licitatii, cuvant atat de drag pe buzele celor care vor sa demonstreze ca totul este transparent, adica la vederea omului care nu trebuie sa aiba nicio indoiala despre ceea ce se intampla. Demersul este atat de cinstit, incat nimeni nu poate avea vreo banuiala de inselaciune. Numai ca, pentru omul simplu insa ori chiar si pentru unii constructori, castigarea de catre unele si aceleasi firme a lucrarilor puse la „bataie” trezeste, pe buna dreptate, suficiente suspiciuni. Dar asta nu intereseaza pe cei care ar trebui sa si raspunda pentru ceea ce fac intrucat, de fapt, pentru ei, totul se reduce la interes. Mai la moda, la interesele de grup. Amintind de grup, ne-am lamurit de cativa ani incoace ca el este, in cele mai multe cazuri, un grup „pestrit” compus din reprezentanti ai mai multor partide (la putere sau in opozitie), pentru ca alternanta la administrarea treburilor tarii sa-i multumeasca pe cat mai multi oligarhi, idiferent cine este la putere.
Cine a spus, mai in gluma, mai in serios ca „banul la ban trage” isi poate vedea pe viu, la noi, adevarul grait atunci.
Batalia cea mai mare s-a dus si se duce pentru castigarea lucrarilor la infrastructura rutiera si utilitara, locurile de unde se pot dobandi sume uriase fara a fi nevoie de implementarea de tehnici si tehnologii sofisticate.
Asadar, salt inainte… pentru acapararea cat mai multor contracte in valoare de miliarde de lei raman cuvintele de ordine pentru nababii din lumea constructiilor.
Sa trecem insa la un alt aspect legat de… saltul inainte pentru o victorie finala.
In prim-plan este in momentul de fata acapararea, prin orice mijloace a intreprinderilor si terenurilor neprivatizate nu pentru a fi reabilitate si reintroduse in circuitul economic, ci pentru a beneficia, dupa cumpararea lor la un pret derizoriu, de avantajele proprietatii asupra terenurilor pe care sunt amplasate. Exemplele sunt din ce in ce mai frecvente (cel putin in Bucuresti): zona Titan, zona Circului, Lujerului etc.). Si acesta-i doar inceputul, pentru ca multe vechi spatii industriale vor avea soarta celor de mai inainte, intrucat se tergiverseaza privatizarea acestora in interes economic, unele dintre ele putand fi modernizate si integrate in noul flux al industriei competitive si nu demolate.
Numai ca „hraparetii”… saltului inainte pentru foloase financiare uriase si imediate fac tot ceea ce este posibil sa-si treaca in patrimoniu cat mai multe „inginerii financiare”.
Lucrurile sunt vizibile fie si daca ne oprim la omniprezenta disputelor din Parlament pentru satisfacerea intereselor de grup, interese concretizate in legi in care jena nu mai are nicio perdea. Fiecare simte ca, in curand (in special, dupa ianuarie 2007), ceva se va intampla pe scena politica romaneasca alimentata sistematic de la cel mai inalt nivel cu tot felul de zvonuri si doleante. Intr-o asemenea situatie, ca si pana in prezent, dupa 1990 ce-i dobandit (nu conteaza mijloacele) ramane bine mersi in ograda stapanului, pentru ca nu se cunoaste sa fi fost lipsit cineva de ceea ce a „realizat” in perioada precedenta.
Nu credeti ca nu-i prea tarziu ca acest salt… inainte sa fie totusi oprit cel putin in stadiul actual? Altfel…
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Faci un comentariu sau dai un răspuns?