Nu, nu-i vorba despre aniversari sau zile onomastice care au pentru fiecare dintre noi un caracter preponderent personal, cu semnificatii de ordin sentimental. Nu, este vorba despre sarbatorile „colective” intr-un fel, cele care sunt traditional inradacinate in existenta umana, cu functii religioase sau laice – de marcare a timpului scurs din clepsidra vremurilor, pentru ca „nimic nu-i mai vesnic decat vesnicia”. Deci si sarbatorile Craciunului si ale Anului Nou, caci despre ele este vorba, sunt doua dintre cele care vor dainui, intrucat dau sens si valoare vietii. Ele si-au pus amprenta asupra umanitatii, raspunzand nevoii acesteia de comuniune, armonie si bucurie. Adunati cu mic, cu mare in jurul bradului, fiecare indreapta catre Cel de Sus rugaciuni si osanale cu gandul ca va fi iertat pentru ce a gresit si va primi pe masura faptelor darurile divine. Lor, acestor daruri cu o semnificatie aparte pentru viata launtrica, li se adauga cele materiale, care bucura la randul lor copiii in primul rand, dar si maturii „versati” de acum in ale sarbatorilor de acest gen.
Este insa pentru toata lumea un prilej de bucurii, mai ales materiale?
Sigur ca nu, si nici nu pot exista decat in limita posibilitatilor existente in… buzunare! De aici si intrebarea: sarbatorile sunt sarbatori pentru toata lumea? Si daca da, sunt macar decente? Aici totul depinde de unghiul din care privesti lucrurile.
Nababii se intrec in a alege ce-i mai scump pentru ca isi permit orice. Saracii (destui la numar) colinda pietele si magazinele sa gaseasca de-ale gurii la un pret care sa nu le usureze total buzunarele.
Vorbind de nababi, multe sunt cazurile care irita prin gradul inalt de sfidare a celor multi. De luni de zile, de exemplu, un cunoscut (prin TV) bucurestean, proaspat casatorit si viitor… „bunic” isi etaleaza sistematic strategia si tactica privind treburile familiale, care, oricum, ar trebui sa fie intime si nu de spectacol kitsch dezavuat. Pe cine oare intereseaza lenjeria in care se va lafai viitorul copil sau landoul in care va fi purtat sau… sau…?
Cum pot fi receptionate asemenea atitudini si comportamente antisociale, daca este sa le judecam vizavi de atati si atati nevoiasi carora le mor sau le dispar pruncii in maternitati? Revolta acestora nu este legata de faptul ca unii s-au imbogatit miraculos in ultimii 16 ani (aici justitia ar trebui mai urgent sa-si spuna cuvantul), ci de zeflemeaua cu care ii trateaza, subliniind inca o data desconsiderarea celor pe spatele carora si-au construit averea.
Alti nababi, alte exemple.
Te uiti si nu-ti vine sa-ti crezi ochilor cum zboara „verzisorii” si „euroii” pe la diverse sindrofii, umpland ringurile si scenele unde se… produc manelistii!
Cine ii finanteaza din plin? Tot nababii care, aburiti de placerile alcoolului si prezenta fetitelor, se dau fara nicio jena in spectacol (de cele mai multe ori, din pacate, pe ecranele TV, la randul lor, indecente). Nu este un contrast izbitor sa urmaresti din ce in ce mai des asemenea lucruri tot la TV, in comparatie cu miile de exemple de oameni necajiti, care isi petrec zile si nopti pe la ghisee sau farmacii pentru a primi una sau mai multe pilule care sa le prelungeasca viata de la o zi la alta? Nu este izbitor sa vezi listele cu cheltuielile de intretinere la blocuri care scot din buzunarele locatarilor trei sferturi sau mai mult din veniturile lunare?
In asemenea conditii, ce bucurii sa mai astepte acestia cu prilejul sarbatorilor din aceasta iarna? Statiunile montane sunt deja ocupate pentru finalul de an. De cine credeti? Tot de inavutitii de peste noapte.
Sa fie clar, nimeni nu isi inchipuie ca in lume este, sau ar trebui sa fie, egalitarism, o asemenea societate nu exista. Exista insa tari occidentale care, cu frica de Dumnezeu, au grija ca majoritatea locuitorilor sa duca o viata decenta fara a regreta ca natura i-a trimis pe aceasta planeta.
De ce oare nu invatam si nu aplicam ceea ce fac bogatii din aceste societati occidentale vizavi de conationalii lor?
Sigur ca este mai usor pentru unii de la noi sa arate ce sunt ei, de ce posibilitati dispun si, de aici, si usurinta cu care ii trateaza pe semenii lor, uitand ca exista totusi un Dumnezeu pentru fiecare in parte, lucru de care ar trebui sa se teama in final, final care nu iarta pe nimeni. Asadar, sarbatori si sarbatori, fericite sau mai putin fericite dupa… buget, parafrazandu-l pe nenea Iancu. Numai ca atunci, desi erau mai putini nababi, la fiecare colt de strada mai importanta din cartierele localitatilor, sfaraiau carnurile pe gratare si clipocea vinul in pahare si pentru cei saraci.
Acum, cand din cand in cand se organizeaza cate o actiune de binefacere, imbulzeala pentru un mic sau o sarma lasa un gust amar tuturor celor care privesc sau participa la… spectacol.
Sarbatori si sarbatori. Sa vezi acum spre sfarsitul anului cum se inghesuie unii (numai in prezenta presei) sa arunce praf in ochii lumii, daruind o punga de plastic cu cateva merinde, aratand ce binefacatori sunt ei. Doamne, iarta-i, ca, zau, ne arata inca o data cat de ipocriti sunt.
Si totusi, conform traditiei si in limita posibilitatilor fiecaruia, sa ne bucuram in felul nostru de cele doua mari evenimente ale sfarsitului de an.
Iar noi incheiem cu o urare din inima: Sarbatori Fericite pentru toata lumea!
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns