Dezvoltarea invatamantului tehnic de constructii in Moldova

Originile acestei forme de invatamant din partea de N-E a Romaniei se afla in stransa legatura cu aparitia si evolutia altor domenii, ceea ce ne intareste convingerea ca vocatia pentru invatamantul de specialitate a preocupat de-a lungul timpului multe generatii.

Retineti cateva etape din istoricul invatamantului moldovenesc:

Evul mediu si inceputul epocii moderne

• Schola Latina de la Cotnari (1562-1563) (Eraclide Despotul);

• Colegiul Superior (Colegiul Vasilian) de la Trei Ierarhi (1634-1653);

• Scoala Domneasca din Iasi (1714).

Secolul XIX

• Scoala de ingineri hotarnici in limba romana de la Iasi (1813-1820) creata de Gheorghe Asachi. Prima atestare a invatamantului tehnic ingineresc in limba romana la Iasi;

• Academia Mihaileana de la Iasi (1834-1848): prin Academia Mihaileana au fost puse temelii durabile invata­mantului superior romanesc;

• Proiectul lui Mihail Kogalni­ceanu de organizare la Iasi a unei „Scoli de aplicatie pentru drumuri, poduri si zidiri“. Primul proiect al unei scoli politehnice din tara (1850).

Secolul XX

• Sectiile de stiinte aplicate din cadrul Universitatii iesene: electrotehnica, chimie industriala si chimie agricola (1912);

• Scoala Politehnica „Gheorghe Asachi” din Iasi (1937) cu facultatile:

Electrotehnica, Chimie industriala si Agronomie;

• Infiintarea Facultatii de Constructii (1941);

• Divizarea Scolii Politehnice din Iasi (1948):

• Institutul Agronomic „Ion Ionescu de la Brad”;

• Institutul Politehnic „Gheorghe Asachi“ din Iasi, cu facultatile: Chimie industriala, Constructii, Electromecanica si Mecanica.

Referindu-ne la specificul activi­tatii noastre, infiintarea Facultatii de Constructii din Iasi a avut loc in baza Decretului – Lege nr. 989 din 13 noiembrie 1941, publicat in „Moni­torul Oficial“ nr. 270, la Politehnica „Gh. Asachi“.

In „Monitorul Oficial“, partea I, nr. 118 din 23 mai 1942, se publica organizarea facultatii avand specializarea generala de inginer constructor, cuprinzand 6 posturi de profesor si 6 posturi de conferentiar pentru disciplinele generale, 4 posturi de profesor pentru disciplinele de specialitate (Poduri I lemn si zidarie, Poduri II constructii metalice, Cai ferate, Drumuri), precum si un numar de 5 posturi de conferentiar pentru disciplinele de specialitate (Desen pentru constructii, Topografie, geodezie si cadastru, Tehnologia materialelor de constructii, Arhitectura, Navigatii si imbunatatiri funciare). In anii urmatori s-au adaugat disciplinele de Constructii civile, Geoteh­nica, Beton armat, Fundatii, Urbanism. Cu aceasta organizare, facultatea a functionat pana la reforma invata­mantului din anul 1948.

Timpul a trecut si in decembrie 2006, in templul didactic al constructorilor ieseni si-a desfasurat lucrarile un important simpozion international (a doua editie), unde au fost dezbatute in prim-plan o serie de teme de actualitate stringenta pentru dezvoltarea infrastructurii rutiere din tara noastra, in conformitate cu nivelurile si exigentele europene.

Printre ele s-au aflat cele privind tendintele actuale in ingineria auto­strazilor si podurilor:

• Metode si tehnici de incercare accelerata in Ingineria Transporturilor;

• Proiectarea structurala si geometrica a drumurilor;

• Proiectarea podurilor;

• Tehnologii de constructie a drumurilor si podurilor;

• Intretinerea, reabilitarea si fiabilitatea drumurilor si podurilor;

• Constructia, intretinerea si reabi­litarea aeroporturilor;

• Analiza statica si dinamica a podurilor;

• Monitorizarea pe termen lung a performantelor imbracamintilor rutiere;

• Managementul infrastructurii transporturilor;

• Metode matematice in Ingineria Transporturilor.

Simpozionul tehnico-stiintific a prilejuit si comemorarea unuia dintre inaintasii de seama ai actualilor dascali si specialisti in domeniu, prof. univ. emerit Dimitrie Atanasiu. Cateva date despre viata si activitatea acestui important cadru universitar va vor convinge ca demersurile si opera sa vor dainui.

Profesorul universitar emerit Dimitrie Atanasiu s-a nascut la 16 septembrie 1906, in orasul Husi, judetul Vaslui.

Dupa terminarea studiilor liceale, pe care le-a absolvit ca sef de promotie, urmeaza intre anii 1924 si 1929 cursurile Scolii Politehnice din Bucuresti, pe care le incheie, de asemenea, ca sef de promotie. Dupa absolvire este numit inginer proiectant la Directia de Studii si Constructii din Ministerul Lucrarilor Publice. In anul 1932 urmeaza cursul de specializare la Scoala Nationala de Poduri si Sosele din Paris condus de profesorul Le Gavrian, unul dintre promotorii tehnicii rutiere moderne. La revenirea in tara este numit inginer sef al diviziei de studii si constructii, din Directia Generala a Drumurilor, calitate in care a fost unul dintre pionierii actiunii de moder­ni­zare a retelei rutiere din tara noastra. A contribuit esential la asigurarea unui suport stiintific prin proiectarea si conducerea lucrarilor primei sosele laborator din Romania, realizata in anul 1935, pe DN 1 Bucuresti-Ploiesti.

In perioada 1929-1943 a desfa­surat o activitate de proiectare si de executie de mare complexitate. Dintre proiectele si studiile tehnice mai importante se pot mentiona: proiec­tele tip pentru poduri de beton armat de 21, 26 si 30 m aplicate la traversarea raurilor Somes (Gilau), Gura Vaii (Mehedinti), Miercurea (Sibiu), Bucovei (Prahova), Luncavat (Ramnicu Valcea), in anii 1932-1934, proiectele podurilor din beton armat peste Valea Podei (Sighisoara), Valea Sara (Husi), Valea Teliu, precum si studiul si sistematizarea materialului documentar in vederea elaborarii normelor tehnice pentru proiectarea, constructia si intretinerea drumurilor (1941).

Intocmirea proiectelor lucrarilor de arta si de modernizare a drumurilor nationale a fost continuata de conducerea executiei pentru tronsoanele Ploiesti-Valea Calugareasca, Ploiesti-Campina (1932), Turnu Severin-Orsova-Baile Herculane (1936-1939), Bucuresti-Urziceni-Buzau (1941-1943).

Intre anii 1944 si 1945 a fost director general tehnic la Societatea de Constructii „Unirea“ si consilier tehnic la Societatea „Via“, unde, in perioada 1947-1948, a fost inspector sef al Inspectoratului de Drumuri Iasi.

In Moldova, a condus lucrarile de refacere a podurilor de sosea distruse in timpul razboiului, ca de exemplu: podurile peste Siret la Pascani, Lespezi si Dolhasca, peste Bistrita la Bacau, Viisoara si Pangarati, peste Moldova, la Roman, peste Trotus la Adjud etc. A condus, de asemenea, lucrarile de modernizare a drumurilor nationale Adjud-Roman, Piatra Neamt – Bicaz si Iasi – Targu Frumos.

Intre anii 1933 si 1953 a func­tionat si in invatamantul superior. In perioada 1933-1936 a fost asistent la Catedra de poduri a Institutului Politehnic Bucuresti, condusa de o alta personalitate a stiintelor tehnice romanesti, prof. Ion Ionescu. In anul 1942 a fost incadrat la Institutul Politehnic „Gh.Asachi“ din Iasi, unde, din 1943, a functionat ca profesor titular. Profesor prin vocatie, si-a onorat timp de trei decenii disciplinele predate, promovandu-le la un inalt nivel stiintific, prin imbinarea unei vaste documentari cu realizarile proprii in specialitate si dotandu-le cu manuale care au fost, in egala masura, apreciate si folosite in invatamantul superior tehnic si de zecile de generatii de absolventi.

Pentru crearea bazei materiale a cercetarii stiintifice in domeniul rutier, a proiectat si realizat prima statie pilot din tara noastra (1958), cu parametri unici pe plan mondial la data intrarii in functiune.

Publicand peste 60 de lucrari stiintifice, Dimitrie Atanasiu se inscrie in pleiada de cercetatori prestigiosi ai domeniului tehnic romanesc, succes ilustrat, intre altele, si de cele doua premii ale Ministerului Educatiei si Invatamantului.

Preocuparea constanta pentru introducerea si generalizarea in tehnica rutiera din tara noastra a unor solutii noi, de mare eficienta, s-a manifestat si in activitatea de conducere a numeroase teze de doctorat in domenii prioritare ale cercetarii stiintifice rutiere, ca de exemplu: dimensionarea sistemelor rutiere, stabilizarea chimica, folo­sirea de inlocuitori de materiale rutiere clasice, cercetari in domeniul traficului rutier. A participat ca delegat oficial al tarii noastre, la nume­roase congrese si conferinte internationale rutiere, ca de exemplu: München (1934), Budapesta (1935), Varsovia (1967), Harkov (1967), Praga (1971).

A organizat prima sesiune stiintifica in domeniul rutier (1961-Iasi) si a prezidat cea de-a treia Conferinta de Drumuri (1974-Iasi).

Ca recunoastere a meritelor sale remarcabile in dezvoltarea invata­mantului superior si a cercetarii stiintifice romanesti, i s-a acordat, in anul 1969, titlul de profesor universitar emerit, a fost ales membru al Consiliului invatamantului superior, al Comisei superioare de diplome si a fost distins cu ordine si medalii ale Romaniei.

Profesorul Dimitrie Atanasiu a desfasurat o vasta activitate obsteasca.

Intre anii 1956 si 1962 a fost prodecan al Facultatii de Constructii Iasi, iar intre anii 1962 si 1972, decan al acestei facultati, functie in care a contribuit cu pasiune si totala daruire la dezvoltarea si moder­ni­zarea bazei materiale a invata­mantului, la imbinarea invata­mantului cu cercetarea si productia.

Ca o recunoastere a contributiei sale exceptionale in cercetarea stiintifica rutiera noua statie de cercetari rutiere a Facultatii de Constructii si Arhitectura Iasi, ii poarta numele.

Profesorul Dimitrie Atanasiu a incetat din viata la 11 august 1977. Generatiile de absolventi ai Facultatii de Constructii Iasi pastreaza vie imaginea omului de stiinta si a dascalului desavarsit in stiinte tehnice romanesti si ii recunosc contributia sa exceptionala la promovarea tehnicii rutiere in tara noastra.

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 25 – aprilie 2007

Autor:
prof. univ. dr. ing. Horia Gh. ZAROJANU – Universitatea Tehnica „Gh. Asachi“, Iasi