Si la propriu si la figurat, continuam sa traim aceleasi „cosmaruri“ pe care nu ni le-am fi dorit niciodata, darmite sa le perpetuam, se pare, la nesfarsit. Calvarul la care ne referim este evidentiat nu numai de catre aceste neinsufletite aparate tehnice, numite termometre, care se incapataneaza sa inregistreze temperaturi caniculare, carora le facem fata cu dificultate noi si restul a tot ceea ce ne inconjoara.
Calvarul acesta torid nu este insa singular, lui adaugandu-i-se cel de pe plan socio-economic, provocat de disputele „constructive“ purtate la nivel national, pentru mentinerea la putere sau accesul la ea a celor care nu au gustat inca din plin din „mierea“ bugetara sau europeana.
Sigur, la prima vedere nu ar fi vorba despre asa ceva, atat timp cat „harjoneala“ pare a se derula pe plan politic pentru principii si, mai ales, pentru acest popor roman invocat de tot mai multi experti in strategii si tactici menite sa-i faca pe oamenii acestei tari „sa traiasca bine“.
Cata ipocrizie, cata inselatorie in toate discursurile si demersurile intreprinse de aceiasi plafonati propovaduitori ai inaintarii spre „Edenul“ pamantean!
Dovada cea mai concreta o reprezinta mersul treburilor in cel mai dinamic sector al oricarei economii – constructiile.
La prima vedere, afirmatia ar putea fi contrazisa de multi, fie si numai invocand un lucru, de altfel vizibil, ca mai peste tot se construieste. Da, asa este. Insa, din curiozitate pentru cei ce nu stiu, intrebati-i pe arhitecti, proiectanti si constructori cu ce se confrunta, pentru orice investitie, pe intreg traseul proiectare-executie-exploatare.
Totul pleaca de la brambureala, birocratia si ineficienta legislativa, organizatorica si, mai ales, a atitudinii celor platiti sa rezolve, intr-un timp onorabil, solicitarile investitorilor. Timpul pierdut este determinat in esenta de perioada in care unul sau altul care se incumeta sa faca o investitie reuseste sa „unga“ complexul angrenaj… angrenat intr-o asemenea opera. Trebuie sa treaca saptamani, luni si chiar ani pentru ca investitorii sa intre in posesia tuturor documentelor necesare demararii lucrarilor dorite.
Este suficient sa redeschidem discutia despre lucrarile la tronsonul de autostrada Bucuresti-Ploiesti, in cazul carora, dupa ce au demarat in prezenta demnitarilor din domeniu, s-a constatat ca, nici pana in momentul de fata, constructorul nu si-a adunat in „mapa“ toate documentele necesare executiei caii rutiere. Mai mult, el este luat la intrebari dupa inceperea lucrarilor si nu inainte.
Noroc cu faptul ca, asemenea altor multor cazuri unde lucrarile erau pe terminate, in final s-a acceptat ceea ce s-a executat, chiar daca, initial, n-a existat un dosar „beton“.
Problema cea mai spinoasa insa – daca vreti – in momentul de fata o reprezinta modalitatile de plata, de decontare de catre beneficiar a lucrarilor realizate de catre firmele de constructii. Discutand cu un mare numar de manageri ai unor prestigioase firme (unele dintre ele sunt permanent prezente si in paginile revistei noastre), la unison acestia si-au exprimat „disperarea“ fata de situatia existenta cand, din cauza neachitarii lucrarilor executate, firmele s-au decapitalizat accelerat si au ajuns sa „impuste leul“, cum se spune, mergand cu „sarut mana“ pe la beneficiari (in principal statul), amplificand blocajul financiar.
In prezent, principala ocupatie a celor mentionati este de a asigura plata salariilor, pentru ca altfel apar situatii nedorite din partea celor care au prestat munca si nu-si primesc la timp drepturile.
Din aceasta cauza, o parte dintre angajati „migreaza“ pe alte santiere sau lucreaza la negru, in multe cazuri, plecand din tara.
Politicienii, mereu cu zambetul pe buze, o mare parte dintre ei facand parte si din guvern si din administratie in general, nu au timp pentru asa ceva pentru ca mai mult stau pe la partide sau indeplinesc sarcinile primite pe aceasta cale. Oricum, ei fac pe „dracul in patru“ si isi asigura primirea la timp si integral a sumelor ce le revin spre deosebire de cei multi, care, neavand asemenea „sustineri“, nu fac altceva decat sa innebuneasca. Sa mai conteste cineva dintre liderii politici ca nu se amesteca in folosul direct, din punct de vedere financiar, al sustinatorilor proprii. Oare ar mai fi posibile atatea cheltuieli (de altfel inutile) cu tot felul de campanii electorale?
Un paradox ce fiinteaza de curand este faptul ca exista suficiente cazuri cu unele firme care deruleaza investitii finantate de catre UE si ale caror fonduri exista, dar platile nu se fac la timp. Numai ca functionarii platiti sa asigure derularea normala a lucrarilor fac tot felul de sicane constructorilor, impingandu-i spre faliment.
O situatie de nedorit, mai ales pentru ca, la toate aceste inadvertente, se adauga si una careia trebuie sa-i facem fata neputinciosi: „o vara prea… fierbinte“.
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns