Nu a fost parca niciodata o perioada mai tulbure, controversata si dezgustatoare, precum cea de dupa 1990, perioada in care, in locul frumoaselor cuvinte: libertate si democratie, am avut parte – si se pare ca vom mai „beneficia“ inca – de politicianism, minciuna la drumul mare, inavutire samavolnica a unui grup mic de profitori, pe baza de relatii, din ceea ce a reprezentat la un moment dat „al nostru al tuturor“.
Brusca trecere de la totalitarism la democratie ne-a prins nepregatiti pe majoritatea dintre noi, oferind pe „tava“ unor hoti posibilitatea sa „valorifice“, in interes personal, tot ceea ce era mai rentabil.
Uitati-va la toti cei care ne sfideaza cu opulenta si care se bat cu pumnul in piept ca au „reusit“ in afaceri, si veti intelege ca reusita lor s-a facut pe seama tuturor, ei exceland in inginerii financiare, protectii politice si judiciare.
Afirmatiile nu sunt vorbe in vant, ci ele sunt argumentate prin tot mai desele lor prezente in presa scrisa, vorbita si video, unde parca s-a instituit un concurs de etalare a bogatiilor si a bogatilor, care mai de care mai mandru de ce are.
Sigur, nu putem deconspira „reteta“ fiecaruia de inavutire, pentru ca nu o avem si, apoi, pentru ca asemenea unei trieri „scapa“ (in castigator) cine poate! Si, dupa cum stiti si dvs., multi au scapat, iar astazi sunt bine mersi… nababi.
Dupa cum spuneam, retete nu avem, dar avem la dispozitie numeroase exemple de cai prin care au ajuns ce au ajuns.
Cea mai recenta (dar demarata cu 2-3 ani in urma) este de acum marea gaselnita de a inlocui bordurile de la infrastructura rutiera.
Veti zice ca-i o noutate… veche. Nu, nu este asa, pentru ca mintile baietilor destepti nu sunt blazate, ci ele produc noi si noi solutii prin care afacerea sa prospere, iar imbordurarea sa nu aiba un punct final.
Ce noutati sunt pe aceasta tema? In Bucuresti, de exemplu, edilii (nu diliii) au hotarat (si nu au pierdut niciun moment) supraetajarea in trepte a bordurilor. Cine nu crede nu are decat sa mearga si sa le admire opera pe str. Baba Novac, bulevardele Ramnicu Valcea si Ramnicu Sarat (zona Bulevardului Camil Ressu). Si asta-i doar inceputul!
Mai poate contesta cineva ca, in acest caz flagrant de imbogatire a unora pe seama banului public, nu este vorba de sume tentante din care se achita si spagi, mite si alte atentii? Nu era suficient faptul ca, in multe locuri, bordurile s-au schimbat anual sau bianual? Era nevoie si de o supraetajare a lor?
Desi stim ca exista institutii abilitate sa controleze, sa amendeze si sa starpeasca asemenea apucaturi, acestea – platite din banii publici – tac malc, iar impricinatii n-au nicio jena sa profite.
Si, chiar daca i-ar judeca cineva, „scapa cine poate“ si, cel putin pana acum, au scapat mai toti, de la cei ce ofera pana la cei care executa lucrarile.
Un alt exemplu tot din infrastructura rutiera: Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania (CNADR) ramane pe mai departe vaca de la care „sug“ consistent si anumite firme de avocatura pentru servicii de consultanta, asistenta juridica si reprezentare, in vederea dobandirii prin expropriere a imobilelor necesare construirii drumurilor si autostrazilor. Pentru drumul expres de 54 km: Petea – Satu Mare, de pilda, se plateste un „mizilic“ de peste peste 12 milioane RON fara TVA.
Ce conteaza pentru unii? Are balta (bugetul) peste? Are, dar nu este in stare nimeni din ministerul de resort sa-i „pescuiasca“ si sa-i anihileze pe risipitorii banului public.
Altii, deci, care scapa! Si, cand te gandesti ca programul constructiei infrastructurii rutiere si feroviare este abia la inceput, te apuca frisoanele de ceea ce va urma daca nu se trezeste cu adevarat cineva care sa puna piciorul in prag. Lucru putin credibil si ca urmare a instabilitatii guvernamentale ca gandire si executie.
In afaceri, zicala: „scapa cine poate“ este prezenta mai evident poate decat altadata si in sectorul constructiilor, unde blocajul financiar este aproape „full“, managerii gafaind pentru a primi de la beneficiari banii pentru lucrarile executate, bani cu care sa-si achite cu prioritate salariile personalului.
Potrivit unor statistici, 95% din societatile romanesti (deci si din constructii) nu isi incaseaza la timp facturile, situatie ce a facut ca peste 7.000 de firme sa falimenteze pe primul semestru 2007, cu 50% peste nivelul din perioada similara a anului trecut. Daca in 2006 au fost raportate cca 10.000 de firme in faliment, in 2007 se preconizeaza ca numarul lor va creste cu aproximativ 15.000. Una dintre cauze este intarzierea platilor din partea clientilor cu care lucreaza, doar 30.000 de societati din cele peste 665.000 de agenti economici reusind sa incaseze la termen sumele de bani pentru care au emis facturi.
Putine pentru a evada din plutonul acesta masiv si a prinde un loc fericit in randul celor cuprinsi in categoria „Scapa cine poate!“
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns