Constructii monumentale in Bucuresti. HOTEL NOVOTEL

Edificiul de pe Calea Victoriei nr. 37B adaposteste un hotel de patru stele, o sala polivalenta, o galerie comerciala si un garaj subteran. Intrarea principala se face printr-un portic decorativ care reproduce elemente din fatada fostului Teatru National care s-a aflat pe acest amplasament. Cladirea Hotelului Novotel are trei subso­luri, parter, mezanin intermediar, mezanin 1, mezanin 2 si 11 etaje si este ampla­sata pe un teren de cca 4.000 m2.

Constructia acestui edificiu, dupa cum veti vedea, a ridicat  importante probleme de proiectare din  cauza particula­ritatilor ampla­samentului si ale terenului.

Amplasamentul este reprezentativ, cu mare valoare comerciala si arhitecturala, fiind cunoscut ca loc al fostului Teatru National,  in proximitatea caruia se afla cladiri simbol ale Bucurestiului interbelic: Palatul Telefoanelor, Hotelul Continental, Blocul Romarta. De aici necesitatea de a include in ansamblul functiunilor, in afara de hotelul care genereaza investitia, si spatii comerciale de standard ridicat, o circulatie pieto­nala intre Calea Victoriei si Piata Palatului, o sala multifunctionala si un semnal arhitectonic in fatada care sa marcheze memoria fostului teatru.

Astfel, din punct de vedere functional cladirea cuprinde:

• un hotel tip Novotel de 4 stele cu cca 280 camere, retras catre partea din spate a amplasamentului (la vest);

• o sala polivalenta cu 350 de locuri dispusa in mezanin, cu spatiile afe­rente, catre Calea Victoriei;

• spatii comerciale adiacente unui pasaj pietonal ce leaga Calea Victoriei (de la nivelul subsolului 1) cu strada Ion Campineanu (la nivelul parterului);

• parcaje pentru cca 155 de autoturisme;

• o constructie cu caracter monumental, realizata dupa fotografii de epoca in stilul vechiului Teatru National, aflat pe acest loc pana la disparitia lui in urma bombardamentului din 1944. Constructia care reconstituie suita de arcade a fatadei fostului teatru asigura intrarea in partea principala a cladirii si un hol amplu.

Structura de rezistenta

Suprastructura

Alegerea solutiei de suprastructura a fost puternic influentata de nume­roasele conditionari rezultate din:

• forma amplasamentului si veci­natatile acestuia, inclusiv a retelelor cu diferite destinatii, prezente pe amplasament si in imediata apro­piere a acestuia;

• destinatiile diferite ale cladirii (hotel, garaje, spatii comerciale etc.);

• complexitatea functiunilor hote­lu­lui, care reclama spatii libere diferite la fiecare nivel;

• cerinte estetice, atat la nivelul fatadelor, cat si la interior;

• criterii de ordin urbanistic;

• severitatea manifestarii cutremu­relor pe amplasament; este sem­nificativ faptul ca, in apropierea ampla­samentului, exista cladiri impor­­tante care s-au prabusit la 4 martie 1977 (de exemplu blocul Dunarea) sau care au fost puternic avariate (Palatul Telefoanelor);

• aplicarea unor procedee tehnologice de executie eficiente.

Constrangerile de diferite naturi nu au permis, asa cum se intampla de regula la proiectarea unor constructii cu destinatie similara, adop­tarea unor forme cu regularitate pe orizontala si verticala, care sa asigure un control simplu al raspunsului seismic al structurii, implicand mecanisme avantajoase de disipare a energiei.

La proiectarea structurii, s-a urmarit in special obtinerea unui raspuns favorabil la un atac seismic sever, specific amplasamentului (a fost realizat un studiu de catre prof. dr. ing. Dan Lungu). Distributia si dimensionarea elementelor de mare rigiditate si rezistenta constituie rezultatul unui proces laborios, in care s-au utilizat instrumente de calcul performante.

In final, a rezultat o structura conformata astfel:

a) corpul inalt

Are un plan in forma de „L“ cu cadre pe contur, pereti de beton armat intre camerele hotelului si patru tuburi verticale de mare rigiditate si rezistenta. Pozitionarea tuburilor la extremitatile profilului L, la vest si la nord, precum si in zona de imbinare a aripilor ofera avantaje structurale semnificative. Astfel, sunt substantial reduse atat amplitudinea deplasarilor extremitatilor profilului L, cat si tendintele de despicare la legatura celor doua aripi, manifesta la aceste forme de structura.

Pentru intarirea rezistentei pe linia potentiala de despicare, slabita de golul scarii, peretii nucleului dispus la coltul interior al profilului au o grosime mai mare decat restul peretilor si sunt armati, la nivelul planseelor, cu centuri cu armatura consistenta, ancorata corespunzator in placa.

In conditiile unui plan de arhitectura cu doua siruri de camere in jurul unui culoar central si prin prezenta ghenelor verticale de instalatii din doua in doua camere, planseul a fost realizat sub forma unor dale cu deschidere relativ mare (7,5 x 7,65 m), cuprinzand doua camere.

Aceasta configuratie in plan se mentine practic constanta intre cotele +15,18 si +34,50, de unde suprafata in plan se reduce pana la planseul de acoperis (+42,78), retra­gandu-se dinspre Calea Victoriei.

Sub cota +15,18 si pana la cota 0,00, din necesitatea obtinerii unor spatii mai ample, structura verticala se reduce progresiv prin disparitia succesiva a peretilor dintre camere, mai intai a celor situati la est, apoi a celor dispusi la sud impreuna cu peretele din fatada spre est, la nivelurile unde corpul inalt se invecineaza cu corpul salii.

Alcatuirea structurii asigura inca­drarea deplasarilor relative de nivel in limitele admise. Zona critica, de concentrare a deformatiilor plastice, este plasata la baza suprastructurii. Dimensionarea elementelor solicitate la compresiune, incovoiere si forta taietoare s-a facut cu respec­tarea conditiilor de ierarhizare a capacitatilor de rezistenta, in vede­rea mobilizarii mecanismului structural de disipare a energiei seismice.

b) corpul „sala“

Functiunea cladirii si constrangerile legate de realizarea unor fatade transparente au pus in cazul acestui corp doua probleme dificile:

• realizarea unui spatiu liber cu dimensiuni 25×18 m, cu o inaltime limitata dictata de alinierea cu corpul vecin. In aceste conditii, tinand cont si de singura posibilitate de rezemare pe doua ansambluri de cate patru stalpi, s-a rezolvat planseul intre sala si spatiile comerciale din subsol cu grinzi transversale din beton cu inima metalica rigida (paralele cu Calea Victoriei). Pentru acope­risul salii, se prevede o structura usoara din grinzi de otel cu inima plina si acoperis din tabla cutata cu izolatii termice, acustice si hidrofuge din materiale usoare;

• obtinerea unei rigiditati laterale suficiente, in conditiile unui plan liber care nu permite decat existenta unor stalpi intre sala si foaiere si a unui sir de stalpi de diametru redus pe linia fatadei. Aceasta exigenta este satisfacuta prin introducerea in structura verticala a doua grupuri de cate 4 stalpi cilindrici cu diametrul de 1,00 m, realizati din beton turnat in camasa metalica tubulara, si printr-o linie de stalpi din teava de otel cu dia­me­trul de 400 mm, spre Calea Victoriei.

c) porticul decorativ

Deoarece in subsol se afla parcajul cu circulatiile sale, o parte dintre elementele verticale ale porticului descarca pe grinzile planseului peste primul subsol. In aceste conditii, avand in vedere si conformarea specifica ce nu permite realizarea unor contravantuiri verticale, s-a optat pentru o solutie structurala usoara ca suport pentru decoratia bogata, cu aspect de masivitate. Astfel, atat stalpii, cat si elementele orizontale (grinzi cupole si arce) sunt realizate din structura zabrelita, din profile metalice laminate, sudate. Finisajul exterior este aplicat pe placi de „placocem“ prinse in dibluri.

Infrastructura

Este de notat ca, din cauza confi­guratiei terenului, constructia are doua subsoluri inspre cladirea Romtelecom si trei subsoluri la Calea Victoriei.

Subansamblul infrastructurii este o cutie rigida, pe toata suprafata constructiei, constituita din pereti mulati cu grosimi de 60 cm pe contur, elementele verticale: stalpi, pile si pereti interiori situati pe verticala suprastructurii inalte, radierul de 1,40 m si cele doua plansee de 30 cm de la cotele –8,25 si –5,50.

O problema dificila a constituit-o realizarea planseului de la cota 0, cu rol de diafragma orizontala de transfer a unor eforturi importante. Pozitionarea tuburilor la limita unor goluri mari pentru circulatii verticale a facut necesara prevederea unor tendoane de armatura de sectiune importanta, inglobate in placa.

Datorita rolului important de etansare in conditiile unei panze freatice exterioare cu 6,0 m peste nivelul radierului, subsolul nu este rostuit in continuarea rostului din suprastructura. Acest subansamblu prezinta o rigiditate si o rezistenta laterala substantial mai mari decat nivelurile superioare.

Incarcarile foarte mari transmise la baza tuburilor au impus fundarea acestora prin barete pe stratul de nisip, cu proprietati de rezistenta superioare.

In alcatuirea din proiect, infrastructura indeplineste mai multe roluri structurale majore:

• transmiterea incarcarilor gravitationale ale cladirii la radier si fundatiile de adancime;

• incastrarea suprastructurii, prin efectul de menghina in sistemul diafragmelor orizontale constituite de radier si planseele primelor niveluri. Acest efect reduce consi­derabil, prin redistributii in infrastructura, eforturile foarte mari concentrate la baza tuburilor structurale, de la nivelul planseelor de la cota 0 pana la nivelul radierelor. Se relaxeaza in acest fel si actiunea locala asupra terenului de fundare, respectiv asupra fundatiilor de adancime;

• preluarea impingerii pamantului si a impingerii hidrostatice pe peretii de contur.

In general, structura verticala a tuburilor nu reazema direct pe conturul de pereti mulati. Face exceptie tubul de la coltul dinspre sud-vest al cladirii.

Terenul de fundare Si fundatiile

Cercetarea terenului pana la adancimea de 55 m a facut obiectul a numeroase studii, incepand cu studiul geotehnic intocmit de Proiect Bucuresti in 1997 pana la studiul de hazard seismic, intocmit de prof. dr. ing. Dan Lungu. Sinteza studiilor a fost intocmita de UTCB Catedra de Geotehnica si Fundatii, prof. dr. ing. Nicoleta Radulescu, sub indrumarea prof. dr. ing. Iacint Manoliu.

Stratificatia identificata este cons­tituita din straturi diferite, de grosimi neuniforme, urmarind mai mult sau mai putin denivelarea suprafetei care are o cadere de cca
4,5 m intre Calea Victoriei si strada Campineanu.

Fata de cota +/- 0,00 care se afla la cca 50 cm de trotuarul Caii Victoriei, fundul radierului general este la –13,50 m partial pe nisip, partial pe argila prafoasa.

Nivelul primului orizont freatic fiind cu cca 6 m mai sus (pe latura spre Calea Victoriei), a rezultat nece­sitatea realizarii unei incinte etanse, inchisa in stratul de argila la 12,60 m adancime. Incinta s-a realizat din pereti mulati de 60 cm grosime, cu un nivel de sprijiniri interioare. Solutia de ancoraje spre exterior a fost respinsa din cauza numarului mare de lucrari subterane existente pe tot conturul. In aceste conditii, epuizarea apei freatice din incinta s-a facut relativ repede. Calculele preliminare, confirmate de masuratori pe perioada executiei, au indicat deplasari orizontale nesemnificative ale peretilor in diferitele faze ale executiei. Pentru identificarea in timp util a unor efecte nedorite de interactiune, constructiile invecinate incintei au fost cuprinse intr-un program de monitorizare prin observare directa si masuratori de reperi pe tot timpul executiei.

Datorita prezentei fundatiilor adanci pe contur, s-a ales si pentru elementele portante interioare o solutie asemanatoare, din conside­rente de uniformizare a tasarilor. Solutia aleasa a fost cu barete si piloti, de 20 m adancime, cu varful in stratul de nisip. Incercarile pe o bareta de proba au confirmat deformabilitatea redusa a terenului, rezultata din calcule.

Calculul structural

Pentru calculul structural, s-a intocmit un model de calcul complex in care peretii si planseele sunt tratate ca ansambluri de elemente finite. Au fost considerate, intr-o maniera fidela alcatuirii reale a constructiei, variatia dimensiunilor si caracteristicilor mecanice ale structurii pe toata inaltimea ei.

Forma si grosimea ansamblurilor de pereti au rezultat in urma corectii­lor succesive, verificate prin calcul, care au permis optimizarea caracte­risticilor de rigiditate ale elementelor structurale.

S-au considerat mai multe ipoteze privind rigiditatile planseelor ca dia­fragme orizontale si s-a efectuat infa­suratoarea eforturilor astfel obtinute.

Greutatea corpului inalt este de 3.200 tone.

Perioadele proprii de vibratie ale structurii inalte rezultate din calcul sunt:

T_x = 0,48 secunde;

T_y = 0,53 secunde;

T_Q = 0,3 secunde.

Se vede ca structura are proprietati de rigiditate apropiate pe cele doua directii principale, cu efecte diminuate ale torsiunii de ansamblu.

Deplasarile relative de nivel sunt inferioare valorii 1,5%, evidentiind rigiditatea laterala importanta a cladirii.

Coduri mai recente

Eforturile de dimensionare au fost obtinute utilizand metoda de insumare a eforturilor modale data de Normativul P100/92, dar si procedurile date in coduri mai recente, in vederea impunerii unui mecanism de plastificare favorabil prin ierar­hizarea adecvata a rezistentei elementelor structurale. S-a constatat apropierea rezultatelor obtinute prin folosirea diferitelor metode.

In ceea ce priveste calculul infrastructurii, modelarea ia in conside­rare atat elementele de beton, cat si legaturile cu terenul prin peretii de contur, baretele si radierul de fundare. Eforturile de dimensionare cores­pund eforturilor aplicate la baza suprastructurii, asociate mecanis­mului de disipare a energiei consi­derat la proiectarea acesteia.

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 33 – decembrie 2007

Autor:
ing. Anton IONESCU