Istorie. TARGUL INTERNATIONAL BUCURESTI (I)

Cine trece pragul Complexului Expozitional Romexpo din Capitala, cu prilejul numeroaselor manifestari organizate aici, este de fiecare data impresionat de monumentalitatea cladirilor componente, cu deosebire cea a Pavilionului Central (unicat in Romania). Complexul, acest colos desfasurat pe zeci de hectare, reprezinta un reper semnificativ pentru potentialul economiei romanesti din trecut, dar mai ales pentru cel actual in plina expansiune pe o piata concurentiala acerba.

Faptul ca aici ne putem confrunta nu numai intre noi, ci, in primul rand, cu cei din alte parti ale lumii, constituie un element concret al nivelurilor pe care trebuie sa le atingem pentru a supravietui in economia europeana si mondiala.

Paleta si structura targurilor care se organizeaza la Romexpo au cunoscut, dupa anul 1990, prefaceri fundamentale, elemente care starnesc pe zi ce trece un interes aparte, daca avem in vedere cresterea numarului de participanti si a numarului de expozitii.

Printre aceste manifestari expozitionale, Construct Expo reprezinta astazi cel mai mare eveniment anual organizat pe trei domenii de activitate: antreprenoriat, utilaje, ambient.

Dar, cum s-a ajuns aici, nu credeti ca ar fi interesant de stiut?

Iata de ce va propunem sa aveti rabdare si sa cititi cele ce urmeaza, o succinta trecere in revista a aparitiei si dezvoltarii Complexului Expozitional Romexpo – locul unde au loc importantele si interesantele manifestari Construct Expo. Informatiile pe care le veti afla sunt cuprinse in „Monografia societatii comerciale Romexpo SA“, intitulata „De la targurile din vechime la Targul International Bucuresti“ (autor Eugen PETRESCU-PRODAN). Multumim conducerii Romexpo pentru punerea la dispozitie a acestei interesante lucrari.

In anul 1964, o mare expozitie romaneasca a avut loc la Bucuresti. S-a numit EREN, adica Expozitia Realizarilor Economiei Nationale, si a fost organizata cu prilejul celei de-a XX-a aniversari a actului de la 23 August. In vederea organizarii EREN din 1964, au fost facute primele amenajari urbanistice si edi­litare in perimetrul a ceea ce a devenit ulterior Centrul Expozitional Romexpo.

Confruntati cu accentuata penurie de spatii, organizatorii de expozitii au reusit sa convinga autoritatile vremii ca a sosit momentul rezolvarii acestei probleme. Studiile de urba­nism au avut in vedere cateva variante de amplasament, printre care terenul din partea de sud a Capitalei, unde mai tarziu s-a initiat amenajarea Lacului Vacaresti, varianta care a cazut din cauza slabei densitati de infrastructura si de retele edilitare de utilitati. S-a optat pentru varianta din zona Casei Scanteii, in primul rand datorita impactului pe care Parcul Herastrau il avea deja in constiinta publicului ca zona expo­zitionala traditionala, mostenita de pe vremea manifestarilor din „Luna Bucurestilor“, desi in perimetrul sau mai ramasese in functiune doar pavilionul de pe malul lacului (cunoscut ca Pavilionul H).

Imediat dupa razboi, in anii 1947-1948, in capatul Soselei Kiseleff, in dreptul punctului in care drumul spre Mogosoaia se despartea de cel spre Baneasa, s-a construit Casa Scanteii, edificiu de mari dimensiuni, destinat nu numai celei mai mari tipografii din tara („combinatul“), ci si editurilor si presei. Cladire impunatoare, desi in stil arhitectonic de inspiratie rasari­teana (arhitect Horia Maicu), Casa Scanteii a fost socotita o vreme o constructie reprezentativa pentru „noul“ Bucuresti (imaginea sa era reprodusa pe toate prospectele turistice, pana si pe… biletele de banca). Organizarea EREN in aceasta zona amplifica mesajul propagandistic dorit de autoritati.

Special pentru gazduirea Expozi­tiei Realizarilor Economiei Nationale, a fost edificat un ansamblu de constructii, al carui nucleu il constituie Pavilionul Central. Realizat in anul 1962 de un colectiv condus de arhitectul Ascanio Damian, Pavilionul Central este legat de piata din capatul Soselei Kiseleff printr-o esplanada larga, marginita de spatii verzi. Edificiul se compune din doua parti importante, constructia perimetrala si cupola. Prin cele trei galerii situate la cote diferite, legate intre ele prin scari libere, dispuse ritmic si radial, se realizeaza un interesant echilibru arhitectural interior.

Accesul publicului se face dinspre esplanada la nivelul primei galerii, prin intermediul unei rampe care formeaza trena edificiului.

Aria construita este de aproximativ 10.000 mp, pavilionul inscriindu-se intr-un diametru de aproape 180 de metri. Inaltimea totala este de 42 de metri, iar diametrul cupolei este de 93 de metri.

La incheierea constructiei, recepti­o­nata in ianuarie 1962, executantul lucrarii preda Camerei de Comert, in calitate de beneficiar, obiectivul de investitii, acesta fiind inclus de la bun inceput in patrimoniul Camerei.

Inca de la inceput a existat o fireasca preocupare pentru folosirea in cea mai mare masura a constructiei. In principal, au fost avute in vedere trei directii: organizarea de expozitii romanesti, de expozitii straine si  de manifestari culturale.

In ceea ce priveste expozitiile romanesti, s-a optat pentru organizarea targului anual numit „Pavilio­nul de mostre”, manifestare expozitionala care insotea contractarea centra­lizata a „fondului pietei“ pentru marfuri metalochimice, textile-confectii- incaltaminte si agroalimentare.

Referitor la expozitiile straine, au fost propuse pentru primul an sapte manifestari de acest gen, dintre care nu s-au materializat decat trei. Prima expozitie straina organizata in Pavi­lionul Central a fost Expozitia industriala franceza, care s-a desfasurat in iunie 1962, urmata de manifestari similare din Germania Federala si Austria.

Cea de-a treia directie de actiune n-a avut succes, spatiul oferit de Pavilionul Central fiind nefunc­tional pentru o buna parte dintre tipurile de spectacole caracteristice epocii.

Expozitia Realizarilor Economiei Nationale (EREN ‘64) a fost organizata pe un teren de peste 100 de hectare, intins de la malul Lacului Herastrau pana dincolo de Pavilionul Central si de la Casa Scanteii pana catre Strandul Herastrau (numit in epoca Strandul Tineretului).

Pentru expozitie au fost folosite Pavilionul cel mare, zis „Pavilionul Central“ (pentru ca, desi era singurul, a fost gandit ca element central al unui ansamblu expozitional), dat in folosinta in urma cu doi ani si jumatate, precum si constructia existenta in parcul Herastrau, pe malul lacului, cunoscuta ca Pavilionul H. Au fost amenajate, special pentru manifestare, doua pavilioane noi (numite I, astazi sediul Centrului de Presa, si M, in prezent restaurantul Hanul targovetilor), precum si sase constructii usoare, pentru „complexe comerciale“ (constructii care astazi nu mai exista). Numeroase exponate au fost prezentate pe platforme exterioare sau in amenajari speciale.

Parterul Pavilionului Central a fost destinat prezentarii realizarilor din industria metalurgica si a constructiilor de masini.

Inelul al doilea a fost dedicat energiei si industriei extractive. Pe inelul al treilea au expus unitatile din silvicultura, economia forestiera si prelucrarea lemnului.

Agricultura a avut parte de o prezentare deosebita. In afara de produsele industriale destinate agriculturii, de la celebrele tractoare universale U-650 si U-651 fabricate la Brasov pana la combinele produse la Semanatoarea, au fost amenajate, pe terenuri aflate in zona in care se gasesc astazi hotelurile Parc si Flora, culturi demonstrative agricole (cereale, plante tehnice etc.), dar si forestiere.

Pe platforma exterioara a sectorului transporturilor au fost expuse locomotivele Diesel electrice reali­zate la Electroputere, vagoanele de cale ferata produse la Arad, autocamioanele Carpati si Bucegi fabricate la Brasov. Unul dintre cele mai spectaculoase exponate (mai cu seama din cauza iluminarii sale pe timp de noapte) a fost instalatia de foraj de mare adancime 3DH-200A produsa la Uzina 1 Mai din Ploiesti, amplasata pe platforma de prezentare a sectorului petrolier.

Sectorului constructiilor i-au fost destinate pavilionul de pe malul Lacului Herastrau si platformele exterioare din preajma. Au fost prezentate noile tehnologii si elemen­tele tipizate folosite in constructii.

Expozitia Realizarilor Economiei Nationale a fost completata cu doua noi pavilioane, unul social-cultural si altul de arta populara, dar si cu un cinematograf in aer liber, in care au fost organizate simpozioane si conferinte de specialitate, prezentari de filme documentare, spectacole artistice, manifestari folclorice si altele.

Inaugurarea oficiala a EREN a avut loc vineri, 21 august 1964.

Fata de interesul de care s-a bucurat EREN ‘64, s-a luat hotararea ca o noua editie sa aiba loc in 1969. Manifestarea a continuat si dupa aceea, in ritm de una la cinci ani, dar sub numele adaptat de EDES, adica Expozitia Dezvoltarii Economico-Sociale.

Ideea organizarii unui targ comer­cial international cu caracter industrial la Bucuresti precede, fireste, organizarea primei editii a TIB.

Ideea organizarii unui targ industrial a venit firesc, cu atat mai mult cu cat practica desfasurarii targurilor in strainatate era cunoscuta in Romania.

Si de la idee la materializare n-a mai fost decat un pas…

In ziua de 31 mai 1968, in presa a aparut informatia avand urmatorul cuprins:

„Potrivit unei hotarari a Consiliului de Ministri, cu incepere din anul 1970, in Capitala se va organiza, la fiecare doi ani, in luna octombrie, Targul International – Bucuresti.

La prima editie a targului vor fi prezentate produse ale industriei constructiilor de masini, masini-unelte, produse electrotehnice si electronice, precum si unele utilaje pentru industria usoara. Pentru editiile din anii urmatori, targul va putea avea ca obiect si produse ale altor sectoare industriale.

Targul International – Bucuresti va fi organizat pe terenurile din preajma Complexului de expozitii din Piata Scanteii“.

Prima conferinta de presa a organizatorilor Targului International Bucuresti a avut loc la 3 iulie 1970, cu prilejul si in intampinarea primei editii a TIB.

La 10 octombrie 1970, in ajunul deschiderii oficiale a primei editii a TIB, ziaristilor romani si straini li s-a pus la dispozitie primul numar din „Buletinul de informatii al Targului International Bucuresti“, editat, in numele organizatorilor, de Camera de Comert. Acest buletin a fost editat ca fascicula de forma unui comunicat de presa de astazi, in romana, dar si in limbile engleza, franceza, germana si rusa, pentru a fi util si ziaristilor straini acreditati la manifestarea comerciala de la Bucuresti. Cu acelasi prilej, a fost pus la dispozitia celor interesati si primul catalog oficial al TIB.

Prima editie a Targului International Bucuresti a fost programata pentru perioada 13-24 octombrie 1970.

Desfasurarea primelor sase editii ale Targului International Bucuresti, in deceniul 1970-1980, a cunoscut un mare succes, cu mult peste asteptari. Cateva cifre sunt semnificative. Recordul numarului de firme expozante: 1.100 in 1972. Recordul numarului de pavilioane nationale: 22 in 1972. Recordul numarului de tari participante: 34 in 1974. Recordul suprafetei de expunere: 70.000 de metri patrati in 1974.

Efectul esential asupra economiei romanesti l-a constituit, in principal, faptul ca, in imprejurarile epocii, s-a realizat o deschidere catre importuri si exporturi semnificative. In deceniul 1970-1980, volumul comertului exterior al Romaniei a sporit de 4,6 ori (exportul de 4,5 ori, importul de 5 ori).

Succesul repurtat de TIB n-a trecut fara efecte pe plan expozitional. S-a hotarat sa se organizeze si alte manifestari comerciale. In acest fel au aparut TIBCO, Salonul international al chimiei si Tehno-Expo. Cele trei noi manifestari au fost, pe buna dreptate, considerate ca „frati mai mici“, adevarate mladite dezvoltate din trunchiul viguros al TIB.

TIBCO, manifestare comerciala inter­nationala special dedicata bunurilor de consum, a debutat in 1974, desfasurandu-se cu o frecventa mai mare, in fiecare an, primavara. Salonul international al chimiei, manifestare menita sa promoveze produsele industriei chimice si petrochimice, aflata in epoca intr-un proces de intensa (chiar fortata) dezvoltare, a debutat tot in 1974 si avea loc in corelare si concomitent cu TIBCO. In sfarsit, Tehno-Expo, expozitie internationala specializata in produse tehnice, un fel de „mini-TIB“, a fost organizata, incepand cu 1977, alternativ cu TIB si a fost menita sa suplineasca, dupa pare­rea factorilor de decizie politica in domeniu, faptul ca TIB se tinea doar o data la doi ani.

Un loc de prim plan, alaturi de TIB, il ocupa TIBCO. Certificatul de nastere al TIBCO a fost semnat la 12 mai 1974. In acea zi s-a inaugurat prima editie, orientata catre textile si confectii, incaltaminte, articole de sticlarie, portelan si faianta, mobila, produse cosmetice, detergenti, coloranti, fibre sintetice, produse din materiale plastice, produse ale industriei electrotehnice si electronice, artizanat. Din editia urmatoare, profilul s-a largit cu marfurile agroalimentare. TIBCO s-a afirmat ca o manifestare economica statornica, cu o participare de prestigiu, care a generat un urias interes in randurile publicului larg.

Complexul Expozitional din Bucuresti, inca de la crearea sa in anul 1961, a fost dotat cu un teritoriu rezervat exclusiv dezvoltarii sale. Teritoriul, in suprafata totala de 56 de hectare, a fost atribuit de stat, in administrare, Camerei de Comert  pe durata nelimitata si fara plata. Titularul primelor lucrari de investitii, numite la acea data „Expozitia Economiei Nationale“, a fost, de la inceput, Camera de Comert. Pentru a stabili planul general de dezvoltare si etapele de realizare ale ansam­blului expozitional, precum si pentru construirea obiectivelor necesare, studiile si proiectele au fost elaborate de Institutul Proiect Bucuresti (in perioada 1961-1963) si, respectiv, de Institutul de Studii pentru Constructii, Arhitectura si Sistematizare ISCAS (in perioada 1963-1968).

In anul 1973, odata cu adoptarea Decretului 623/1973 privind reorganizarea Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, conducerea Camerei decide, potrivit atributiilor si competentelor ce i-au fost stabilite, infiintarea Intreprinderii de Targuri si Expozitii.

Participarea Romaniei la targurile internationale continua si dupa ce Targul International Bucuresti a luat fiinta. In anul 1989, tara noastra a luat parte cu exponate si oferta de export, cu pavilion propriu sau cu birou tehnic-comercial, la 37 de targuri internationale de pe toate meri­dianele globului (fata de 18 in 1960 si 23 in 1970).

• In legatura cu activitatea Intreprinderii de Targuri si Expozitii, precursorul societatii comerciale Romexpo s.a., este important de subliniat un aspect interesant. Intreprinderea de Targuri si Expozitii a fost infiintata pentru a prezenta realizarile economiei nationale, in special la targul intern. Includerea in structura sa a fostului Oficiu de expozitii se explica prin nevoia folosirii in comun a unor elemente de infrastructura. In deceniul al IX-lea al secolului trecut, Intreprinderea de Targuri si Expozitii a ajuns sa desfasoare o extrem de intensa activitate externa, de cateva zeci de participari la targuri comerciale internationale pe an. Intreprinderea de Targuri si Expozitii si Camera de Comert si Industrie a Romaniei realizau astfel prezentarea economiei romanesti si peste hotare, pentru marirea volumului exporturilor, pentru identificarea, patrunderea si pastrarea de noi piete de desfacere pentru productia autohtona si pentru achitarea datoriei externe a tarii.

(Continuare in numarul viitor)

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 34 – ianuarie-februarie 2008