Arhitectura ecologica

Motto:

„Arhitectul trebuie sa utilizeze energiile terestre si cosmice, studiind cu atentie materia, creand spatiul unei case astfel incat ea sa fie nascuta din pamant si legata cu cerul.”

Roger Le Lan

Arhitectura este arta obiectului construit. Pe langa aceasta functie bine definita, nu trebuie uitat nicio clipa ca, arhitectura are totodata rolul de custode al mediului inconjurator.

Fiinta umana nu–si poate deli­mita existenta si actiunile de mediul natural si nu trebuie sa uite ca Universul este un ansamblu de interactiuni din care omul face parte si nu poate fi disociat. Din pacate, omul modern a fost din ce in ce mai putin constient de relatia sa profunda cu mama natura, iar aceasta inconstie­nta nu a ramas fara urmari.

Secolul XX, caracterizat de o explozie a inova­tiilor tehnologice si de profunde schimbari in structura sociala, a gene­rat concentrari masive de populatie in zonele urbane. Totodata, in aceasta perioada, s-a structurat convingerea ca economia este cea care conduce societatea, transformata treptat in binecunoscuta „societate de consum“. Consecintele neanticipate cu suficienta maturitate ale acestei evolutii au fost: consumul nerational al rezervelor de combustibili fosili, eliberarea de noxe atat in atmosfera, cat si in apele planetei, producerea unei cantitati enorme de deseuri si produse non-biodegradabile pe care pamantul nu este capabil in momentul de fata sa le „digere“.

Un contemporan afirma plastic in prefata unei carti:  „Daca Pamantul ar fi o fiinta umana, internata intr-un spital, prognozele nu ar fi pozitive si pacientul ar fi incadrat probabil pe o lista cronica“. (John Elkington – Cartea Casei Naturale).

Intr-adevar, starea de sanatate a planetei este precara si intreaga lume este ingrijorata azi de criza cu care se confrunta mediul inconjurator. Ar fi imatur din partea noastra sa consideram ca starea de sanatate a mediului nu va avea consecinte asupra fiecaruia dintre noi.

Constientizarea posibilelor efecte dramatice ale acestei situatii a trezit insa o serie de reactii ce-si propun gasirea de solutii in vederea depasirii momentului de criza.

In domeniul arhitecturii se remarca un interes crescand pentru reali­zarea de bioconstructii, in studierea si proiectarea constructiilor bioclimatice, punandu-se mult accent pe moderna „Sustainable Architecture“.

Peste tot in lume a inceput sa se recunoasca in sfarsit necesitatea trezirii unei constiinte ecologice si reintoarcerea la culturile spirituale stravechi care, fara exceptie, cultivau o atitudine de profund respect fata de Mama Natura.

Arhitectul japonez Tadao Ando se refera, la un moment dat, la acest subiect, subliniind si el cat este de necesar sa reinvatam sa apreciem binecuvantarile pe care Mama Natura ni le aduce si sa invatam sa utilizam resursele atent ghidati de exemplul ecosistemului planetar. In prezent, arhitecti din lumea intreaga experimenteaza designul unor cladiri construite cu materiale ecologice si proiectate sa fie mult mai putin poluante si cat mai independente din punct de vedere energetic, cautand solutii de exploatare a unor surse neconventionale de energie.

Se dovedeste totodata concret ca umanitatea a ajuns la un nivel de evolutie a tehnologiei care sa-i permita dezvoltarea de noi conceptii in arta de a construi. Este necesara azi o viziune holistica, conform careia fiecare element al vietii contine reflectat in el intregul si tinde catre o stare de armonie cu toate celelalte elemente, care sa permita obiectului construit o integrare cat mai armonioasa in mediul ambiant.

Sanatatea habitatului modern

Alaturi de problema starii globale de sanatate a Pamantului, arhitectura ecologica si bioconstructiile atrag atentia cu seriozitate asupra starii de sanatate particulare a habitatului modern. In momentul de fata, se subliniaza tot mai des ca habitatul modern ridica nenumarate probleme legate de sanatatea publica. Din punct de vedere practic, aceste probleme vizeaza: amplasamentul, constructia propriu-zisa si relatia cu mediul inconjurator. In acest context se analizeaza sursele de poluare legate de factori fizici, biologici, chimici electro-magnetici si radio-electrici.Totodata, demersul modern de construire a unui habitat mai sanatos aduce in atentia publicului problemele legate de emisiile, caracteristicile undelor, de forma si impactul lor asupra fiintei umane, aplicatii legate de impactul culorilor si sunetelor, efecte legate de radiatiile ionizante si de radiatiile comotelurice.

Din aceasta enumerare sumara reiese clar complexitatea analizei pe care arhitectul trebuie sa o efec­tueze pentru a-si putea fundamenta conceptul de bioconstructie. Chiar daca sinteza se concentreaza in jurul unui anumit aspect, este necesar sa se admita ca, din cauza multitudinii de factori care concura, se poate avansa numai daca se abordeaza un punct de vedere sintetic.

Bioconstructii, constructii bioclimatice, ecodesign

Arhitectura ecologica se dezvolta si se ramifica in numeroase curente, dar esenta este aceeasi, si anume: relatia armonioasa a omului cu mediul inconjurator. Chiar daca conceptul fundamental porneste de la dorinta de protejare si reabilitare a mediului inconjurator, mijloacele de expresie pot ajunge sa fie extrem de diferite. Exista curente in arhitectura ecologica care sustin ca salvarea planetei poate fi realizata numai printr-o modificare radicala a valorilor sociale, culturale si spirituale care sa conduca la o reintoarcere la modul de viata arhaic specific comunitatilor simple, in care materialele si mana de lucru se obtineau local.

O alta directie considera ca dezastrul ecologic poate fi evitat doar daca vom reusi sa utilizam tehnologia intr-o maniera adecvata care sa ne permita sa rezolvam problemele legate de poluare si utilizarea nejudicioasa a resurselor. Se considera ca stiinta si tehnologia isi vor continua cursul firesc de dezvoltare, furnizand sisteme si concepte care sa rezolve problemele actuale. Bineinteles, niciunul dintre aceste curente extreme de opinie nu poate fi precumpanitor. Intre aceste doua extreme intalnim diverse ten­dinte si sinteze. Ecodesignul de exemplu imbina solutii si tehnologii traditionale, nepretentioase, asa-zisele low-tech cu tehnologii avansate, high-tech in vederea obtinerii unor constructii caracterizate „de o atitudine prietenoasa“ fata de mediul inconjurator. Literatura de specialitate abunda in termeni precum: arhitectura verde, organica, naturala. Solutiile propuse sunt diverse.

Uneori, termenii de organic sau natural se pot referi doar la cladiri ale caror forme sau culori prezinta ecouri ale celor intalnite in lumea naturala, ceea ce inseamna mai mult o forma de integrare armonioasa intr-un univers vizual ce evoca naturalul, decat  protejarea mediului natural. In aceasta directie, Hans Luckhardt scria: „Toti cautam forme naturale: dificultatea consta in faptul ca formele nu trebuie sa imite natura (…) ci trebuie sa-i fie asemanatoare in spirit. Arhitectura nu trebuie sa imite natura, ci trebuie sa fie ea insasi natura (…). Cladirea trebuie sa fie astfel proiectata incat sa creeze aceeasi unitate interna pe care pamantul, copacul si cerul o au“.

Arhitectura bioclimatica este arhitectura care isi propune in mod constient combaterea degradarii mediului inconjurator.

Bioconstructiile pornesc de la ideea de a construi intr-o maniera sanatoasa, evidentiindu-se faptul ca habitatul modern este departe de a conferi locuitorilor un mediu salubru de viata, indepartandu-se tot mai mult de functia sa de mediator eco-biologic in raportul omului cu natura.

In concluzie, putem sublinia ca arhitectii, inginerii si urbanistii nu sunt responsabili de cresterea continua a numarului de constructii si a supra­fetelor zonelor urbanizate, dar sunt responsabili de ineficienta energetica a multora dintre ele, cat si de impactul global pe care aceste obiecte le au asupra mediului. Se recomanda ca atat arhitectii, cat si investitorii, societatea contemporana in general, sa-si stabileasca un set de prioritati cu privire la abordarea obiectelor construite care sa cuprinda obiective legate de: eficienta energetica, alegerea unor materiale de constructii cu impact nevatamator asupra mediului, evitarea utilizarii materialelor de constructie care contin constituenti toxici, utilizarea de metode ecologice cu privire la consumul de apa, asigurarea longevitatii si flexibilitatii constructiilor, alegerea amplasamentelor de construit in locuri care sa nu presupuna defrisari sau distrugeri ale peisajului natural.

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 37 – mai 2008

Autor:
arh. Alina RADU