«

»

Modele decizionale de intocmire a proiectelor de investitii. APLICAREA TEORIEI UTILITATII

Share

Aplicarea teoriei utilitatii in decizia asupra variantei optime

Potrivit teoriei utilitatii, diversi indicatori (valorici, fizici, procentuali etc.) apartinand grupei de criterii cantitative, cat si un numar de indicatori tehnico-economici se analizeaza comparativ apartinand diferitelor variante. In final, se alege varianta cu indicatorii optimi pentru eficienta economica.

Calculul valorilor relative ale indicatorilor are avantajul ca permite sa se lucreze cu acelasi criteriu de optimizare, si anume maximizarea.

Caracterul eterogen al criteriilor cantitative si calitative ingreuneaza foarte mult adoptarea unei decizii. Pentru a usura insa masurarea influentei efortului economic dat de fiecare criteriu in parte, se foloseste conceptul de utilitate.

In final, se alege varianta optima care are suma indicatorilor cea mai mare.

 

Indicatori tehnico-economici

Pentru exemplificare si pentru usurinta intelegerii procedeului, se aleg numai 4 indicatori tehnico-economici, si anume din grupa C1 – criterii cantitative din care fac parte: investitia specifica IS, durata de realizare D si gradul de folosire a terenului IT, precum si un indicator din grupa C2 – criterii calitative definit prin indicele calitatii globale a constructiei ICG.

Sa presupunem ca decidentul, organ colectiv de decizie, este chemat sa hotarasca in cazul unui proiect pentru construirea unor blocuri de locuinte, alcatuit in trei variante cu indicatorii tehnico-economici din tabelul 1.

La indicatorii din tabel s-a ajuns pe baza calculelor de cost, de durata, de utilizare a suprafetei terenului si de calitate impusa.

In cazul cand costurile apartamentelor cu doua camere ar fi cuprinse  intre 50.000 si 70.000 um si suprafata unui apartament egala cu 30 m2, rezulta, prin raportarea valorii la suprafata, indicatorul „investitie specifica“, astfel:

In privinta determinarii gradului de folosire a terenului, s-a utilizat raportul dintre suprafata ocupata de constructie si suprafata totala a terenului. Acest indicator (IT) de obicei este mai mare la constructiile inalte si mai mic la cele joase.

Indicele calitatii globale, dupa cum se vede in tabelul 4, este mai mare la blocul de locuinte cu investitie mai mare, deoarece de obicei cresterea calitatii se materializeaza si prin costuri suplimentare datorita materialelor de calitate mai buna si  fortei de munca mai eficiente.

 

Valori relative ale indicatorilor

In tabelul 2 se inscriu valorile rela­tive ale indicatorilor care se obtin fie prin raportarea valorii minime a indicatorului respectiv la valoarea indicatorilor fiecarei variante, in cazul in care solutia optima este data de cel mai mic indicator (cazul investitiei specifice si duratei de realizare), fie prin raportarea indicatorilor fiecarei variante la valoarea maxima a indicatorilor, in cazul in care solutia optima este data de cel mai mare indicator (cazul gradului de ocupare a terenului si al calitatii constructiei).

Calculul valorilor relative ale indicatorilor are avantajul ca permite sa se lucreze cu acelasi criteriu de optimizare, si anume maximizarea.

 

Calculul utilitatii indicatorilor

In calculul utilitatii indicatorilor din tabelul 3se aplica regulile cunoscute, si anume: utilitatea maxima, ca si in teoria probabilitatii, este data de valoarea 1, iar utilitatea minima de valoarea 0. Pentru valorile intermediare se adopta o lege de variatie liniara. Rezulta cifrele din tabelul 3.

Atribuindu-se fiecarui indicator un coeficient de pondere  dupa importanta pe care o are acesta in momentul deciziei, se obtin, prin inmultirea valorilor utilitatilor din tabelul 3 cu coeficientii de pondere, valorile utili­tatilor ponderate si de sinteza. Aceste valori se pot aduna, iar suma lor maxima data in coloana 5 a tabelului 4 indica varianta optima, adica varianta cu valoarea maxima a sumei indicatorilor.

 

Concluzii asupra deciziei

In exemplul dat, s-au considerat cei mai importanti indicatorul duratei si cel al calitatii, atribuindu-se coeficientul de pondere maxim K = 1. In ordinea importantei, s-au luat coeficientii K = 0,9 pentru indicatorul uti­litatii investitiei specifice si K = 0,8 pentru indicatorul utilitatii gradului de ocupare a terenului. Coeficientii de pondere se stabilesc de grupul de decidenti. In fiecare etapa de dezvoltare economica, vor fi anumiti coeficienti de importanta maxima. Prin consultarea unor grupe largi de decidenti, coeficientii de importanta se pot stabili unificat pe municipiu sau tara si apoi intabulati.

Conform teoriei utilitatii, decizia pentru varianta optima este usor de luat. Din tabelul 4valoarea maxima a eficientei investitiilor rezulta 2,23, ceea ce corespunde variantei I de investitie.

Criticile formulate de unii specialisti acestei metode sunt concentrate asupra subiectivitatii ale­gerii coeficientilor de importanta K. Cu cat grupul de specialisti consultati in vederea luarii deciziei este mai mare cu atat subiectivitatea scade – tinzand catre disparitia acesteia. Pe baza consultarii specialistilor, se poate obtine o lege de repartitie a coeficientilor de importanta. Cunoscand legea de repartitie, se poate trece la simularea procesului de decizie, care constituie una dintre metodele de eliminare a subiectivitatii.

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 37 – mai 2008

 

Autori:
Cezar-Petre SIMION,
Maria STEFANICA,
Elena CALARASU – Institutul National de Cercetare-Dezvoltare in Constructii



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2008/05/30/modele-decizionale-de-intocmire-a-proiectelor-de-investitii-aplicarea-teoriei-utilitatii/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.