Ne plangem din ce in ce mai mult si mai vehement de pericolul poluarii care tinde sa ne sufoce. „Trendul“ ascendent inregistrat de acest fenomen apartine fara drept de contestare oamenilor, oameni care chipurile iubesc natura, dar careia ii intorc spatele de fiecare data prin indiferenta lor, cand normal ar trebui sa o protejeze.
Vorbind despre constructii, sa ne gandim la cursa contra cronometru la care s-au angajat asa-zisii oameni de afaceri (dezvoltatori imobiliari) care nu mai prididesc in achizitionarea de terenuri, legal sau ilegal, pe care sa ridice cladiri cu cele mai diverse destinatii.
Sfidarea conservarii naturii in acest caz este evidenta, fie si daca mentionam faptul ca „de beton ne-am plans in epoca trecuta si betonul il incurajam cu asiduitate de 15 ani incoace“.
Priviti orice proiect imobiliar recent si veti vedea ca blocurile din miniorasele beton realizate pana in 1990 pun stapanire acum pe diverse parti ale capitalei sau pe orasele tarii. Singura diferenta este ca au fatadele mai colorate si un oarecare confort sporit. In rest, natura care a fost defrisata pentru a face loc blocurilor lipseste cu desavarsire, asa incat, cat cuprinzi cu ochii, nu vezi decat beton pe verticala si pe orizontala. Natura moarta in toata regula.
Cautati dumneavoastra, cu lumanarea daca vreti, si nu cred ca veti gasi un ansamblu nou de constructii care in proiect sa prevada si vegetatie, si sa fie si realizata concret in teren, printre blocurile de locuit sau constructiile cu o alta destinatie.
Mai mult, de ce oare arhitectii si proiectantii nu se gandesc si la posibilitatea executarii unor ramificatii de la raurile limitrofe, ramificatii sub forma unor canale care sa strabata zonele construite pentru locuinte? Exista un impediment major: nimeni nu va ceda teren pentru o asemenea idee. Goana dupa cat mai multi bani domina mentalitatea oamenilor de afaceri care nu sunt dispusi sa faca si…binefaceri.
S-a ajuns, in majoritatea cazurilor, ca folosind integral terenul locatarii sa nu faca altceva decat sa sara gardul si sa ajunga direct la usa de la intrare. Nici un spatiu de respiro, nici o gradinita, nimic. Beton, pavele, borduri… etc.
Cum se impaca noii locatari cu o astfel de situatie? Se impaca pentru ca nu au incotro. Au platit si de abia asteapta sa se mute.
Mai marii banilor care au ajuns sa mutileze spatii generoase ce puteau sa constituie artere sau minicartiere cu personalitate aparte sunt cum s-ar spune in largul lor. Acestia, adica oamenii cu disponibilitati nelimitate, sunt primii care au dat nota de prost gust inghesuindu-si cladirile, cu forme dintre cele mai caraghioase, una in alta. Mai mult, unele dintre ele nu au nici macar o distanta minima de doi metri care sa la separe si sa-i fereasca pe locatari de indiscretiile involuntare ale vecinilor. Este, daca vreti, consecinta devizei ca in curtea mea si cu banii mei fac ce vreau.
Si hai sa zicem ca restrictiile legilor nu sunt cunoscute de catre acestia, dar autoritatea care le emite autorizatiile de constructii de ce nu intervine si nu sanctioneaza contravenientii? Este vorba despre proiectele care nu se incadreaza in ansamblul tramei stradale, care nu respecta un anumit nivel de inaltime, acoperisuri, finisare exterioara, etc. Mergeti unde vreti, dar in special in Anglia, Germania, Suedia, Danemarca, SUA, pe care le admiram in filme, si veti vedea ca armonizarea constructiilor din punct de vedere al aspectului exterior nu creeaza senzatia de monotonie arhitecturala sau lipsa de policromie. Acolo a fost si este posibil acest lucru pentru ca legea este lege si se respecta.
La noi, fiecare construieste dupa cum il taie capul, sfidand orice posibilitate de sanctionare ulterioara. Si asta pentru ca nici o primarie nu a demolat o constructie ridicata aiurea. In cel mai rau caz, a „taxat“ beneficiarul cu o amenda simbolica si cu asta gata. Cum s-ar spune mortul de la groapa nu se mai intoarce. Cine vrea insa sa se lamureasca intr-o asemenea situatie va constata de la inceput ca la baza „intelegerii“ sta spaga. In cele mai multe situatii spaga reprezinta diferenta dintre cat ar trebui sa plateasca cel in cauza in mod corect si cat achita. Daca ar trebui de exemplu sa primeasca o amenda de 100 de milioane, plateste doar 20-30 de milioane si scapa. Scapa pentru ca diferenta de bani intra in buzunarul omului… legii, ca asa este, cum se spune, pe la noi pe la romani.
Traversam o vara torida si cu toate acestea, pe oriunde treci santierele de constructii se inmultesc pe zi ce trece cu toata lipsa de forta de munca de care fac atata caz constructorii.
Din pacate, cu cat sunt mai multe santiere, cu atat mai multe sunt si aberatiile de care aminteam mai inainte, iar pe fondul electoral, in plina desfasurare (desi nu-i inca legal) se trage serios pe toate fronturile pentru a se construi cat mai mult si oricum, pentru ca nu se stie ce-i asteapta in viitor pe dezvoltatorii imobiliari.
Mai moare magarul, se mai rupe samarul si ce-i in mana nu-i minciuna.
Liota de politicieni nu este dispusa sa-si piarda sustinatorii financiari carora le asigura de lucru. Nimic nou sub soare veti zice, dar mai suntem dispusi sa toleram aceasta situatie?
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns