Introducerea pe piata europeana a produselor pentru constructii
Conform HG nr 622/2004, prin care sunt adoptate prevederile Directivei CEE nr 106/89 privind armonizarea legilor, reglementarilor tehnice si a prevederilor administrative ale Statelor Membre, referitoare la produsele destinate constructiilor, se admite introducerea pe piata europeana a produselor pentru constructii numai daca acestea sunt adecvate utilizarii preconizate si pot satisface cerintele esentiale aplicabile constructiei, care pot influenta caracteristicile produsului.
Atestarea conformitatii produselor pentru constructii consta intr-un sistem procedural prin care este evaluata si stabilita conformitatea acestora cu specificatiile tehnice referentiale, in vederea aplicarii marcajului european de conformitate CE.
Acest sistem procedural prevede, conform Directivei Produselor pentru Constructii, urmatoarele conditii cadru:
• un sistem de specificatii tehnice europene armonizate;
• un sistem prestabilit de atestare a conformitatii pentru fiecare familie de produse;
• un cadru organizatoric pentru organismele notificate;
• marcajul CE la produsele pentru constructii.
Specificatiile tehnice armonizate pot fi:
• standarde romanesti care adopta standarde europene armonizate, publicate in Jurnalul oficial al Uniunii Europene – Seria C;
• agremente tehnice europene;
• standarde nationale recunoscute de Comisia Europeana si de statele membre ca fiind conforme cu cerintele esentiale.
Directiva CEE nr. 106/89 armonizeaza metodele de incercare, metodele de declarare a valorilor performantei produsului si metodele de atestare a conformitatii, ea neavand drept scop uniformizarea reglementarilor pentru constructii.
Alegerea valorilor impuse pentru o anumita utilizare preconizata revine autoritatilor de reglementare din fiecare Stat Membru.
Dupa incheierea perioadei de coexistenta a standardelor europene armonizate, perioada care este stabilita distinct in fiecare specificatie tehnica, toate standardele nationale in contradictie isi inceteaza valabilitatea.
Se elimina astfel confuzia in alegerea unui referential pentru atestarea conformitatii produsului. Certificarea conformitatii produsului cu un standard national este voluntara, pe cand certificarea conformitatii cu un standard armonizat devine obligatorie, dupa incetarea perioadei de coexistenta, iar producatorul este obligat sa aplice pe produs marcajul de conformitate CE.
Sisteme de atestare a conformitatii produselor destinate constructiilor
Sistemele de atestare a conformitatii sunt definite in functie de repartizarea sarcinilor intre producator si organisme notificate, in ceea ce priveste realizarea incercarilor initiale de tip si controlul productiei in fabrica.
• Incercarile initiale de tip – ITT constau intr-un sir complet de incercari sau de alte proceduri, prin care se stabileste performanta unui esantion, reprezentativ pentru tipul produsului.
Cerintele privind efectuarea ITT sunt stabilite in Capitolul „Evalurea conformitatii“ si in Anexa ZA a fiecarui standard armonizat.
Rezultatele ITT reprezinta performanta produsului si trebuie sa fie implementate in sistemul controlului productiei in fabrica.
Aceste rezultate raman valabile numai daca nu au aparut modificari susceptibile de a influenta caracteristicile produsului, cum ar fi schimbarea materiilor prime sau a conditiilor tehnologice.
• Controlul productiei in fabrica reprezinta controlul intern permanent al productiei, exercitat de producator ca modalitate de a asigura ca produsele eliberate pe piata sunt conforme cu specificatiile tehnice si cu performanta initiala a produsului, declarata de producator.
In functie de repartitia sarcinilor intre producator si organismele notificate, se definesc 6 sisteme de atestare a conformitatii: sistemul 1+; sistemul 1; sistemul 2; sistemul 2+; sistemul 3 si sistemul 4.
Organisme desemnate si notificate
• Organisme de certificare care realizeaza certificarea:
– conformitatii produselor pentru sistemele 1+ si 1;
– conformitatii controlului productiei in fabrica pentru sistemele 2 si 2+;
• Organisme de inspectie care efectueaza activitati de inspectie la solicitarea producatorului;
• Laborator de incercari care efectueaza incercari in regim de laborator notificat pentru sistemul 3;
Mentionam ca pentru sistemul 4 toate sarcinile revin producatorului.
Marcajul de conformitate CE reprezinta conformitatea produsului cu specificatia tehnica armonizata.
Pentru produsele de constructii marcajul CE trebuie sa fie insotit de informatii suplimentare, cum sunt valorile caracteristicilor produsului, declarate de producator.
SRAC este organism notificat (NB 2003) pentru certiFIcarea conformitatii controlului productiei in fabrica in sistemul de atestare 2 si 2+
Pentru obtinerea certificarii conformitatii controlului productiei in fabrica a produselor pentru constructii in sistemul de atestare 2 si 2+, trebuie acoperite urmatoarele sarcini:
Sarcinile producatorului:
• sa stabileasca referentialul care sta la baza realizarii produsului;
• sa elaboreze si sa mentina documentatia care defineste controlul productiei in fabrica, pe care o aplica la fabricarea produsului. Aceasta documentatie trebuie sa fie adecvata cu produsul si cu procesul de productie, astfel incat sistemul controlului productiei in fabrica sa atinga un nivel adecvat de incredere in conformitatea produsului.
Structura sistemului CPF este alcatuita din urmatoarele elemente:
– Organizatie si responsabilitati care se refera la structura organizatorica, reprezentantul CPF si analiza de management;
– Procese generale privind: controlul documentelor si al inregistrarilor, mentenanta echipamentelor de productie, verificarea/calibrarea DMM-urilor, controlul produsului neconform si actiunile corective, instruirea si competenta personalului;
– Procese directe privind controlul productiei si al produsului: esantionarea, monitorizarea materiilor prime si a materialelor, managementul productiei, monitorizarea produsului finit.
Planurile de inspectii si incercari trebuie sa respecte prevederile din Anexa ZA a fiecarui standard european armonizat. In functie de natura tehnologiei produsului, incercarile pot fi efectuate atat pe fluxul tehnologic, cat si la final sau numai intr-unul dintre aceste cazuri.
• sa preleveze esantioane reprezentative si sa efectueze incercarile initiale de tip conform cerintelor standardului referential;
• sa preleveze esantioane reprezentative si sa efectueze incercari ale produsului dupa un plan de incercari prestabilit;
• sa realizeze produsele la nivelul cerintelor;
• sa retraga de pe piata produsele neconforme;
• sa ia masuri de corectare a neconformitatilor produsului si, dupa rezolvarea neconformitatii, sa repete incercarile produsului;
• sa emita declaratie de conformitate cu cerintele specificate;
• sa aplice marcajul CE;
• sa comunice organismului notificat orice modificare in sistemul CPF certificat, care ar putea afecta caracteristicile produsului;
Sarcini ale SRAC:
• efectuarea inspectiei initiale a locului de productie si a controlului productiei in fabrica si culegerea dovezilor privind conformitatea sistemului CPF cu prevederile standardului referential.
Se pune accent pe culegerea dovezilor privind:
– respectarea Planului de inspectii/incercari si evaluarea rezultatelor acestor incercari fata de criteriile de acceptare prestabilite;
– verificarea adecvantei frecventei de inspectii/incercari;
– verificarea performantei produsului fata de valorile stabilite la incercarea intiala de tip;
– tratarea neconformitatilor constatate; repetarea incercarilor dupa rezolvarea neconformitatilor.
• acordarea certificarii conformitatii CPF se realizeaza numai daca nu sunt constatate neconformitati.
Daca produsul este deja certificat, iar la supravegheri sau in urma unor reclamatii de pe piata se constata neconformitati, certificarea conformitatii se suspenda pana la rezolvarea acestora.
Neconformitatea necesita efectuarea unui audit de urmarire a unei parti sau a intregului sistem CPF.
• supravegherea continua (valabila numai pentru sistemul de atestare 2+) asigura mentinerea conformiatatii rezultatelor sistemului CPF cu caracteristicile declarate ale produsului. Se urmareste, in special, daca intre timp nu au aparut modificari in sistem (de exemplu inlocuirea materiilor prime, tehnologiei) care pot afecta performanta produsului.
In concluzie, producatorul are obligatia de a identifica referentialul dupa care realizeaza produsul, si sistemul de atestare a conformitatii aplicabil acestuia, de a indeplini sarcinile care ii revin si de a contacta un organism notificat.
Dupa incetarea perioadei de coexistenta a standardului referential, se pot introduce pe piata europeana numai produse cu marca CE, ca o dovada a certificarii conformitatii acestora.
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 42 – octombrie 2008
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns