Exista stafete si… stafete. Cele din sport sunt la vedere si apreciate ca atare rasplatind efortul individual sau colectiv depus pentru o performanta superioara menita sa departajeze prestatia, dar si calitatile unor performeri. Sunt situatii, insa, in care stafeta se preda de la una la aceeasi persoana, cum a fost si cazul in maratonul din acest an de la New York unde o atleta britanica tenace si recunoscuta reuseste la o varsta de aproximativ trei decenii si ceva sa demonstreze calitati deosebite, mutandu-si stafeta dintr-o mana in alta.
Exista insa si stafete… ascunse, in ciuda faptului ca ele s-ar desfasura in vazul lumii, precum cele din politica sau administratie. La ele am fost martori in luna electorala, care abia si-a dat… sufletul, creand impresia ca totul ar avea continuitate, spre binele tarii si al oamenilor. Care bine? Cel pe care ni l-au prefigurat si garantat candidatii la forurile legislative, o copie recosmetizata la nivelul acestor ani, dar tradand inca o data formalismul, sterilitatea si, deci, credibilitatea unor promisiuni in reluare aproape aidoma. Si aceasta in ciuda faptului ca, iata, peste noi au trecut deja 18 ani din 1990 incoace. Si bine ar fi sa nu mai treaca prea multi pana cand concret si consistent din punct de vedere macar economic sa se schimbe ceva in bine.
Pentru ca, de fapt, vorbind de economie, se poate observa de la distanta ca asa cum spunea un reputat economist „Romania nu mai exista din punct de vedere economic“. Activitatile si rezultatele economice se rezuma la importuri (indatorandu-ne desigur) la banii adusi in tara de capsunari si constructori si eventualele investitii straine ale caror recuperari si profituri se repatriaza si nu se reinvestesc in Romania.
Banii trimisi de romanii din strainatate „se topesc“ vazand cu ochii, pentru ca ei iau drumul consumului in principal in marketurile care au impanzit tara.
Revenind, insa, la stafeta, pe plan politic sau administrativ putem constata simplitatea promisiunilor si lipsa de fundamentare a unor planuri megalomane care nici pana in prezent nu si-au gasit corespondent in realitate.
Si aceasta nu numai fizic, ci mai ales in bunastarea unor oameni, destul de rabdatori la balivernele debitate de toti neavenitii zilelor noastre „priponiti“ in scaune de dormit si nu de creat si legiferat.
Promisiunile referitoare la revigorarea constructiilor in infrastructura rutiera, feroviara si utilitara starnesc rasul oricarui… trecator, pasager sau utilizator.
Sute si mii de kilometri ar urma sa ne sufoce in urmatorii patru ani, incat vom admira in lung si in lat… frumusetile Patriei. Care frumuseti? Cele pline de gunoaie in urma tonelor de „peturi“ intalnite si la munte si la mare, ca sa nu mai vorbim de orase? Satele nelasandu-se nici ele mai prejos „tin aproape“ cu poluarea si pe aceasta tema a „peturilor“ si a ambalajelor. Este, cum s-ar spune, singurul mod prin care satul se modernizeaza, apropiindu-se cu pasi repezi de oras.
Cum poti promite mii de kilometri de sosele si autostrazi cand in cinci ani de activitate, nu e o gluma, o firma americana reuseste performanta (deloc de invidiat) de a asfalta 5-6 Km desi bani, vorba aia, au fost platiti cu varf si indesat?
Dar cum se spune ironic „merge treaba, merge”! Merge pentru ca totul se unge! Stiti dumneavoastra cum, cat si mai ales cui ii este destinata aceasta operatiune.
Si, daca sosele si autostrazi nu vedem, de ce oare nu-i vedem, acolo unde le este locul, pe cei implicati pana peste cap intr-un asemenea demers.
Ar fi un spectacol pe gustul justificat al multora.
Pentru ca stafeta, iarasi stafeta, circula in sanul aceluiasi partid, minister si oriunde, daca vreti, pentru ca mai marii nostri, atunci cand este vorba de asa ceva, nu-si pot scoate ochii unii altora.
Ei sunt bine „incuscriti“ ca sa-si puna bete in roate indiferent de culoarea lor politica. Incuscrirea de dupa 1990 a fost si este o gaselnita proprie clasei noastre politice care pe zi ce trece, nestingherita de nimeni dintre cei cu obligatii in acest sens, isi adauga, pe orice cale, noi si noi surse de inavutire si opulenta. Si, atunci, crede intr-adevar cineva ca, odata cu alegerile din noiembrie, s-ar produce si o schimbare de stafeta, in sensul eradicarii aberatiilor de pana acum si promovarea unor concepte care sa readuca Romania in zona economiilor competitive? Nu de alta, dar simpla prezenta a Romaniei sub titulatura UE, nu va face ca lucrurile sa mearga de la sine ca intr-o economie statornica si functionala, sau reala, cum se mai spune.
Nu este vorba in exclusivitate de pesimism, dar cand suporti o logoree bolnava emanata de la asa-zisii politicieni inainte, in timpul si dupa alegeri te apuca dorul de duca, pardon de stafeta care ar schimba, poate, ceva. Si nu aceeasi „placa tocita“ care ne-a sufocat pana acum ca o „sa traiti bine“.
Binele acesta sa fie al LOR, caci noi ne-am cam saturat de el in cei patru ani parcursi. Iata de ce am dori si pe aceasta cale predarea… stafetei unor politicieni mai aproape de nevoile si simtamintele oamenilor.
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns