Multe „tampenii“ savarsite cu nonsalanta de catre noua clasa politica instaurata dupa celebrul 1989 ne-au fost date sa le traim, ispravi care pe zi ce trece ne infioara de ceea ce viitorul ne poate oferi gratie acelorasi… personalitati, VIP-uri si alte specii care s-au instalat, prin smecherii si fraude, la destinele acestei tari. Caracterizarea nu mi se pare deloc dura, fie si pentru faptul ca daca este sa mentionam numai o parte dintre ele, ni se face, pe drept cuvant, parul maciuca. Maciuca numai buna de folosit pentru tabacirea dermelor celor care nu au mama, nu au tata, atunci cand interesul lor privat primeaza in dauna celui general. Cum este posibil ca, dupa 20 de ani, unii sa huzureasca in desfrau, sfidand fara niciun pic de rusine cetatenii care, prin munca, le asigura veniturile cu care se lauda ca le-au obtinut datorita calitatilor lor manageriale?
Ca este o hotie pe fata si nu o consecinta a… managementului, ne-o spune un lucru clar ca lumina zilei si anume ca nu se poate accepta actuala situatie materiala a celor doua mari categorii de oameni extrapolati pe baza averilor de care dispun fiecare in parte. Cum au ajuns unii, ca prin minune, nababi, iar altii sunt clientii de baza ai saraciei, inanitiei si ai disparitiei premature din viata?
Aceasta departajare a avut loc, in primul rand, prin acapararea, prin toate ingineriile, a fondurilor publice si, bineinteles, prin „bunavointa“ familiilor si clanurilor care s-au perindat si se perinda la carma tarii, comunitati infratite in jaful la drumul mare.
Mentionand drumul nu inseamna ca este vorba de construirea, refacerea sau modernizarea cailor rutiere sau feroviare.
Paradoxal, fondurile respective intra in buzunarele unora si acelorasi beneficiari din tara si de peste granita fara a exista un control, cat de mic, asupra rezultatelor obtinute. Principalele investitii cu care se lauda guvernatii (si nu numai ei) in toate ocaziile pe care singuri si le provoaca sunt doar iluzii.
Mai este nevoie sa vorbim despre Autostrada Transilvania? Despre celelalte promise in acest an electoral?
Nu putem spune decat ca fiinteaza si functioneaza binecunoscutul „scopul scuza mijloacele“, atata timp cat firmele desemnate sa execute asemenea lucrari (in special una se zice… americana) nu fac altceva decat sa ceara bani (si guvernantii se intrec in a le satisface toate capriciile) dar ele nu reusesc in ruptul capului sa ne dea in folosinta un kilometru de autostrada. Nemaivorbind ca si ceea ca au lucrat pana acum este expus degradarii.
Noua si dumneavoastra cred ca ne este lehamite de cat s-a scris despre aceasta minune cu care ne-au blagoslovit politicienii nostri, care nu scapa nici un moment sa ne ureze „sa traiti bine“.
Ca totul este un spectacol ieftin, ne-o arata, in continuare, si alte feluri in care se cheltuiesc banii publici.
In capitala, de exemplu, principalele artere de circulatie au fost, pur si simplu, inundate de covoare si ghivece enorme de flori sau de fantani arteziene. Nu ar fi nimic rau in asta, daca pana la acest act estetic s-ar fi rezolvat alte prioritati: aductiunea de apa pe destule strazi, modernizarea canalizarii care la cateva picaturi de apa nu face fata debitelor, repararea si vopsirea atator si atator blocuri care sunt in paragina si care uratesc „Micul Paris“, realizarea numeroaselor parcari promise detinatorilor de autoturisme, ca sa enumeram doar cateva dintre ele.
Spuneam in titlul acestui editorial daca banii publici sunt ai nostri sau ai… LOR. Sunt ai nostri, dar cheltuiti de EI, dupa cum „vrea muschii LOR“. Si ei stie de ce, pentru ca din afacerea cu florile, artezienele si inierbarile foarte multe buzunare sunt umplute cu euroi.
Este inca un exemplu ca nu de ani de studii si experienta ai nevoie pentru a chibzui soarta unor fonduri cu o destinatie logica si necesara in aceasta etapa pe care o traverseaza tara. Este suficient sa ai tupeu politic in a dispune unilateral soarta unor bani, fie si pentru asa-zisa distractie a tineretului, bani in spatele carora se evidentiaza, in primul rand, sustinerea mascata a campaniilor electorale pentru anumite persoane, campanii care parca nu au, in sfarsit… un sfarsit.
Se pare ca bugetul tarii este un sac fara fund. Imprumuturile externe si interne il alimenteaza neincetat, dar ne impovareaza in aceeasi masura. Practicile actuale nu pot fi curmate desigur decat printr-o operatie „chirurgicala“. Cine se incumeta sa o faca?
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns