Pentru multi romani nu este un secret ca traim intr-o zona seismica. Pentru altii este o surpriza, de fiecare data cand undeva se zgaltaie pamantul si, mai ales, cand clarvazatorii natiei mai viseaza un nou dezastru.
În astfel de momente se produce in mod repetat un fenomen social care ar fi interesant daca nu ar fi in acelasi timp banal si periculos. De aceea, ratiunea si stiinta sunt prioritare si in acest caz.
Managementul riscului este considerat (potrivit definitiei UNDRO – Oficiul Natiunilor Unite pentru Recuperarea dupa Dezastre) un proces public de evaluare-recunoastere si acceptare a existentei unui risc, de luare a deciziilor si de aplicare a masurilor necesare pentru a-l evita sau pentru a-l reduce la nivele acceptabile prin reglementari si intreprinderea unor actiuni adecvate.
Inginerii nostri constructori au fost intotdeauna mandri de traditia breslei si pretindem ca facem lucruri trainice. Desi de la un timp am inceput sa ma indoiesc!
Ca reactie imediata dupa un mare seism, cred ca toti inginerii nostri adevarati se vor gandi cu emotie la lucrarile pe care le-au conceput si realizat corect in atatea decenii si vor alerga sa vada si sa invete din orice s-ar intampla cu ele.
Nu stiu daca multi vor fi ingrijorati, dar dupa ultimul cutremur european semnificativ (L’Aquila, Italia, 6 aprilie 2009) cred ca situatia actuala din tara ar trebui sa ne ingrijoreze si pe noi. Într-o tara a artei milenare de a construi, cum este Italia, o mare aglomerare urbana de 70.000 de locuitori este si in prezent evacuata, prabusirile si avariile fiind numeroase. Am vazut personal, „ca la carte“, greseli de tip stalp scurt, parter slab si armari deficitare in noduri, dar mai ales expulzarea in masa a zidariilor neancorate – toate la cladiri noi!! Nu am reusit sa aflu daca erau de vina normativele, inginerii sau arhitectii, mesterii sau proprietarii, dar este clar ca din suma unor indiferente s-a produs o tragedie.
Avem oare in Romania un sistem care sa previna efecte similare celor din Italia? Putem sa stam linistiti?
Îmi este greu sa prognozez ce va fi dupa viitorul seism in sufletul si mintea multor ingineri constructori care supravietuiesc cu greu in umbra celor care ii platesc sa proiecteze niste cladiri doar ca sa obtina avizele de rigoare, in timp ce pe santiere fac ce stiu ei, din graba, neglijenta, inconstienta sau din alte interese. Uneori arhitectul, investitorul sau proprietarul, alteori un mester care nu a studiat elemente finite fac ce vor cu structura calculata la 3 zecimale de inginer, alteori intamplarea (zic unii…).
Mi-e greu sa inteleg cum nu observa unii inspectori defectele unor constructii „la rosu” care se vad chiar din strada… Cate zidarii noi sunt ancorate de partea de beton, macar cum se cerea in vechiul normativ P-2? Cate fatade-cortina au componentele testate la scara naturala in instalatia de drift controlat de la INCERC Bucuresti?
Nimeni nu pare inclinat sa puna realist si cu urgenta problema efectelor viitorului cutremur in domeniul constructiilor de tot felul si, fara sa alarmeze publicul, sa gaseasca bani si legi eficiente cu care sa reduca atat cat se poate numarul de prabusiri si victime la acel cutremur. Paradoxal, in epoca Euro-codurilor, cutremurul ne poate surprinde nepregatiti in raport cu cerintele Uniunii Europene privitoare la protectia cetatenilor.
În Romania vom mai avea cutremure, sa nu ne amagim ca vor intarzia prea mult, de aceea trebuie sa ne pregatim pe domeniul nostru. Desigur ca ceea ce trebuie sa facem va costa bani, va cere timp (pe care nu prea le mai avem…) precum si oameni responsabili, dornici sa dialogam acum si nu doar dupa seism, sa dialogam, de asemenea, cu niste autoritati atente la argumentele noastre, referitoare la ce ne putem astepta dupa un cutremur serios.
Lista scurta de probleme de rezolvat si finantat ar fi:
• cercetari, studii, solutii tehnice noi pentru consolidari, testate la scara naturala, inclusiv pentru elementele nestructurale;
• investigarea in detaliu a comportarii in situ a tuturor constructiilor, cu metodologii cunoscute anticipat;
• educatie antiseismica personala si de grup pentru o reactie adecvata.
Înainte de aceasta lista, exista, insa, o mare problema: pentru ca un cutremur mare si unic de Vrancea se produce la cateva decenii, trebuie sa obtinem acele inregistrari ingineresti unice in cat mai multe amplasamente din tara. Prelucrarea si corelarea lor, este o necesitate a progresului in stiinta constructiilor.
Nu trebuie uitat, in acest sens, ca numai inregistrarea unica de la INCERC din 4 martie 1977 a facut posibila intelegerea cauzelor prabusirilor cladirilor inalte si introducerea unui nou concept spectral in normativul de proiectare antiseismica.
As dori ca toate cele semnalate sa se rezolve in timp, fara false spasme catastrofice, daca pana atunci, desi nu din cauze seismice, nu vor disparea printre hotarari de guvern niste institute de cercetari cu prestigiu in ingineria seismica, cu retelele lor de accelerografe cu tot, tocmai cele care au asigurat un raspuns ingineresc si baza de date de la cutremurele precedente…
Pentru secolul XX, INCERC si-a facut datoria… Este pregatit si pentru secolul acesta… Credeti ca merita sa moara ???
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 53 – octombrie 2009
Autor:
dr. ing. Emil-Sever GEORGESCU, director stiintific INCERC, Bucuresti
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns