„Constructiile“ – un cuvant care ar trebui sa-i obsedeze pe toti cei care se bat cu pumnul in piept ori de cate ori au ocazii (electorale, desigur), lasand sa se inteleaga cat de preocupati sunt pentru binele acestei tarisoare, dupa care totul intra in „normal”, adica in anonimat.
De la „constructia“ bugetului pana la declansarea lucrarilor de investitii de orice fel, spectacolul de ciorovaiala pentru obtinerea unui ciolan cat mai rentabil ramane, cu adevarat, obsesia tuturor politicienilor afaceristi care fac tot ce pot ca sa-si recupereze sumele „investite“ in „uninominal“ pentru a accede in Parlament, locul de unde se „distribuie“ dupa placul unora si acelorasi beneficiari sume destul de consistente.
S-au creat ministere speciale, pompos intitulate ale… „dezvoltarii“ sau „infrastructurii“, unde capii lor au fost, sunt si vor fi mereu oameni controversati din cauza prestatiilor tendentioase, discutabile si preferentiale.
Pe cei vizati nu-i intereseaza nimic din ceea ce opozitia si presa sesizeaza, pe banda rulanta, ca fiind escrocherii si frane in ale dezvoltarii.
Ei, cu zambetul pe buze, dau replici naucitoare tuturor, vazandu-si, pe mai departe, de politica personala privind prioritatile economiei romanesti. Mai mult, mint pentru a-si acoperi nepriceperea profesionala!
…Eu daca vreau sa imi bat joc, imi bat! Si isi bat…
Sunt politicienii proveniti din „oameni de afaceri“ care si-au cumparat locurile de… dormit in Parlament.
De dormit, este un fel de a spune, pentru ca, in somnolenta lor, se nasc afaceri aducatoare de profituri.
De aici, si grija pentru transferurile fondurilor banesti din bugetul, destul de sarac al tarii, in rucsacurile personale, mereu cu goluri ce trebuie umplute. Golurile nu sunt pentru ca ar fi prea saraci.
Nu! Ei nu se multumesc cu ce au (si au destul, dupa cum arata declaratiile de avere). S-a declansat, in schimb, in tot spectrul politic (la putere sau in opozitie) o lupta contra cronometru de care pe care. Adica, de ce sa aiba altul mai mult?
Scopul scuza mijloacele si totul are pentru ei un singur sens: burdusirea propriilor buzunare.
Ce investitii, ce constructii? Astea-s pentru amagit naivii, lucru vecin cu bataia de joc. Ageamii creduli, sunt destui, fie si daca ne gandim la cei peste cinci milioane de votanti ai continuitatii politice si economice, ai celor care in precedentele mandate n-au facut altceva decat sa-si bata joc de doleantele lor si asa modeste.
Nu stiu cat de greu este pentru unii sa priceapa cum se ajunge, de ani buni incoace, la castigarea alegerilor. Care va sa zica, la ora 19:00 reprezentantii unui partid au 2 – 3 procente avans, iar, dupa doua ore, outsider-ul depaseste el cu 2 – 3 procente pe prezumtivul castigator. Asa se percepe continuitatea si dorinta de innoire atunci cand cei carora le-a sunat ceasul caderii de la putere nu au puterea sa inteleaga realitatile.
Odata reconfirmati, credeti ca macar asa, de ochii lumii, isi schimba naravul? Poate doar blana! Cate legi s-au promovat in Parlament? Le numeri pe degete. Nu acelasi lucru se poate spune atunci cand este vorba de folosirea timpului pentru care sunt remunerati.
Spectacolele zilnice, lunare, anuale… etc. din Parlament sunt pe aceeasi tema: comisii si comisioare pentru cercetarea activitatii infractionale a senatorilor, deputatilor si ministrilor bagati pana in gat in tot felul de afaceri scandaloase. Este inca un exemplu ca atunci cand vor sa-si bata joc de orice, isi bat joc cu dezinvoltura. Si aceasta pentru ca nu se cunosc cazuri cand vreunul sa fi fost dat pe mana justitiei, asa oarba cum este ea.
In rest, sunt numai si numai… „intentii“ bune. Una dintre ele fiind dezvoltarea turismului ca sursa de alimentare a bugetului, dezvoltare care presupune si activitati pentru firmele de constructii.
Nu-ti vine sa razi? Cum naiba ar fi posibil acest lucru, cand infrastructura rutiera, cea feroviara si cea navala sunt de nivelul epocii… precolumbiene.
Ce faci cu hotelurile, pensiunile si restul, cand nu poti ajunge la ele din cauza precaritatii fizice a infrastructurilor de orice fel?
Banii promisi pentru dezvoltare sunt destinati unora si acelorasi firme romanesti si straine preocupate mai degraba de insusirea cat mai rapida a lor si nu de realizarea concreta a investitiilor respective.
Pe zi ce trece, se vede tot mai clar inrudirea intereselor politicienilor cu cele din lumea interlopa, de unde si grija ca nimeni dintre ei sa nu dea socoteala pe la justitie, indiferent ce magarie a facut.
Mai nou, au aparut si independentii in Parlament. Cu ce s-or ocupa ei, daca, in mod normal, n-ar trebui sa fie nici cu puterea, nici cu opozitia, adica… independenti? Numai ca stralucirea celor „treizeci de arginti“ este pentru ei ispititoare.
Culmea, mai nou, sunt acuzati ca fiind mafioti care au trecut dintr-o tabara in alta. Asta da doctrina a politicii dambovitene!
Si atunci, cum ramane cu investitiile si, deci, cu constructiile, cele care asigura progresul oricarei economii? O intrebare la care cei indrituiti s-o faca vor avea in subconstientul lor metafora… „eu cand vreau sa imi bat joc, imi bat, ca nu ma costa nimic“.
Din contra, imi asigura mijloacele financiare care sa ma situeze cat mai sus pe scara „valorilor“ prezentate in tot mai multe statistici cartonate si vandute pentru a se sti cine este cel mai tare… din parcare. Nu seamana, oare, cu lumea copiilor… mai corect cu datul in mintea copiilor?
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns