Arbitrajul, o institutie care se va impune in 2010

Situatia politica si, mai ales, problemele din justitia romana ii vor indemna pe justitiabili sa foloseasca cat mai mult arbitrajul in 2010. Procedura de arbitraj dureaza mai putin si se finalizeaza prin hotarare judecatoreasca executorie de drept.

Arbitrajul comercial reprezinta o alternativa privata de justitie prin intermediul careia persoanele fizice si juridice pot solutiona litigiile patrimoniale dintre ele. Prin exceptie, nu pot fi solutionate pe calea arbitrajului acele categorii de litigii care se refera la drepturi asupra carora legea nu permite a se face tranzactie. Bunaoara, nu pot fi solutionate pe calea arbitrajului litigiile care au ca obiect conflictele colective de munca sau cele referitoare la statutul persoanelor.

Originile arbitrajului pot fi identificate in Evul Mediu, cand litigiile comerciale erau solutionate prin intermediul unei persoane de auto­ritate, aleasa de catre parti.
In legislatia noastra, reglementarea juridica a institutiei arbitrajului comercial s-a facut prin Codul de Procedura Civila, adoptat in anul 1865.

Dupa instaurarea regimului comunist, principiile liberale ale arbitrajului comercial au fost apreciate ca incompatibile cu noile principii ale oranduirii socialiste si, pe cale de consecinta, dispozitiile Cartii a IV-a a Codului de Procedura Civila nu au mai avut sfera de aplicare in raporturile litigioase comerciale. De remar­cat faptul ca aceste dispozitii nu au fost in mod formal abrogate ci au fost izolate intr-un cadru legislativ fara obiect de reglementare.

Arbitrajul comercial este o moda­litate eficienta de solutionare a liti­giilor dintre comercianti si se afirma ca o excep­tie de la regula conform careia infaptuirea justitiei constituie monopol de stat. Arbitrajul comercial, de asemenea, reprezinta o alter­na­tiva privata de justitie prin intermediul careia persoanele fizice si juridice pot solutiona litigiile patrimoniale dintre ele.

Prin exceptie, nu pot fi solutio­nate pe calea arbitrajului acele categorii de litigii care se refera la drepturi asupra carora legea nu permite a se face tranzactie. Bunaoara, nu pot fi solutionate pe calea arbitrajului litigiile care au ca obiect conflictele colective de munca sau cele referitoare la statutul persoanelor.

Este, insa, esential de retinut ca solutionarea unui litigiu pe calea arbi­trajului depinde de acordul partilor in acest sens. Pe cale de consecinta, pentru a se deduce judecatii un litigiu comercial prin procedura arbitrala, este necesar ca partile sa fi stabilit competenta instantei arbitrale, fie in prealabil prin intermediul unei clauze compromisorii, fie ulterior ivirii litigiului, prin compromisul arbitral. In lipsa acordului partilor, partea contractanta prejudiciata prin actiunea celeilalte parti poate apela numai la instanta de judecata in conditiile dreptului comun, arbitrajul fiind considerat o procedura speciala derogatorie de la legea generala.

Clauza compromisorie inscrisa in contractul inche­iat intre parti repre­zinta acordul acestora in sensul ca eventualele litigii sa fie solutionate pe calea arbitrajului, fiind inlaturata competenta generala a instantei de drept comun (Judecatorie – Tribunal – Curtea de Apel sau Inalta Curte de Casatie si Justitie).

Compromisul arbitral reprezinta un acord incheiat ulterior aparitiei litigiului, prin care partile convin ca situatia litigioasa sa fie dedusa judecatii pe calea arbitrajului. In acest sens, partile vor mentiona obiectul litigiului, numele arbitrilor sau modali­tatea lor de numire.

Pentru comercianti, procedura arbi­trajului prezinta numeroase avantaje fata de solu­tionarea litigiilor pe calea procedurii de drept comun.

1. Solutionarea cu celeritate a litigiului. Arbitrajul reprezinta o modalitate deosebit de eficienta si rapida de solutionare a unei situatii litigioase, fara posibilitatea de tergiversare a termenelor de judecata si fara sistemul cailor de atac specifice dreptului comun. In arbitrajul comercial este reglementata o cale unica de atac sau de reformare a hotararii arbitrale, pentru anumite motive temeinice si limitative, prevazute de lege: actiunea in anulare.

2. Partile au posibilitatea de a-si desemna ele insele arbitrii, fie prin intermediul clauzei compromisorii, fie pe calea compromisului arbitral.

3. Solutionarea litigiului are loc in conditii de confidentialitate. Daca in procedura de drept comun, solu­­tionarea litigiilor se supune principi­u­lui publicitatii sedintelor de judecata, in cazul arbitrajului comercial arbitrii au obligatia de a pastra confidentia­litatea dosarului, incepand din momentul investirii tribunalului arbitral. Nici o persoana straina nu are acces la dosarul cauzei fara acordul scris din partea partilor.

4. Cheltuielile arbitrale sunt mai reduse. Accesul la justitie, in gene­ral, nu este gratuit. Investirea instantei de judecata in scopul solutionarii unui litigiu are loc numai dupa achi­tarea taxei de timbru si a timbrului judiciar. Aceste taxe de timbru au un cuantum destul de ridicat in comparatie cu cheltuielile ocazi­onate de arbitrajul comercial, unde taxele arbitrale sunt regresive. Pentru a evidentia avantajele arbitrajului din perspectiva cheltuielilor de judecata, mentionam ca taxele arbitrale sunt cu cca. 35% mai reduse decat taxele de timbru achitate pentru procedura de drept comun.

Efectul direct al unei conventii arbitrale il constituie excluderea competentei instantelor judecato­resti pentru litigiul in discutie si atragerea compentei exclusive a tribunalului arbitral. In acest sens, arbitrajul poate fi incredintat unui arbitru unic sau mai multor arbitri, iar numirea, inlocuirea sau revocarea arbitrilor, se va face numai in acord si conform cu conventia arbitrala. Arbitrii pot fi recuzati daca exista suspiciuni intemeiate referitoare la inde­pendenta si impartialitatea lor.

Potrivit art. 355 C. proc. civ., tribunalul arbitral este sesizat de catre reclamant in scris, printr-o cerere care va cuprinde:

a) numele, domiciliul sau rese­dinta partilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si, dupa caz, numarul de inmatriculare in Registrul Comertului, numarul de telefon, contul bancar;

b) numele si calitatea celui care angajeaza sau reprezinta partea de litigiu, anexandu-se dovada calitatii;

c) mentionarea conventiei arbitrale, anexandu-se copie dupa contractul in care este inserata, iar daca s-a incheiat un compromis, copie dupa acesta;

d) obiectul si valoarea cererii, precum si calculul prin care s-a ajuns la determinarea acestei valori;

e) motivele de fapt si de drept, precum si probele pe care se intemeiaza cererea;

f) numele si domiciliul membrilor tribunalului arbitral;

g) semnatura partii.

Cererea se poate face si printr-un proces-verbal incheiat in fata tribunalului arbitral si semnat de parti sau numai de reclamant, precum si de arbitri. Acest ultim aspect este, insa, foarte putin intalnit in practica judiciara.

Copia cererii si copiile dupa inscrisurile pe care se intemeiaza cererea vor fi comunicate arbitrilor si paratului de catre reclamant. In termen de 30 de zile de la data primirii cererii, paratul formuleaza intampi­nare prin care se apara fata de pretentiile reclamantului.

Judecata se va face cu respec­tarea regulilor privind impartialitatea si independenta arbitrilor, respec­tarea principiului contradictorialitatii si asigurarea dreptului la aparare. Administrarea probelor se face in sedinta tribunalului arbitral iar aprecierea lor se face de catre arbitri potrivit principiului intimei convingeri. Dezbaterile vor fi consemnate in incheierea de sedinta si vor fi motivate. Tribunalul arbitral are obligatia legala de a pronunta o hotarare in termenul general de 5 luni de la data constituirii, daca partile nu au derogat de la regula prevazuta imperativ de lege. In acest sens, partile au posibilitatea de a micsora sau prelungi termenul inauntrul caruia tribunalul va pronunta hotararea arbitrala.

Cheltuielile de arbitraj vor fi distribuite intre parti conform intelegerii acestora, iar in lipsa unui acord, cheltuielile de judecata vor fi suportate de catre partea care a pierdut procesul. Hotararea arbitrala se va comunica partilor in termen de cel mult o luna de la data pronuntarii ei.

Hotararea arbitrala este definitiva si obligatorie pentru parti, iar in ipoteza in care prevederile acesteia nu sunt aduse la indeplinire de buna-voie, partea interesata va investi hota­rarea cu formula executorie. Hotara­rea arbitrala investita cu formula executorie constituie titlu executoriu si poate fi pusa in executare silita.

Dupa cum precizam, hotararea arbitrala poate fi desfiintata numai prin intermediul actiunii in anulare, fiind excluse formele de atac prevazute de dreptul comun.

Actiunea in anulare poate fi introdusa numai pentru urmatoarele motive, in mod limitativ prevazute de lege:

a) litigiul nu era susceptibil de solutionare pe calea arbitrajului;

b) tribunalul arbitral a solutionat litigiul fara sa existe o conventie arbitrala sau in temeiul unei conventii nule sau inoperante;

c) tribunalul arbitral nu a fost constituit in conformitate cu conventia arbitrala;

d) partea a lipsit la termenul cand au avut loc dezbaterile si procedura de citare nu a fost legal indeplinita;

e) hotararea a fost pronuntata dupa expirarea termenului arbitrajului de 5 luni;

f) tribunalul arbitral s-a pronuntat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronuntat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decat s-a cerut;

g) hotararea arbitrala nu cu­prinde dispozitivul si motivele, nu arata data si locul pronuntarii, nu este semnata de arbitri;

h) dispozitivul hotararii arbitrale cuprinde dispozitii care nu se pot aduce la indeplinire;

i) hotararea arbitrala incalca ordinea publica, bunele moravuri ori dispozitii imperative ale legii.

Actiunea in anulare a hotararii arbitrale reprezinta, in practica, o veri­tabila forma de exercitare a controlului judecatoresc. Competenta sa solu­tio­neze actiunea in anulare este instanta judecatoreasca imediat superioara instantei judecatoresti care, in lipsa conventiei arbitrale, ar fi fost competenta sa judece litigiul in fond.

Spete

Arbitraj. Hotarare arbitrala. Actiune in anulare. Clauza inoperanta

Prin sentinta nr.133/1999, Curtea de Arbitraj International de pe langa C.C.I.R. a admis in parte actiunea formulata de reclamanta S.C. ?A? ? S.A. Pitesti impotriva paratei S.C.?K.L.? si a obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 268.048,67 USD, cu titlul de pret pentru marfa livrata, cu o dobanda de 11% pe an, calculata la aceasta suma, cu incepere de la data sentintei si pana la data efectiva a platii, precum si la 11.261 USD, reprezentand cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte a formulat actiune in anulare parata. Curtea de Apel Bucuresti, sectia comerciala, a respins actiunea in anulare, ca nefondata.
Pentru a hotari astfel, Curtea a constatat ca nu se poate retine ca au fost incalcate dispozitiile art. 364 lit. b C. pr. civ., in sensul ca tribunalul arbitral ar fi solutionat litigiul in temeiul unei conventii arbitrare ino­perante, deoarece clauza compromisorie inclusa in contractul comercial ar fi fost imprecisa. Interpretarea unei clauze arbitrale deficitare spre a determina efectele pe care le produce impune o exa­minare in considerarea unor elemente ce sunt esentiale. Convenirea unei clauze compromisorii, chiar deficitar redactata, exprima cert vointa partilor de a supune eventualele diferende unei instante arbitrale si nu instantelor judecatoresti, astfel cum este prevazuta de art. 343 alin. 1 C. pr. civ. Datorita acestui con­siderent, tribunalul arbitral, care isi verifica competenta, trebuie, in interpretarea ce o va da, sa constate daca exista o clauza inoperanta.
Ori, in speta, clauza compromisorie exprima, cert, intentia partilor de a supune eventualele litigii unui arbitraj institutionalizat si nu instantelor judecatoresti.

Indiferent ca, din eroare, s-a facut referire la Comisia de Arbitraj, din moment ce exista un singur arbitraj institutionalizat, partile au dorit ca eventualele litigii sa fie solutio­nate de Curtea de Arbitraj, ca unic organism arbitral de pe langa Camera de Comert si Industrie a Romaniei.
Nu se poate retine nici incalcarea prevazuta de art. 364 lit. a C. pr. civ., in sensul ca hotararea arbitrala a fost pronuntata dupa expirarea termenului arbitrajului, intrucat litigiul comercial s-a purtat intre cele doua parti mentionate anterior, acestea avand reciproc calitatea de parata si reclamanta, ca urmare a unei cereri reconventionale depusa de parata.

Solutionarea cauzei a implicat abordarea raporturilor comerciale des­fasurate pe un numar de 6 ani, ceea ce a impus verificarea livra­rilor, stocurilor si facturarilor pe intreaga perioada contractuala. In situ­atia data, prelungirea duratei procesului a fost major determinata de catre parata, care a solicitat amanari ale dezbaterilor, fiind depen­dente de contractul cu clientul sau si de relatiile si actele cerute acestuia din Anglia.

In conformitate cu prevederile art. 353 C. pr. civ. art. 51 (1) din Regulament, sentinta arbitrala se pronunta intr-un termen de 5 luni de la data constituirii tribunalului arbitral, respectiv in termen de 9 luni, conform art. 51 (1) din Regulament.
Este adevarat ca aceste termene au fost depasite, dar potrivit art. 353 alin. ultim C. pr. civ., trecerea termenului prevazut in prezentul articol nu poate sa constituie un motiv de caducitate al arbitrajului, afara de cazul in care una din parti a notificat celeilalte parti si tribunalului arbitral, pana la primul termen de infatisare, ca intelege sa invoce caducitatea.
Intrucat o asemenea notificare nu a avut loc, instanta va respinge si cel de-al doilea motiv de anulare invocat de petenta. Cel de-al treilea motiv de anulare invocat de petenta vizeaza pretinsa incalcare a prevederilor art. 364 lit. i C. pr. civ. O hotarare arbitrala poate fi desfiintata prin actiune in anulare, daca incalca ordinea publica, bunele moravuri ori dispo­zitiile imperative ale legii. Petenta sustine ca sentinta arbitrala nr.133/1999 ar fi incalcat atat bunele moravuri, cat si dispozitiile imperative ale legii.
Sustinerile petentei sunt neintemeiate, intrucat incalcarea bunelor moravuri nu poate echivala cu conceptia petentei ca inechitatea incalca bunele moravuri, intrucat petenta sustine ca hotararea este inechitabila, oferind castig de cauza partii care si-a incalcat obligatiile.
Nu se poate retine critica potrivit careia au fost incalcate dispozitii imperative ale legii, deoarece tribu­nalul arbitral a analizat pana in cele mai mici detalii sustinerile si argumentele contradictorii ale ambelor parti, raportandu-se la toate actele relevante adoptarii unei solutii.

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 59 – mai 2010, pag. 64

Autor:
av. Marius Vicentiu COLTUC  – Casa de avocatura Coltuc