Nu, nu-i vorba de mai vechiul… „barca pe valuri pluteste usor…“ valsul familiar persoanelor de varsta a treia, care-si alina suferintele fredonandu-l, in momentele melancolice.
Nu, barca pe valuri este actualmente sinonima cu starea de fapt in care se gaseste tara, care se leagana dusa de valurile intamplarii spre un orizont necunoscut.
Necunoscut, pentru ca nici cei care, chipurile, o conduc nu au habar incotro merge sau ar trebui sa mearga. Si asta in situatia in care la timona ei se afla de ani buni cel mai incercat „capitan de cursa lunga“. Cursa in care, de fapt, a cazut intreaga tara atunci cand, credula, a nazuit, potrivit sloganului portocaliu, ca o sa traiasca mai bine. Naivitatea s-a razbunat rapid, odata ce iubitii nostri alesi au pus, la propriu, mana pe tot ceea ce isi puteau insusi in scopuri pur personale.
De unde? Din avutia care pana in decembrie 1989 se stia ca este a noastra, a tuturor, ca ulterior, intrand in rol (in joc) oamenii de tip nou, revolutionari pana in rarunchi, sa demonstreze, prin furturi fara nicio remuscare, ca doar baietii destepti, folosind ingineriile financiare, pot asigura viitorul capitalist al tarii.
Rezultatele sunt de acum clare pentru toata lumea, concretizate in polarizarea starii materiale a oamenilor acestei tari.
Respectiv, putini reprezentand „elita“ inavutitilor, noii nababi sau ciocoi, cum doriti sa le ziceti, care sfideaza de ani buni cea de a doua componenta a polarizarii, cei multi si saraciti la limita de subzistenta sau sub ea. Ii pasa cuiva de o asemenea situatie? Nu, pentru ca „politicienii“ noii generatii apeleaza, pentru a domina, tot la binecunoscuta formula „paine si circ“ sau, mai corect, circ si din ce in ce mai putina paine!
Pentru tineri poate parea ceva „inedit“! Nu insa si pentru cei cu mai multi ani la activ, care sunt, deci, obisnuiti dinainte de 1989 cu statul la coada pentru mai nimic sau cu strangerea curelei pana la ultima sa gaurica. In rest, tara este… prospera, iar economia… duduie, potrivit unui nabab liberal trecut pe la carma guvernarii.
Asadar, barca pe valuri pluteste usor…
Usor, ar fi putin spus, pentru ca navigatorii ei sunt total in afara meseriei pentru care s-au angajat in fata electoratului. Ca este asa, ne-o arata si din ce in ce mai desele convulsii privind manageriatul ministerelor care compun pestritul guvern re-re-re-investit, deja de patru ori, de catre una si aceeasi persoana, pe baza votului unui parlament, in majoritate docil marelui reformator.
In loc sa se gaseasca solutii de rezolvare a crizei prin crestere economica, mai-marii tarii aflati la putere impun cu de-a sila numai taxe si impozite pe capul salariatilor si pensionarilor. Si asta pentru ca exista, insa, alte prioritati pentru Executiv: parlamentul unicameral, lichidarea comunismului si comunistilor, reformarea statului, reanimarea ANI (o gogorita pentru inselarea naivilor ca ar putea pati cineva, ceva), o noua reorganizare administrativ-teritoriala, distrugerea mogulilor (din opozitie, desigur) etc., etc.
S-a spus ca ministerele vor elabora strategii, planuri si masuri care, finalizate, vor demonstra capacitatea profesionala a ministrilor.
Pai daca ei se adapteaza greu in perioada de 3-4 luni de „acomodare“, ce faci, aduci altii, la fel de… neacomodati? Sau este vorba despre caruselul rotirii cadrelor de la partid la administratie si invers? Nu dai astfel cu piciorul „succesurilor“?
„Consacratii“ analisti politici si economici, la fel de competenti ca si cei care ii trimit la tot felul de emisiuni radio-tv, debiteaza continuu ineptii greu de receptat de oamenii care mai au habar si de cum se poate redresa si conduce o economie. Desi sunt si cativa economisti bine pregatiti, care prezinta solutii cu adevarat viabile, cei in functii ministeriale nici macar nu copiaza spusele acestora. Primul care ar trebui impulsionat este, desigur (nu-i o noutate), sectorul constructiilor, un sector care si-a restrans substantial activitatea, deregland ansamblul intregii economii romanesti. Nu exista nicio strategie (ca tot vorbim de asemenea dorinte guvernamentale) care sa ne fi fost adusa la cunostinta de reputata personalitate profesionala care guverneaza dezvoltarea si turismul tarii pe ansamblul ei.
Parca ostentativ primele fonduri cheltuite au fost pentru „dezvoltarea“… starii euforice a celor care au populat in mai a.c. plajele litoralului, unde numai pentru o paranghelie ca aceea s-au investit 100.000 de euro.
Ce spuneam, circ, iar paine… alta data si daca mai raman bani pentru ea.
Investitiile si constructiile care sunt generatoare de locuri de munca si venituri bugetare raman ceva, acolo, pe planul secund, sau…
In rest, „barca pe valuri pluteste usor“… asa cum plutesc si eminentele cenusii care, aflate la putere, nu se acomodeaza nicicum cu realitatile contemporane ale tarii.
Sau fac in continuare pe smecherii?
Pana cand?
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns