Mare este gradina Domnului (nu aceea cunoscuta din religie ca fiind a lui Dumnezeu) ci aceea a „Domnilor” care s-au cocotat de destui ani la carma tarii eludand total notiunea de democratie, explicata destul de clar de dictionarul limbii romane ca apartinand poporului.
A poporului pe care il conduc din greseala in greseala pana la victoria finala, adica „dupa noi… potopul”. Mult se pare ca nu mai este pana acolo, de seama ce inca din aceste zile ne aflam in mijlocul unui asemenea ciclon.
Actualii politicieni afaceristi s-au cuibarit ca niste lacome lipitori si conduc dupa propriul lor principiu democratic: ce-i al tau este al meu, ce-i al meu este numai si numai al meu. Deci, totul pentru mine si familia mea.
De aici si extinderea dorintei de „competitie” pentru a avea mereu din ce in ce mai mult si a nu fi intrecut de altcineva. Lucru pe deplin vizibil fie si numai daca privesti structura umana parlamentara, locul de desfasurare a unor lupte pe viata si pe moarte pentru a nu scapa prilejul de inavutire atata timp cat se afla in Forul Legislativ. Legislativ este eronat spus, pentru ca, daca insumezi legile elaborate de ei de la alegeri incoace si necesitatea lor, acestea le poti numara pe degetele de la maini. Restul timpului este rezervat premeditat pentru tot felul de hartuieli care mai de care mai edificatoare privind intentiile celor alesi.
Spuneam in titlu de „democratia romaneasca”. Chiar daca ne este specifica macar de acum inainte, ea ar trebui sa functioneze chiar daca este evident… nedemocratica, pentru ca de fapt s-a ajuns la situatia in care nu mai exista pentru guvernanti un obstacol care sa-i impiedice sa faca orice.
Mai poate face cineva ceva cand Puterea actuala are in mana toate… puterile existente in tara?
Marsul triumfal de a face totul dupa propriul bun plac le va aduce in continuare foloase tuturor hulpavilor in detrimentul celor care la concret incep din aceste zile sa „traga mata de coada”. Se va ajunge destul de curand, apropo de mata, sa se consemneze finalul unei glume in care se spune ca, spaland pisica, ea nu a murit cand am spalat-o, ci cand am stors-o!
Suntem mai convinsi ca oricand ca… gluma se cam ingroasa. Peste lipsa mijloacelor minime de existenta a majoritatii cetatenilor sa zicem ca se va trece cat de cat pentru ca-i vara si putem ingurgita ierburi, mai accesibile in raport cu ceea ce ar trebui sa nu lipseasca din alimentatia normala a fiecaruia dintre noi. Dar vara este ici iar iarna nu-i prea departe. Sa vezi atunci „bucurii”! Pana atunci ne supara obstinatia cu care unele televiziuni si tabloide ne intoxica sistematic cu reportaje despre VIP-urile contemporane care o duc zi de zi si mai ales seara de seara intr-o petrecere desantata fara ca nimeni sa-i intrebe de unde au atatia bani. Aceste spectacole frivole si opulente pot crea impresia pentru cei din afara tarii ca situatia nu-i chiar asa de grava! Sa aiba oare VIP-urile la care ne referim ca sursa de finantare nesfarsitele imprumuturi de la FMI „dramuite” cu mare grija de taticii si mamicile acestora? Mai mult ca sigur, pentru ca majoritatea celor care defileaza intr-o asemenea postura nu prea au locuri de munca. Nici n-au nevoie de ele pentru ca le au pe cele de distractie. Si daca te distrezi seara, ziua trebuie sa te odihnesti pentru a o lua de la inceput.
Si atunci cand sa mai muncesti? Au muncit si muncesc altii asupra carora s-a abatut napasta reducerii salariilor si mai cu seama a pensiilor.
Ne place, nu ne place, „Premierul” plange pe umerii nevoiasilor ca a luat masura radicala de a reduce salariile si pensiile pentru ca aceasta (dupa parerea sa si a sefului sau) reprezinta singura cale care ne poate scoate din… criza care n-a fost, apoi a fost si acum inca este… etc. Cum o fi asta? Pentru ca adevaratii specialisti in domeniu isi „bat gura” de luni si ani prezentand si alte cai si mai ales mijloace de redresare economica si de crestere a veniturilor la bugetul statului. Ei zic, ei aud, pentru ca, potrivit politicienilor afaceristi aflati la putere, functioneaza zicala „cainii latra, caravana trece”.
Ce spun de fapt adevaratii profesionisti? Una din principalele cai de crestere economica o reprezinta stimularea reala a investitiilor de orice forma, cele care asigura locuri de munca, cele care amplifica si asigura dezvoltarea productiei si serviciilor pe orizontala etc. Degeaba! Singura lor cale este reducerea salariilor si pensiilor.
Vorbind de investitii, semnalam inca odata minciuna intregului Guvern ca vor fi achitate sumele pentru lucrarile executate pentru stat de catre societatile de constructii in anul 2009 si 2010. Valoarea creantelor pentru cele peste 1.300 de societati din ARACO este de cca. 2 mld. euro. Din cauza acestor neonorari foarte multe societati si-au inchis sau redus activitatea, multe dintre ele parcurgand deja traseul falimentului.
Somajul, in loc sa scada, se ingroasa vazand cu ochii. Vad si o simt pe pielea lor cei in cauza pentru ca guvernantii au alte prioritati exprimate in solutii… expirate potrivit capacitatii lor profesionale. In rest, sunt… politicieni, oameni care se conduc dupa principii numai de ei cunoscute si aplicate asisderea. Rezultatele se vad si trebuie sa fie incantati cei care i-au vrut, ei au fost alesi, pe ei ii avem si ca atare acestia ne-au condamnat sa-i suportam.
Democratie romaneasca, nu?
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns