Ce tam-tam se face de cateva luni de zile de catre guvernanti, partide de coalitie, presedinte si alte nulitati profesionale precum ca si in conditiile aplicarii legii privind reducerea salariilor si a altor cheltuieli bugetare vor fi totusi si fonduri (reduse desigur) pentru actiunile de dezvoltare, in principal pentru infrastructura!
Iti vine sa razi cu gura pana la urechi auzind asemenea gogomanii. Deci, „mai-marele“ guvernului spune ca va aloca bani pentru asemenea lucrari, in timp ce unul dintre subalternii lui, „specialist in materie“, il contrazice spunand ca autostrazile si alte categorii de drumuri, poduri etc. vor continua sa fie executate si finalizate, dar nu sunt bani.
Asta poate s-o spuna oricine, dar nu un ministru care ia salariu pentru a face ceva. Atunci, pe buna dreptate, se pune si intrebarea: este nevoie de Ministerul Transporturilor, si ce face el, de fapt, cand mai exista unul al Dezvoltarii?
Deci ministerele exista si consuma salarii (pentru care sunt bani) dar nu sunt bani pentru programele de dezvoltare!
Frumos, nu? Asadar banii si iar banii.
Si, dupa cum se vede, nu sunt nici in perspectiva, pentru ca nu exista previziuni pozitive in acest sens.
Rectificarea bugetara anuntata nu ar face altceva decat sa diminueze fondurile la unele sectoare economico-sociale pentru a fi dirijate spre infrastructura. Va dati seama? Din putin faci tot mai putin pentru mai multe sectoare, iar rezultatele vor fi minime peste tot.
Gandire… politica á la democrat-liberali, independenti si alte categorii de mari cunoscatori de solutii economice viabile cuibariti si ei prin Parlamentul tarii. Se tot bate „moneda” ca bugetul national este mic, neindestulator pentru atatea si atatea nevoi. Este poate mic in primul rand pentru ca el se afla de fapt in posesia materiala sau financiara a unui grup restrans de politicieni – oameni de afaceri, pe care ii gasim fara prea mult efort la Presedintie, Guvern, Parlament si in mai toate locurile unde se taie „frunza la caini”, dar se iau bani cu nemiluita fara a exista un control post factum pentru a se vedea daca sumele respective au corespondent in bunuri si servicii necesare societatii.
Mai mult, pe parcursul derularii activitatilor pentru care s-au alocat bani, costurile initiale sunt umflate fara prea multa ratiune.
Totul dupa zicala: merge treaba, merge!
Merge, desigur, dar cu sens unic in „risipirea” banilor publici si asa putini cat se zice ca sunt numai in buzunarele unora si acelorasi persoane “indispensabile” perioadei pe care o traverseaza tara.
Asadar, bani sunt putini sau nu exista.
Atunci de ce in campaniile electorale si dupa aceea se tot promite ca azi-maine vor fi achitate constructorilor facturile pentru lucrarile si serviciile prestate si neachitate de mai bine de un an de zile? Societatile aflate intr-o asemenea situatie (si nu sunt putine) sunt creditoarele statului, fara a primi nicio dobanda si, totodata, se afla in situatia de faliment. Ele si-au restrans activitatea, au contribuit la sporirea numarului somerilor sau a celor impinsi spre munca la negru si nu si-au achitat datoriile catre firmele colaboratoare, punandu-le si pe acestea in situatia de faliment.
In loc de crestere economica, singura furnizoare de venituri la buget, au aparut lucrari neterminate in diverse stadii, au aparut, de asemenea, „cimitire” de masini, utilaje si materiale destinate constructiilor care zac pe santiere sau in magazii. S-au inmultit considerabil noile spatii administrative pe frontispiciul carora doua-trei indemnuri sunt omniprezente: TO LET, FOR RENT, FOR SALE si nimeni nu le poate lua in seama pentru ca totul este in stand-by. Pana cand? Nu se stie.
Consumul este din ce in ce mai redus. Iar el este asigurat mai mult de doua treimi din import. Daca ar fi din productie proprie; ar exista cat de cat si crestere economica si, deci, venituri bugetare proprii.
Solutia mai-marilor tarii de a obtine bani este invariabila: imprumuturile externe.
Pana acum fondurile respective s-au si „papat”.
Pentru ultima transa FMI spune ca banii respectivi se vor vira in contul BNR pentru mentinerea unui curs cat de cat normal al monedei nationale. Asta pe hartie, pentru ca, la o adica, pentru a se evita lucruri neplacute, in special cu populatia, nu se stie daca fortandu-se nota nu o sa se umble si la ei pentru a-i destina salariilor si pensiilor.
Totul este posibil in tara noastra, devenita si ea o tara a tuturor… posibilitatilor! Nu a celor care sa insemne si ceva pozitiv! Nu, tara „dispune” in prezent de cea mai profesionista si dezinteresata clasa conducatoare!
Poate dezinteresata de situatia majoritatii cetatenilor si interesata sigur si la vedere de propriile… interese.
Merge treaba, merge!
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns