Se stie de cand lumea ca proverbul care face obiectul acestui editorial a fost si ramane un atribut al celor care inteleg ca viata are un caracter, prin excelenta, social. Degeaba te „straduiesti” (cum fac, din pacate, azi o mana de politicieni afaceristi) sa agonisesti in scop personal si ceea ce apartine altora, pentru ca nu ramai decat un om subjugat prostiei.
Prostiei care a facut, si face, mai mereu, din om neom. Au trecut, deja, 20 de ani si unele dintre aceste specimene nu inteleg ca schimbarea unei situatii nu inseamna beneficii numai pentru tine.
Intr-o societate moderna, linistea sociala inseamna si pentru cei multi o viata decenta.
Ce sentiment poti trai atunci cand, nabab fiind, privesti opulent la supravietuirea celor multi?
Nu simti ca agoniseala personala este urmarea frustrarii celorlalti?
Doar cu ajutorul electoral infantil al unora dintre cei multi, ei au reusit sa obtina proprietati materiale si financiare in tara si strainatate care ii descalifica prin neomenie, atata timp cat altii mor de foame.
Polarizarea excesiva, evidenta in Romania dupa numai 20 de ani, nu este in regula.
In capitalismul occidental fenomenul imbogatirii unora a durat sute de ani; numai in Romania „performanta“ el a depasit orice canoane si previziuni.
Nababii de astazi cred oare ca occidentalii, partenerii nostri europeni nu „rumega“ situatia din Romania? Mai devreme sau mai tarziu, in functie de evolutia situatiei din tarile „monitorizate“, ei vor interveni pentru a nu fi denigrata imaginea si starea unei Uniuni Europene intemeiate pe principii care sa asigure tuturor tarilor componente o viata cu adevarat civilizata.
Un prim semnal a fost dat, deja, la inceputul ultimei decade a lunii iulie a.c., cand, nemultumiti de ceea ce se intampla in Romania Uniunii Europene, oficialii europeni au semnalat intr-un raport distinct situatia negativa a prestatiilor puterii de la Bucuresti, punand sub semnul intrebarii daca aderarea Romaniei a fost oportuna!?
Acest lucru a creat o oarecare agitatie in randul celor care ne conduc tara. Degeaba, pentru ca treburile nu se rezolva „pe picior“, cum se zice, ci atunci cand politicienii au idei si programe coerente, realiste, insotite de solutii profesioniste. Ori, bulibaseala mentala, completata de interesele pur individuale ale politicienilor-afaceristi, nu au cum sa dea nastere si la ceva cu adevarat eficient. Graba si goana politicianista de insusire a fondurilor europene nu face decat sa incetoseze orice masura corecta care ar putea fi luata pentru redresarea catastrofei care si-a intins tentaculele peste intreg spectrul economico-social din tara noastra.
Sigur, bugetul are nevoie de venituri pentru a putea asigura dezvoltarea cat de cat normala a tarii. Dar, amplificarea necontrolata a numarului de taxe si impozite nu poate duce la sporirea veniturilor, atata timp cat operatorii economici privati sau de stat nu au o activitate normala din care sa obtina veniturile pentru plata taxelor si impozitelor. Ce va face statul daca platitorii nu au bani?
Ii va impinge la faliment, la disparitie, la somaj, munca la negru si, odata cu acestea, si la privarea bugetului de fondurile necesare.
Ce explicatii pot da acum populatiei cei cuprinsi in lantul puterii, politicieni care se ascund in spatele romanilor care i-au ales, cum le place unora sa spuna, iar ei distrug, sistematic, sectorul cel mai dinamic, cel al constructiilor, singurul care poate contribui la relansarea efectiva a economiei?
Stam de vorba zilnic cu patroni de firme de constructii si, la unison, acestia acuza lipsa de masuri viabile, care sa stimuleze dezvoltarea si nu trimiterea in faliment. Ei nu fac altceva zilnic decat sa alerge aiurea dupa licitatii sau sa se „milogeasca” in dreapta si in stanga pentru a-si recupera banii pentru lucrarile si serviciile prestate anterior. Astea sunt preocuparile managerilor si nu activitatea specifica sectorului constructiilor.
Intr-o situatie similara suntem si noi, cei care ne ocupam de reflectarea fenomenului promotional in paginile revistei.
Si noi alergam continuu pentru a gasi beneficiarii de spatii publicitare, sau „gafaim“ cu insistentele la diverse firme pentru achitarea facturilor, singura sursa de existenta, intrucat Revista Constructiilor se distribuie gratuit.
Din acest punct de vedere este mai actual ca oricand proverbul „prietenul la nevoie se cunoaste“.
Si, cu mana pe inima, spunem ca avem asemenea prieteni, cei pe care ii vedeti in paginile lunare ale publicatiei noastre.
Unii dintre ei, chiar daca temporar au absentat, din motive financiare, au revenit, constienti de avantajele reciproce ale unei asemenea colaborari.
Altii, din motive nu intotdeauna justificate, ne-au parasit, cu toate ca nu era cazul. Nu le purtam „pica“ pentru ca nu ne sta in caracter.
Revista Constructiilor, desi si-a restrans numarul de pagini, va continua sa existe pentru ca aproape toti cei din sectorul constructiilor spun ca este nevoie de ea, chiar daca exista si internetul.
Salutam, deci, decizia unor firme de prestigiu de a relua sau dezvolta relatiile noastre de colaborare.
Cu ajutorul lor vom putea limita si elimina, pe cat se poate, efectele unei crize economice care ne-a dezechilibrat pe multi din punct de vedere financiar si, deci, existential.
Se apropie perioada intocmirii bugetelor de cheltuieli pentru 2011, prilej cu care va invitam sa nu omiteti din capitolele sale promovarea publicitatii firmelor, produselor si serviciilor specifice sectorului de constructii.
Ofertele dvs. sunt si unele dintre caile de cunoastere si de luare in seama ca parteneri de afaceri.
Impreuna putem reusi!
Asa sa ne ajute Dumnezeu!
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns