«

»

Ctitori si martori ai istoriei: Palatul Cotroceni

Share

Sunt din ce in ce mai rare aparitiile de mare interes pentru specialisti si nu numai, a unor lucrari care prezinta bogata istorie arhitecturala existenta de-a lungul veacurilor in Romania.

Este cu atat mai demn de semnalat faptul ca unii profesionisti credinciosi meseriei lor isi gasesc timp sa ne incante pur si simplu cu lucrari care pun in evidenta creativitatea si iscusinta constructiva a unor ctitori de exceptie. Asa a aparut, de curand, sub semnatura domnilor dr. arh. Niculae VLADESCU si ing. Petre BADEA, lucrarea atotcuprinzatoare despre „Palatul Cotroceni“.

Suntem siguri ca publicarea selectiva a unor aspecte din istoria acestui edificiu va starni interes nu numai pentru specialisti, dar si pentru un public cititor mai larg. Din randurile pe care le veti parcurge, veti desprinde valoarea, din toate punctele de vedere, a unor edificii care ne reprezinta pe mapamond.

 

Ciprian ENACHE

 

Arhitectura, atunci cand rezista cataclismelor naturale si interventiei omului, este unul dintre martorii cei mai credibili pentru civilizatia pe care o repre­zinta. Ea depune o marturie incontestabila despre originalitatea unei perioade, despre modernitatea sau traditionalismul care genereaza proiectele, despre influente, modele, credinte, despre relatiile care se dezvolta intre putere, economie si un stil de a fi.

Construit in anul 1679, de voie­vodul Serban Cantacuzino, aseza­man­tul de la Cotroceni este un martor exceptional al istoriei noastre.

Ramas in situ, in pofida tuturor vicisitudinilor, Palatul Cotroceni ne poate face sa intelegem si sa retraim cele patru anotimpuri pe care le-au cunoscut zidurile sale mai vechi sau mai noi, de-a lungul unei evolutii istorice marcate de patru perioade distincte.

Din perspectiva evenimentelor prin care a trecut arhitectura lui, modelata de cele doua forte tutelare, credinta si puterea, aceasta zidire iesita dintr-o traditie post-bizantina a avut o evolutie graitoare pentru istoria noastra.

1. Intre anii 1679 si 1893 a fost manastire si resedinta domneasca. Domnitorii munteni au inzestrat lacasul cu insemnate averi si daruri. In acest rastimp s-au abatut asupra Cotrocenilor o seama de calamitati: cutremurele din anii 1738, 1802 dar si altele mai mici, incendiile si jafuri­le cotropitorilor. Totodata au fost facute si unele reparatii si chiar reamenajari, ca de pilda aceea din timpul domnitorului Alexandru loan Cuza, din anul 1862.

2. Din 1893 si pana in 1947 a fost Palat regal, fiind modernizat de arhitectul Paul Gottereau si supus unor interventii ulterioare, datorate arhi­tec­­­tilor Grigore Cerchez, Karel Limann si Ion Ernest.

Palatul a trecut printr-o mare cumpana, dupa ce a fost avariat de cutremurul din 10 noiembrie 1940 si bombardat, in aprilie 1944, iar daunele suferite au condus, in 1946, la intentia de a fi de­molat, drept care s-a dat si un decret regal, care nu s-a concretizat, din fericire.

3. Din 1948 pana in 1976 s-a produs marea distrugere a valorilor ce ramasesera in Palat, dupa plecarea Casei Regale. Tavalugul istoriei post­be­lice n-a crutat Palatul Cotro­cenilor, cum n-a crutat destinul oamenilor si al civilizatiei romanesti.

4. In 1977, la cutremurul din 4 martie, palatul si bise­rica au fost grav avariate. Actiunea de restaurare, inceputa cu putin timp inainte, a fost reluata, insa in cu totul alta optica decat ceea ce se infaptuise pana atunci. Avariile au impus o serie de interventii radicale, in special la zone­le realizate dupa 1893, in vreme ce vestigiile din prima perioada (chilii si pivnite) s-au comportat bine la marele seism. Asa cum s-a procedat si in perioadele anterioare, refacerea cladirilor a prilejuit reamenajarea si moderni­zarea intregului complex.

Mesajul arhitectural transmis in timp de diversele inter­ventii majore, care si-au lasat amprenta asupra ansamblu­lui Cotroceni, poate fi oran­duit in patru etape sau perioade. Arhitectura multiseculara a Cotrocenilor se comporta ca un palimpsest din vremuri stravechi, ca pielea de animal, pergamentul sau papirusul de pe care s-a sters parte din scrierea initiala, pentru a putea fi folosite din nou, dar pe care mai putem citi urmele vechiului text.

Cartea „Palatul Cotroceni“ pro­pune cititorului multiple cai sau itine­rarii prin ansamblul Cotroceni. In prezent, privirea noastra admira stralucirea si somptuozitatea ansam­blului, bogatia si armonia decorativa, opulenta materialelor, dar mai ales arta mestesugarilor care au sculptat piatra, marmura si lemnul si au izbandit lucrarile de ipsoserie, ca o broderie cu fir de aur.

Daca vom alege, insa, ghidul istoriei, vom observa si ceea ce nu se mai vede de multe ori, nevazutul din orice act de ctitorire si restaurare. Vom invata sa privim Palatul Cotroceni ca pe o arhitectura ce cuprinde, in fiecare ansamblu si detaliu si o carte de invatatura despre stramosii si perioadele de timp carora acestia le-au daruit lumina unui anume orizont stilistic.

 

PERIOADA CANTACUZINA a stat sub ispravnicia spatarului Mihail Cantacuzino, care a facut studii de arhi­tectura la Padova, lasandu-ne impresionante ctitorii, intre care si ansamblul arhitectonic de la Coltea, Manastirea Si­naia si chiar Horezu. Ii datoram si acel pattern care anunta stilul autentic brancovenesc, ce combina stilul bizantin cu arhitectura si arta romaneasca, intr-un melanj influentat de renasterea tarzie itali­ana, bogat in decoratii, rafinat in decuparea volumelor.

 

PERIOADA ECLECTISMULUI FRAN­CEZ, la departare de doua sute de ani de cti­toria lui Serban Cantacuzino, este reprezentata de interventia autoritara a Regelui Carol I asupra expresiei arhitecturale, atat la interior cat si la exterior.

Functiona­litatea trebuia acordata si ea cu un stil si un mod de viata exprimat prin spiri­tul eclectismului francez, adus de arhitectul Alfred Jules Paul Gottereau (1843 – 1904), caruia ii datoram si cladirea CEC-ului, realizata intre anii 1896 – 1900, cladirea Fundatiilor Regale, proiec­tata in 1914, Palatul Dinu Mihail din Craiova si alte lucrari remarcabile, fidele traditiei de la Ecole des Beaux Arts.

Paul Gottereau si echipa sa raspund dorintei su­veranului comanditar, Regele Carol I, care si-a dorit o resedinta pentru familia vii­torului principe mostenitor. Anul 1893 marcheaza ince­putul lucrarilor de moderni­zare. Cele mai concludente informatii ne-au fost furni­zate de planurile originale ale arhitectului Paul Gotte­reau, pe care le-am desco­perit intamplator la Castelul Peles. Acestea cuprindeau, pe langa configuratia partiului si indicatii precise pri­vind stilul decoratiei interi­oare din fiecare incapere. De exemplu, pentru aco­peris, firma Geiser din Bucuresti a livrat furnitura de tinichigerie insemnand burlane, senouri, coame de acoperis, pinacli, lucarne, cosuri etc., conform unui catalog deose­bit de bogat. Echipa arhitec­tului Paul Gottereau a fost scutita de deta­lierea pieselor respective. Existenta acestor subansambluri reprezenta ex­presia unei industrializari si integrari in economia de piata europeana adusa de noul suveran.

 

PERIOADA ROMANTISMULUI, marcata de stilul Secession si neo­romanesc, poarta am­prenta vointei Reginei Maria, cel mai longeviv locatar al palatului. Dorinta Reginei Maria de a fi in pas cu moda timpului a determinat o serie de modificari concepute de arhitectul ceh Karel Limann, care studiase la Praga si la München si realizase in Romania palatul Pelisor din comple­xul Peles. Stilul preferat al Reginei Maria a fost Secessionul sau Art Nouveau. O deco­ratie foarte incarcata, cu numeroase reprezentari din regnul vegetal, destul de bizar si cu o paleta croma­tica „grea“ de tonuri de aur patinat roscat, a inlocuit decoratia stil Ludovic al XlV-lea din fosta sala a tronului, denumita, in planurile lui Gottereau, „sa­lonul principesei“. Noua imagine a determinat si schimbarea numelui acestuia in „salonul de aur“.

In aceeasi perioada, marcata de vointa regala, se inscrie si dorinta de a se identifica in aspiratii, pe toate planurile, cu spiritualitatea noii sale pa­trii, pe care a slujit-o cu un rar devotament. Stilul romanesc s-a afirmat la Cotroceni, pe linia unui romantism si a fost impus si la Bran, Balcic sau Copaceni. Pentru reali­zarea acestei dorinte a fost ales arhitectul Grigore Cerchez (1850-1927), reprezentant al stilului neo-romanesc.

Cea de a treia perioada a interventiilor la Cotroceni este materia­lizata si prin opera arhitectului Karel Limann. Acesta a unit salonul stil Ludovic al XV-lea si sala bizantina, in „salonul de vanatoare“, in spiritul decoratiei italiene.

 

PERIOADA RENASTERII CANTA­CUZINE SI A RESTAURATIEI e, in intregime, legata direct de activitatea mea de arhitect, coordona­tor al proiectului de restaurare, consolidare si remodelare si de constructia propriu-zisa a An­samblului de la Cotroceni (1977 – 1986).

De-a lungul unui deceniu, am reconsolidat, restaurat in intregime si amplificat ansamblul Cotroceni. Santierul a debutat inainte de cutre­murul din 1977. Exista o imagine care ilustreaza o consolidare, premergatoare marelui seism, ce indica solutii care vor fi abandonate, dupa cutre­mur, fiind inlocuite cu interventii radicale. S-a renuntat la placile prefa­bricate intre care se turna beton, peste armaturile de fier beton. Consoli­da­rea si reconstructia vor impune un regim de proiectare si executie laborios si minutios, de la structura pana la stil.

Am realizat, de asemenea, pro­iec­tarea, con­structia si integrarea, in vechiul ansamblu, a unui corp nou de constructie, destinat, la mo­mentul initierii proiectului, sa devina, proba­bil, un spatiu reprezentativ pentru Romania la intalnirile la inalt nivel ale sefilor de state, membre CAER, pentru care ni s-au solicitat sapte apartamente de lux, dotari rezidentiale, sali de receptie si de primiri la inalt nivel etc. Aceasta era una din supozitiile aduse in dis­cutie atunci cand se cauta o motivatie pentru decizia restaurarii vechiului palat si a construirii unui corp nou, la Cotroceni.

Infatisarea actuala a Ansamblului Cotroceni este, in intregime, rezultatul muncii depuse de-a lungul acelui de­ceniu, perioada in care ne-am de­dicat aproape exclusiv si am trait profesional pentru a salva si renaste frumusetea unei zidiri multiseculare, devastata de istoria postbelica si rui­nata de cumplitul cutremur din 1977.

Aceasta perioada s-a continuat prin lucrarile de constructie ale Memorialului Cantacuzin Cotroceni (2003 – 2004) si reconstruirea in intregime, dupa demolarea din 1984, a Bisericii de la Cotroceni (2008 – 2009) si sfintirea acesteia in 11 octombrie 2009.

Ideea Memorialului Cantacuzin Cotroceni s-a nascut din dorinta de a readuce, in incinta Cotrocenilor, osemin­tele din necropola stramutata la Biserica Fundenii Doam­nei. Dorinta a fost exprimata de descendentii ctitorului Serban Cantacuzino: actorul Serban Cantacuzino si arhe­ologul Gheorghe Cantacuzino. Constructia Memorialului a inceput, in iulie 2003, dupa un proiect elaborat de SC Carpati Proiect SRL. Proiectul a fost sponsorizat de SC Aedificia Carpati SA. Impreuna cu o echipa de ingineri si de maistri, de un profesionalism desavarsit, s-au pus in opera toate lucrarile de la Cotro­ceni, realizate in anii 1977 – 1986, apoi constructia Memo­rialului Cotroceni (2003 – 2004) iar, in 2009, s-a finalizat si reconstructia integrala a Bisericii Cotroceni.

Ca arhitect, in ultimele decenii, impreuna cu colectivele de oameni conduse de inginerul constructor Petre Badea, am realizat, inainte si dupa 1989, lucrarile de consolidare si restaurare ale ansamblu­lui Cotroceni. Proiectele poarta semnatura dr. arh. Niculae Vladescu si ale colegilor si proiectantilor din colectivul respectiv si au fost puse in opera de exceptionalul colectiv condus de directorul general, inginerul Petre Badea, de numele caruia se leaga unele dintre cele mai importante consolidari si restaurari ale unor cladiri ce reprezinta adevarate blazoane si simbo­luri in arhitectura din Romania.

Reconstruirea Bisericii fostei Manastiri Cotroceni a fost o promi­siune a noastra si un vis implinit, ce urma sa vindece rana din suflet pe care am trait-o, in vreme ce a fost demolata, chiar de o parte din oamenii cu care am lucrat la integrala restaurarii Ansamblului Cotroceni si constructia Aripii noi a Palatului, in anii 1977 – 1986.

Biserica Manastirii Cotroceni trebuia reconstruita pen­tru ca ingloba o parte importanta a istoriei poporului nos­tru, incepand cu epoca domnitorilor Serban Cantacuzino si Constantin Brancoveanu, pana la transformarile nefiresti si dramatice de dupa cel de-al doilea Razboi Mondial. Fara ea, ansamblul Cotroceni era lipsit chiar de pivotul spiritual si material al credintei ortodoxe ce-l determinase pe ctito­rul Serban Cantacuzino sa dezvolte proiecte cultu­rale si aliante cu Europa occidentala si sa inalte aceasta bijuterie arhitectonica pentru a-L multumi si a-L slavi pe Cel de Sus.

(Continuare in numarul viitor)

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 63 – septembrie 2010, pag. 10

 

Autori:
dr. arh. Niculae VLADESCU

ing. Petre BADEA



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2010/09/28/ctitori-si-martori-ai-istoriei-palatul-cotroceni/

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa de email nu va fi publicata.