Neiertator in scurgerea sa timpul ne apropie de finalul primilor zece ani din actualul mileniu. Spun „neiertator“ pentru ca el, timpul, este ceva imaterial, adica nu-l poti modela si nici macar opri pentru anumite corectii. Corectii care ar fi absolut necesare macar intr-o societate ca a noastra unde dezmatul este generalizat gratie unora si acelorasi vizionari post-revolutionari. Dezmat pentrun ca ei au cu ce sa-l intretina in detrimentul celor care se uita lung dupa posibilitatile care le-ar putea asigura existenta.
Si, ca orice final de etapa, s-ar cuveni si un bilant pentru a vedea unde ne aflam.
Singurul bilant care se intrevede este, daca vreti, un bi-lant care ne sugruma pe zi ce trece sperantele si chiar viata. Si in special pe cea a batranilor vieti care oricum nu-i mai intereseaza pe actualii nostri politicieni – afaceristi.
Batranii ca batranii, dar tineretul ce vina are sau, mai bine zis, ce viitor li se pregateste? Mai mult ca sigur vor fi niste roboti care trebuie sa restituie aberantele imprumuturi financiare luate de la „binefacatorul” nostru FMI.
Se spune ca daca n-ai batrani este bine sa-i cumperi”! Bine ar fi sa fie intotdeauna asa. Numai ca, la noi, cei care suferim de ani buni de „originalitate“, batranii in majoritatea lor, au fost… cumparati cu cativa techini reprezentand galeti, pachete si alte tentatii incat parca nu-i nicio noutate ca toti (inclusiv ei) traiesc si vor trai din… mita electorala, de cele mai multe ori nici ea onorata conform promisiunilor.
Electoratul portocaliu n-are somn, veghind la pericolul ce ne paste si ne va paste mereu din partea… comunistilor de acum cincizeci de ani, a minerilor de acum douazeci de ani sau a unor diversionisti care nu vor „sa traiti bine”!
Vorbe… mari care-i tin in lesa pe niste naivi suferinzi, si ei, nu numai material, dar, cred ca si la cap, de seama ce nu constata ca, dupa atatia ani, lucrurile sau deteriorat la limita lor inferioara.
Nu exista statistica straina (rauvoitoare desigur!) care sa nu consemneze locul pe care se afla tara noastra, nu numai in UE, dar si in lume, adica fara concurenta – ultimul si fara speranta de a scapa de el.
Bine, ve-ti zice, dar despre constructii, nimic? Nimic, s-ar parea, pentru ca multi se intreaba daca mai exista acest sector de seama ce mai mult de jumatate din cele pente 100.000 de firme care au falimentat pana acum in 2010 sunt firme din domeniul constructiilor. Un lucru este clar insa. Investitii si constructii nu sunt, dar exista un minister, cel al… Dezvoltarii, suficient pentru a arata ca Executivul vegheaza la soarta economiei care, pe… hartie, asigura dezvoltarea productiei si serviciilor, facandu-ne astfel sa nu consumam mai mult decat producem.
Vorbe de… taclale de-alde… tata leana (nu impuscata), care in fruntea Dezvoltarii… „dezvolta“ cu stoicism doar sumele din anumite conturi. Sa-ti propui „0“ kilometri de autostrada in 2011 pentru ca economia este in criza si nu sunt bani, este de acum placa tocita reluata de toti „papagalii“ puterii ori de cate ori au ocazia s-o faca public.
Nu alocarea cu prioritate a unor sume cat de cat acceptabile si mai ales convingatoare este conceptia celor care „viseaza“ redresarea economica a tarii, ci „bocetul“ continuu ca… asta-i situatia lasata de predecesori incepand cu vechiul tiran disparut la Targoviste si continuand cu toti cei care n-au culoarea portocalie. Despre ce grea mostenire o fi vorba, cand in 1990 nu aveam niciun leu datorie externa iar in doar 5-6 ani ea a sarit peste 100 de miliarde de euro?
Si se pare ca nu sunt semne ca pofta de imprumuturi de la FMI sa fie stopata. Ea este inca la inceput starnind continuarea apetitului pentru imprumuturi, singura „solutie economica” emanata de mai-marii si mai-competentii specialisti aflati in cele mai inalte scaune ale tarii.
Si totusi ce fac in acest timp constructorii? Ce sa faca… unii au disparut, altii si-au restrans activitatea, au concediat masiv personalul, s-au indatorat la banci asteptand la nesfarsit banii de la stat pentru lucrarile executate in 2009 si 2010, bani promisi de la cel mai inalt nivel etc. De viitor ce sa mai vorbim ca daca pana in prezent nimeni nu are nicio informatie clara privind economia Romaniei anului 2011 nici nu-si pot intocmi la randul lor macar o schita de afaceri.
Parlamentul este foarte ocupat nu de aceste „nimicuri” hotaratoare insa pentru oameni si tara ci se ocupa de ce ar mai putea „ciupi“ din „ugerul“ (bugetul) national. De aici se alimenteaza, insa, si atatea si atatea cazuri ilicite care au facut ca din „intamplare” unul din doi parlamentari sa aiba trecere pe la DNA, ANI, tribunale, in calitate de inculpati, in loc sa lucreze pentru ceea ce au fost alesi si primesc leafa din banii contribuabililor.
Spuneam la inceput ca decembrie este luna de final al unui an. Al unui an plin de framantari fara corespondent in binele cuiva, in afara de binele LOR.
Sperante?
Va las pe dumneavoastra sa vi le formulati si mai ales sa credeti ca vi se vor implini.
Noi, cei de la Revista Constructiilor, va dorim in primul rand in 2011 sanatate si puterea de a trece peste atatea si atatea nereusite provocate de cei care ne conduc de 20 de ani incoace.
La Multi Ani!
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns