Din pacate, constructiile noastre nu sunt vesnice si indestructibile, ci, din contra, sunt pieritoare si supuse degradarii odata cu trecerea timpului, unele mai incet, altele mai repede, in functie de multe conditii, unele prielnice, altele adverse existentei lor. Printre cele ce contribuie la reducerea duratei de exploatare si de existenta a constructiilor se numara actiunea agentilor de mediu natural si tehnologic ca si a propriilor neajunsuri create de existenta defectelor induse in procesul de concepere, proiectare, executie si exploatare, iar printre cele benefice prelungirii duratei de serviciu se evidentiaza in primul rand activitatea de mentenanta si de reabilitare, interventii menite a reface aptitudinea pentru exploatare a constructiilor supuse degradarii.
Degradarea constructiilor poate fi definita ca pierderea treptata a calitatilor fizice si functionale ce caracterizeaza aptitudinea pentru exploatare a acestora.
Procesul de degradare se manifesta, de cele mai multe ori, incepand de la suprafetele de contact ale constructiilor cu mediul inconjurator. In cazul cladirilor, asemenea manifestari se refera la decolorarea treptata a zugravelilor si vopsitoriilor, la murdarirea acestora, la zgarierea sau ciobirea tencuielilor, la umezirea si patarea suprafetelor, la aparitia eflorescentelor, petelor de rugina, a putregaiului, a urmelor lasate de insectele xilofage etc.
In cazul drumurilor moderne, cu imbracaminti asfaltice sau din beton de ciment, asemenea manifestari sunt cele catalogate ca suprafata cu ciupituri, suprafata exsudata, poroasa, slefuita, siroita sau incretita, faiantari, rosturi decolmatate, rosturi cu mastic in exces, suprafata exfoliata etc., iar la pavajele cu piatra naturala, cele precum decolmatarea rosturilor, rotunjirea pavelelor prin uzura, suprafata slefuita s.a. (Este adevarat ca unele dintre aceste manifestari reprezinta nu procese de degradare in timp, ci defecte induse prin greseli de concepere sau executie.)
De remarcat necesitatea intelegerii diferentei intre degradare si defect: prima este consecinta interactiunii constructiei cu mediul. A doua este consecinta unei greseli umane. In cazul podurilor, manifestarile de suprafata ale inceputului de degradare in ceea ce priveste exteriorul suprastructurii sunt completate cu aspecte legate de infrastructura din zona contactului fluctuant intre apa si materialul reazimelor podului, precum eroziunea betonului, ruginirea pieselor din otel, putrezirea lemnului etc.
Progresiunea degradarii spre interiorul componentelor constructive poate afecta, cu timpul, siguranta constructiilor implicate prin modificarea relatiilor socotite drept admisibile dintre solicitari si rezistente, astfel incat, in puncte critice, sa apara ruperi de continuitate ale materialelor ce garantau echilibrul static sau dinamic previzionat; este cazul aparitiei fisurarii, premergatoare ruperii, forma cea mai primejdioasa a evolutiei procesului de degradare.
Fisurarea constructiilor poate fi determinata de multiple cauze printre care se citeaza tasarea inegala a terenului de fundare, ce produce o redistribuire a solicitarilor in structura de rezistenta, comportamentul diferit al materialelor in structurile compozite sub actiunea variatiilor termice, inghetul-dezghetul apei din porii sau fisurile elementelor constitutive, coroziunea armaturilor din elementele de constructie insuficient protejate, oboseala materialelor constitutive solicitate dinamic in mod frecvent s.a.m.d.
Fisurarea constructiilor reprezinta un semnal serios de risc pentru siguranta constructiva/structurala, ducand, in ultima instanta, la prabusirea constructiei in ansamblu sau partial.
Viteza de degradare a constructiilor poate fi marita in cazul existentei unor defecte initiale datorate greselilor din fazele de concepere, proiectare, executie sau chiar exploatare a acestora (lipsa continuitatii rezemarii pe verticala, pozitionare gresita a armaturii sau calcarea ei in timpul executiei, eliminarea unor componente constructive dupa darea in exploatare s.a.). Toate acestea duc la aparitia unor constructii a caror infatisare frizeaza esteticul, dar si siguranta utilizarii lor, constituind, in ultima instanta, o dovada a neglijentei din partea proprietarilor, dar si a autoritatilor publice obligate sa vegheze la siguranta publica si curatenia mediului.
Oare, poate fi prevenita degradarea constructiilor si prelungita durata lor de exploatare, evitandu-se si accidentele posibile ca urmare a acestui proces?
Raspunsul este categoric DA!
Cea mai eficienta cale in aceasta directie o constituie monitorizarea atenta, perseverenta si competenta a comportarii in situ a constructiilor, adica urmarirea curenta si speciala a comportarii lor si interventiile de mentenanta (intretinere si reparatii) si de reabilitare (renovare si restructurare). Comisia Nationala Comportarea in situ a Constructiilor, o asociatie profesionala infiintata in 1994 pe scheletul fostei comisii tehnice din CNIT aparuta in 1984, militeaza de la infiintarea sa pentru recunoasterea activitatii respective prin CAEN si introducerea in COR a trei ocupatii derivate, respectiv de „responsabil cu urmarirea curenta a comportarii in situ a constructiilor“, de „specialist in urmarirea speciala a comportarii in situ a constructiilor“ si de „expert in monitorizarea comportarii in situ a constructiilor“.
De un an de zile asociatia se lupta cu birocratia noastra traditionala in vederea obtinerii calificarii de „asociatie de interes public“ desi este evident ca, dintre toate asociatiile profesionale din constructii, CNCisC este cea mai implicata intr-o asemenea activitate. Autoritatile administrative locale, dar si MDRT, ar trebui sa fie direct interesate in rezolvarea pozitiva a propunerilor CNCisC, avand in vedere convergenta telurilor noastre, daca, bineinteles, si telul lor este ca tara noastra sa aiba un fond construit existent sanatos si eficient economic. In fond si la urma urmei si problema degradarii constructiilor este, in ultima instanta, o problema economico-financiara, care ii priveste pe toti proprietarii de constructii din tara aceasta, fie ei publici sau privati.
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 67 – februarie 2011, pag. 14
Autor:
dr. ing. Felician Eduard Ioan Hann – presedinte de onoare, Comisia Nationala Comportarea in situ a Constructiilor
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns