Procesarea armaturilor din otel beton cu echipamente specializate in centre de transformare

Primul episod legat de fasonarea industrializata se regaseste in Germania in anul 1915, in timpul primului razboi mondial. In Italia, intre anii 1960 – 1970, firma „Antonelli” din Padova produce, pentru prima data, bare din otel beton fasonat. Incepand cu anii ’80 in intreaga peninsula fasonarea s-a extins pe fondul dezvoltarii spectaculoase din constructii [1].

Germania si Italia au devenit lideri in productia de echipamente destinate fasonarii otelului beton. Ca o recunoastere a prioritatilor germane in domeniu, dr. ing. Russwurm (directorul Institutului de Otel Beton din Germania) a condus si comisia insarcinata la nivel european cu armonizarea normelor de otel beton finalizata prin standardul EN 10080. Propunerile actualului presedinte al comitetului tehnic ECSISS TC 104 WG 1.1, dr. ing. Jörg MOERSCH, referitoare la produsele mentionate in EN 10080, au fost formulate in 27 ianuarie 2010, la ultima intrunire in vederea revizuirii cerintelor din Mandatul European M/115:26.05.2009.

In Romania, introducerea acestor echipamente de fasonare a inceput masiv dupa anii 2000, in special dupa 2004, pe fondul cresterii activitatii din constructii. Astazi, cel putin 70% din consumul anual de otel beton se realizeaza in centre de prelucrare.

La sfarsitul anului 2005 se aproba Reglementarea tehnica „Specificatie tehnica privind produse din otel utilizate ca armaturi: cerinte si criterii de performanta”, indicativ ST 009-05, in prezent in proces de revizuire de catre ICECON S.A. – Bucuresti. In iunie 2006 „Asociatia de Standardizare din Romania“ (ASRO) elaboreaza versiunea romaneasca a standardului european EN 10080, versiune care primeste indicativul SR EN 10080. Cele doua documente (specificatia tehnica si standardul european armonizat cu caracter de standard de produs) trebuie studiate impreuna pentru a putea defini complet otelurile pentru armaturi. Chiar daca la nivelul Comisiei Europene standardul EN 10080 a fost retras pentru moment din lista standardelor armonizate, in tari ca Anglia, Franta, Germania, Grecia, Bulgaria etc., standardele nationale de otel beton s-au modificat avand la baza prevederile din EN 10080.

NOTIUNEA DE PRELUCRATOR, CONFORM ST 009-05

Prelucratorul este definit ca fiind un agent economic (centru de transformare) cu activitate de constructii care detine un ansamblu de echipamente de productie in afara producatorului de otel sau santierului, care primeste de la producatorul de otel elemente de baza (colaci, bare sau plase sudate) si confectioneaza elemente pentru armare structurala, elemente ce pot fi folosite direct in lucrari de beton armat (fasonate, carcase pentru armarea pilotilor).

In prezent, in Romania, pentru armaturi fasonate din otel beton, nu exista standard de referinta.

Conditii minime obligatorii pentru prelucrator:

a) Cerinte specifice de dotare cu echipamente tehnologice specializate

Prelucratorul sa dispuna de echipamente de productie specia­lizate, destinate scopului, denumite, in continuare, echipamente tehnologice pentru urmatoarele categorii de lucrari:

• prelucrare otel beton din bare;

• prelucrare otel beton din colaci;

• preasamblare;

• fabricare carcase pentru arma­rea pilotilor;

• taiere si indoire plase sudate etc.

Echipamentele tehnologice vor fi verificate din punctul de vedere al performantelor si al capabilitatii tehnice de a executa lucrarile de procesare a otelului beton la nivelul de calitate impus prin documentele de referinta (specificatii tehnice etc.).

Verificarea tehnica, evaluarea capacitatii de procesare precisa, stabila si uniforma, se realizeaza in regim de inspectie tehnica de catre organisme de inspectie de „terta parte“, acreditate in domeniul de specialitate al echipamentelor tehnologice.

Procesul tehnologic sa dispuna de un program de mentenanta si sa demonstreze ca respecta realizarea etapelor specifice, astfel incat performanta de functionare si de procesare se pastreaza la valorile initiale, chiar si dupa efectuarea operatiilor de mentenanta.

Procesarea tehnologica cu echi­pamente specializate este permisa numai in conditiile evaluarii procesului tehnologic, a capacitatii de procesare si a existentei unui Raport de inspectie emis de catre un organism de inspectie de tip A, care furnizeaza servicii de „terta parte“, specializat si acreditat conform SR EN ISO / CEI 17020:2005.

Inspectia tehnica de „terta parte“ este procesul de analiza si evaluare care atesta conformitatea cu cerin­tele specifice sau generale – deseori complexe sau critice – ale echipamentelor tehnologice in functionare, unicat, de serie mica, mijlocie, de serie limitata, sau cu destinatii precise, pentru a se demonstra capabi­litatea acestora de a efectua lucrari de calitate specifice domeniului lor de utilizare, in conditiile asigurarii securitatii muncii si a mediului, precum si stabilite de urmatoarele directive:

• Directiva 2006/42/EC Masini;

• Directiva 2004/108/EC Compati­bilitate Electromagnetica;

• Directiva 2006/95/EC (ex-73/ 23/EEC) Directiva de joasa tensiune;

• Directiva 2000/14/EC Emisiilor de zgomot in mediu de catre echipamentele utilizate in exterior.

Inspectia se face la utilizatorul echipamentului tehnologic, la pune­rea in functiune a echipamentelor si periodic, la un interval de 2 ani. Aceasta activitate de inspectie se finalizeaza cu un Raport de inspectie care atesta ca prevederile privind verificarea conformitatii echipamen­telor tehnologice in raport cu cerin­tele din procedura tehnica de inspectie, insusita de solicitant, sunt in totalitate sau partial indeplinite (conform PCC 013- 2000). In functie de rezultatele inspectiei se stabileste domeniul de utilizare in constructii al echipamentului tehnologic.

b) Cerinte specifice pentru personal

Sa dispuna de personal operator instruit pentru deservirea echipamentelor de productie.

Sa dispuna de sudori calificati (numai in cazul procesarii armatu­rilor care implica sudarea).

Sa dispuna de personal calificat pentru sistemul intern al calitatii.

c) Cerinte pentru asigurarea  managementului calitatii

Sa dispuna de un sistem de management al calitatii conform SR EN ISO 9001:2008, certificat de un organism acreditat.

Sa dispuna de un laborator propriu pentru incercari sau contract cu un laborator acreditat.

Sa fie identificabil printr-o marca proprie aplicata pe etichetele de produse (armaturilor procesate).

Sa lucreze cu produse din otel care provin din U.E. sau din afara U.E. cu certificate de conformitate.

SCHEMA ACTIVITATILOR DE PRELUCRARE INTR-UN CENTRU DE PROCESAT ARMATURI

Cerintele pentru activitatile de prelucrare sunt prezentate in conti­nuare.

1) Lista de fasonate – cererea executantului va fi transmisa la prelucrator in forma scrisa sau electro­nica.

2) Receptia materialelor aprovi­zionate:

• verificarea etichetelor colacilor sau legaturilor de bare (producator, calitate otel, standard, diametru, sarja);

• verificarea corespondentei dintre datele inscrise pe eticheta si docu­mentele de calitate care insotesc livrarea (declaratia de conformitate si certificatul de inspectie de la producator);

• prelucrarea mostrelor conform standardului de produs si efectuarea incercarilor la un laborator acreditat.

3) Derulare – indreptare:

• inspectie vizuala pentru fiecare colac prelucrat;

• masurarea  suprafetei relative a nervurii f_R la cel putin o proba pe zi si diametru prelucrat. Se admite o diminuare a f_R cu cel mult 15% din valoarea de inainte de indreptare;

• incercari mecanice la o frec­venta de cel putin o proba pe tip de corp de indreptare (cu role sau cadru rotitor) pe saptamana pentru 2 diametre prelucrate, astfel incat, in 6 luni, toate diametrele prelucrate sa fie testate; rezultatele trebuie sa se incadreze in standardul de produs;

• inregistrarile vor fi stocate si folosite in actiunea de evaluare a calitatii pe termen lung.

4) Tolerante – verificarea abate­rilor dimensionale fata de dimensiunile din lista de fasonate conform standardului de proiectare sau a standardului de produs fasonat.

5) Diametrele dornurilor de indoire – valorile minime ale dornurilor de indoire se vor alege conform standardului de proiectare sau a standardului de produs fasonat.

6) Marcarea de identificare – fiecare pozitie din lista de fasonate va fi legata si i se va atasa o eticheta care va avea specificate urmatoarele date de identificare:

• date de identificare prelucrator;

• echipament de prelucrare;

• santier;

• lista de fasonate: Plan etc.;

• pozitia din lista de fasonate;

• numar de bucati;

• diametru otel;

• calitate otel, sarja sau lot;

• geometria elementului fasonat.

7) Livrare:

• verificari finale inainte de livrare;

• reverificarea numarului de bucati si a tipologiei elementelor fasonate conform listei de fasonate;

• verificarea prin cantarire a cantitatii pentru o livrare; aceasta trebuie sa fie cu cel mult 2% peste greutatea teoretica a listei de fasonate.

8) Documente de livrare:

• documente de calitate produ­cator otel (declaratie de conformitate si certificat de inspectie) in copie;

• declaratia de conformitate a pre­lucratorului;

• rapoarte de incercari ale prelucratorului in copie:

i. conform desenelor de executie ale proiectantului;

ii. conform cerintelor directorului de calitate ale executantului.

CONCLUZII

Centrul de transformare trebuie recunoscut ca o veriga de mare importanta pe traseul producator de otel – prelucrator – executant.

Necesitatea elaborarii de norme/ standarde pentru certificarea de conformitate a produsului fasonat, conducand la urmatoarele  avantaje:

• reducerea numarului de probe si implicit economisirea de timp si bani din partea executantului;

• crearea unui sistem unitar de control pe santierele din tara.

In cadrul procesului de certificare de conformitate a produsului otel beton in colaci, sa se ia in conside­rare si incercarile legate de indrep­tarea cu masini automate de fasonat sau prin intindere cu troliul (pentru metoda clasica). Se disting, in acest mod, certificarea pentru otel beton in colaci, respectiv in bare.

Diseminarea cunostintelor legate de centrele de transformare in facul­tatile de profil din tara; organizarea de masterate si doctorate pe acest domeniu, conferinte etc.

a) Functionarea unui centru de transformare implica costuri pentru asigurarea deplinei increderi in produsul final (laborator, certificare etc.). De asemenea, se elimina consumurile specifice la executant. Recunoasterea de catre executant a acestor avantaje va conduce la decizia acestuia pentru colaborari cu centre de transformare.

b) La lucrarile finantate din bani publici sa fie obligatorie furnizarea otelului beton fasonat din centre de transformare care au certificare de conformitate a produsului (a se vedea Italia, Anglia, Franta).

c) Mentionarea pe desenele executate, de catre proiectantii de armatura, a greutatii totale a armaturii tinand cont si de abaterea din standard a sectiunii otelului beton (max. 5%) si nu numai a greutatii nominale (teoretic). Greutatea nominala (teoretica) este un element de antecalcul si nu de postcalcul al investitiei ce urmeaza a fi realizata.

d) Aplicarea marcarii de identificare a producatorului de otel (intern sau import) direct pe otelul beton si inregistrarea acestora la directia tehnica din ministerul de resort.

e) Se propune pentru centrele de transformare un standard pentru fasonate din otel beton si obtinerea unui certificat de conformitate, care sa conduca la un produs final de incredere, astfel incat sa se elimine substituirea de documente de calitate pe piata de otel beton.

BIBLIOGRAFIE

[1] ARU Giuliana, ROSAS D. – „Presagomatura delle armature da cemento armato: tecnologie e norme per la certificazione; la situazione in Italia e in Europa“, POLITECNICO DI MILANO, 2005;

[2] MORARU, V. – „Centre de transformare”, Workshop „Atestarea conformitatii armaturilor din otel beton” Galati, 2008.

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 67 – februarie 2011, pag. 32

Autori:
dr. ing. Aurora CIOC – ICECON SA Bucuresti
ing. Vasile MORARU – Constam Metal SA Buzau