S-a nascut la 20 aprilie 1891 la Bucuresti.
Dupa terminarea Liceului Mihai Viteazul din Bucuresti, in anul 1909, s-a inscris la Scoala Nationala de Poduri si Sosele Bucuresti, pe care a absolvit-o in anul 1914, ca sef de promotie.
Activitatea de inginer constructor a inceput-o, in anul 1914, la Directia Generala de Poduri si Sosele a Ministerului Lucrarilor Publice, unde a lucrat pana in anul 1920. Dintre lucrarile mai importante proiectate si executate in aceasta perioada, mentionam: proiectele podurilor de beton armat peste raul Amaradia de la Isalnita si peste raul Gilort de la Capul Dealului cu trei, respectiv doua arce de 40 m deschidere si fundatii pe chesoane cu aer comprimat; prelungirea podului metalic de sosea peste Siret la Roman pentru sustinerea apeductului orasului Iasi; podurile de la Roznov si Costisa pe raul Bistrita.
Intre anii 1916-1918, a participat la primul razboi mondial, in calitate de ofiter al Regimentului de cai ferate, luand parte la restabiliri de cai ferate, reconstructii si constructii de poduri cum sunt cele peste Siret la lonesti si Cosmesti, peste Tisa la Szenta si Szolnok.
In anul 1919, a proiectat si condus suprainaltarea cu doua etaje a cladirii Scolii Nationale de Poduri si Sosele din Bucuresti – prima lucrare de acest fel din tara.
Intre anii 1920-1948, ca angajat la intreprinderea Tiberiu Eremia si apoi la Societatea Nationala de Constructii, a intocmit proiecte si a condus executia unor constructii importante printre care citam: hotelurile Royal Palace si Paris; caminul Societatii studentilor in medicina; cladirea Tinerimea Romana, cuprinzand si o sala de spectacole; complexul de cladiri Agricola Pondera; silozul si constructiile industriale anexe ale fabricii de bere Bragadiru; garajele si remizele I.T.B. Panduri, Splaiul Unirii, Dudesti si Bucurestii Noi; cinematograful Marna; hotelul Splendid; planseul de pe Dambovita; teatrul C.I. Nottara; garajele Ciclop si Cobalcescu; Palatul Bancii Nationale – toate din Bucuresti; uzina de reparare a locomotivelor a fostei Societati Franco-Romane din Braila; viaductul de intrare in defileu de 280 m lungime pe linia ferata Bumbesti-Livezeni; fundatiile podului de cale ferata peste Jiu la Filiasi; fabrica de ciment Fieni; rafinaria de petrol Brazi; halele de alimente din Giurgiu; cladirea Tezaurului Bancii Nationale de pe soseaua Sinaia-Moreni; dublarea liniei ferate Teius-Apahida; reconstructii si consolidari de cladiri dupa seismul din anul 1940.
Incepand din anul 1948, prof. Aurel Beles a participat ca inginer consilier, expert la marile lucrari de constructii cu caracter republican, atat in domeniul constructiilor social-culturale, cat mai ales al constructiilor industriale, lucrarilor de arta, poduri si baraje.
A proiectat si condus proiectarea a numeroase obiective: cuptorul cu propulsie si cosurile de fum la otelaria Hunedoara; cuptoarele pentru otelarie, cosurile de fum si estacada de incarcare a cuptoarelor la Otelul Rosu; laminorul de la Roman; consolidarea halei de celuloza la Zarnesti; priza de apa pentru alimentarea uzinelor la Calan; lucrari de subzidire si consolidare a unor monumente istorice: Moscheea din Constanta; Clopotnita Patriarhala; bisericile Domnita Balasa si Spiridon din Bucuresti etc., dand solutii originale, remarcabile prin economicitate si simplitate de executie.
Deosebite contributii a adus la realizarea fundatiilor de la Combinatul Siderurgic Galati si la solutionarea diferitelor probleme dificile de constructii la barajele Bicaz, Portile de Fier, Arges; cupola Expozitiei Nationale din Bucuresti, facand parte si din comisiile de receptie pentru aceste mari obiective etc.
Activitatea din ultimul sfert de veac – care a cuprins aproape toate domeniile constructiilor – a fost deosebit de rodnica; capacitatea de munca si experienta sa tehnica au fost permanent in slujba tehnicii romanesti, in slujba construirii industriei in tara noastra.
In paralel cu activitatea tehnica, prof. Aurel Beles a dus si o prodigioasa activitate didactica.
A inceput activitatea in invatamantul superior in anul 1918, predand cursul de Masini hidraulice la Scoala Nationala de Poduri si Sosele Bucuresti, aflata in refugiu la Iasi.
In anul 1919, a fost numit asistent la Catedra de mecanica, statica constructiilor si rezistenta materialelor la Scoala Nationala de Poduri si Sosele Bucuresti, predand si cursul de Drumuri si topografie.
In anul 1925, a fost numit conferentiar la cursul de Mecanica aplicata si Rezistenta materialelor la Politehnica Bucuresti, iar in anul 1938, profesor la cursul de Constructii si fundatii.
In anul 1948, a fost numit profesor la Catedra de Rezistenta materialelor si Teoria elasticitatii la Institutul de Constructii Bucuresti, unde a functionat pana la pensionare pentru limita de varsta, in anul 1962. Intre anii 1950-1952 a predat cursul de Rezistenta materialelor si Teoria elasticitatii si la Institutul de Transporturi Bucuresti.
Intreaga sa activitate didactica este caracterizata prin nivel stiintific ridicat, legatura continua cu practica si integritate exemplara. De o nobila generozitate, s-a apropiat cu caldura de studentii sai carora le-a inspirat dragostea fata de profesia de constructor si a responsabilitatii ei, fiindu-le exemplu ca cetatean si om.
Prof. Aurel Beles este creator de scoala romaneasca in domeniul constructiilor. Dintre fostii sai studenti multi i-au ramas colaboratori la catedra, in institute de cercetare, proiectare sau in executie. Multi dintre actualii ingineri constructori i-au fost studenti, multi dintre profesorii din invatamantul superior de constructii i-au fost colaboratori.
Prof. Aurel Beles a publicat (autor sau coautor) numeroase cursuri si tratate dintre care citam: Mecanica teoretica si aplicata – 3 volume; Constructii civile; Fundatii; Rezistenta materialelor; Elasticitate, Teoria placilor plane; Rezistenta materialelor, (coautor); Culegere de probleme de rezistenta materialelor; Calculul constructiilor amplasate pe terenuri deformabile,(coautor); Elemente de seismologie inginereasca; Elliptic and hyperbolic paraboloidal shells used in constructions – lucrari, (coautor) – de un real folos studentilor si inginerilor constructori.
Prof. Aurel Beles a manifestat preocupari deosebite si in domeniul cercetarii stiintifice, abordand probleme teoretice dificile cu aplicatii directe in practica, contribuind prin caracterul stiintific original la progresul stiintei constructiilor din tara noastra si la afirmarea ei peste hotare.
In primele sale lucrari s-a ocupat de stabilirea ecuatiei diferentiale a axei deformate in studiul stabilitatii barelor si a studiat influenta erorilor de sectiune si de lungime a elementelor asupra valorii reale a reactiunilor.
Printre primii cercetatori din lume a pus in evidenta influenta variatiei acceleratiilor asupra actiunii destructive a miscarii seismice. Aceste variatii se constata in accelerogramele intensive prin schimbarea instantanee de semn a acceleratiilor.
A stabilit (in colaborare) relatiile analitice ale ecuatiilor generale ale echilibrului in coordonate oblice, pentru suprafete subtiri de grosime constanta.
De asemenea (in colaborare), a dat o aplicare a metodei plurilocale la calculul starii de membrana a suprafetelor de translatie si s-a ocupat de efectele seismelor asupra constructiilor si proiectarea structurilor si fundatiilor rezistente la actiunea seismica (in colaborare). Mentionam, indeosebi, aplicabilitatea practica a studiilor privind fundatiile pe piloti, stabilitatea reazemelor precum si tasarile posibile (in colaborare), in special la Combinatul Siderurgic Galati.
Prin participarea sa la diferite manifestari stiintifice internationale, a reprezentat cu cinste stiinta si tehnica romaneasca. De asemenea, prin conferinte publice prezentate in tara si strainatate, a examinat diferite aspecte ale activitatii de inginer constructor, relevand in special invatamintele dintre teorie, realizarea si comportarea efectiva a constructiilor.
Activitatea sa de om de stiinta, de profesor si inginer s-a impletit atat de strans incat o separare este greu de facut.
Pentru intreaga sa activitate de inginer, profesor si om de stiinta a fost ales, in anul 1955, membru corespondent al Academiei Romane, iar in anul 1963 membru titular, in anul 1963 i s-a decernat Premiul de stat, iar in anul 1964 a fost distins cu titlul de Om de stiinta emerit.
A decedat din viata in ziua de 10 ianuarie 1976.
Academicianul Aurel Beles reprezinta o culme in domeniul constructiilor din tara noastra si este unul dintre cei mai mari ingineri pe care i-a dat Romania.
A fost un nume in stiinta si tehnica romaneasca. Pe cati n-a ajutat inginerul si profesorul Beles! Cati nu-i sunt indatorati omului Beles!
A unit exigenta cu omenia – intr-aceasta fiind neintrecut – si a facut binele unde l-a putut face. A dat viata! Maretia omului Beles a stat in caracterul sau.
Viata sa – pilda de daruire si munca creatoare – a fost pamantul patriei in care a semanat frumosul si utilul lasand generatiilor fapte. Aproape ca nu exista loc al tarii, in care sa nu-si fi spus cuvantul.
Personalitatea sa a dat scolii romanesti de constructii stralucire, iar noua tuturor pilda vietii sale, invatandu-ne sa fim oameni.
Aurel Beles – parintele nostru spiritual – va trai atata timp cat arta de a construi va exista, fiindca in calatoria sa pe Pamant a fost far calauzitor.
Cinstindu-i memoria, cinstim adevarul!
(in colaborare cu Radu Voinea)
(Din vol. „Personalitati romanesti in constructii – autor Hristache Popescu)
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns