Pe vremea comunismului exista o expresie des folosita: „Ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim!“. Aceasta expresie vroia sa arate discrepanta dintre salariile celor care munceau in capitalism, in „vest“ si ale celor din „est“, inclusiv din tara noastra. Expresia era, insa, sincera, aratand ca, de fapt, nici nu se munceste asa incat sa primesti o rasplata convenabila pentru efortul depus.
Pe vremea aceea prin „ei“ se intelegea ca era vorba de „stat“, de „oamenii statului“, caci toata lumea muncea „la stat“ si primea bani numai de la stat, iar prin „noi“ se intelegea marea masa de oameni care lucrau numai „la stat“.
Cum in comunism functiona principiul „de la fiecare dupa posibilitati, fiecaruia dupa nevoi“, oamenii si-au dat seama ca indiferent daca munceau sau chiar munceau bine, primeau la fel ca si cei care nu munceau sau chiar munceau rau.
Asa ca, s-au gandit ca pot si ei s-o lase mai usor cu munca.
Problema este ca, daca nu exista munca, nu exista productie, iar daca nu exista productie nu exista bani si atunci de unde sa platesti mai mult? S-a intrat, deci, intr-un cerc vicios din care este greu de iesit.
Pana in ‘90 s-a incercat incurajarea muncii prin diverse stimulente cum ar fi evidentierea la „panoul de onoare“, acordarea unor insigne si titluri de „fruntas in intrecerea socialista“, adresarea de multumiri in fata adunarilor generale de partid etc.
Rezultatul? Cercul vicios s-a adancit si mai mult, mai ales cand s-a constatat ca evidentiatii, fruntasii in sedinte, erau cei care munceau mai putin, dar „dadeau tare din gura“.
Vremurile s-au schimbat dupa 1990. Din pacate, insa, atitudinea fata de munca nu s-a schimbat nici dupa cele doua decenii care au trecut de la caderea comunismului.
Astazi, in putina si nerentabila economie care mai exista (de stat sau privata) trebuie sa se aiba in vedere indeplinirea si respectarea adevaratelor principii ale functionarii societatii capitaliste: munca, eficienta, calitate, nivelul decent al salarizarii participantilor la productie sau servicii, tehnicitate, productivitate… etc.
In sectorul constructiilor cu atat mai mult, pentru ca de acest sector depinde dezvoltarea pe plan economico-social a intregii tari.
Plata la negru confirma, si in constructii, ca se apeleaza la neprofesionisti, cei care accepta salarii mai mici dar si serviciile prestate de ei sufera de cele mai multe ori pe plan calitativ. Asadar, pentru calitate si eficienta trebuie si o rasplata decenta.
In prezent, oamenii inca se mai codesc la munca, se sfiesc sa se califice si lucreaza dupa principiul „lasa ca merge si asa“ producand necorespunzator si, chiar, aducand pagube. Intr-un cuvant, incearca sa traga chiulul ca si in trecut, fiind valabila, in continuare, expresia „ei se fac ca ne platesc, noi ne facem ca muncim!“.
Ne aflam, deci, in acelasi cerc vicios, cand fara munca nu sunt bani, fara bani nu sunt salarii.
Iesirea dintr-un cerc vicios este dificila si nu se poate face decat printr-un act de vointa deosebit, care ar urma sa rupa acest cerc.
Actul de vointa trebuie sa porneasca din ambele parti.
Pe de o parte cei care vor sa fie platiti mai bine trebuie sa fie convinsi ca numai daca muncesc bine, profesionist, eficient pot produce banii din care apoi sa fie platiti, pe de alta parte cei care platesc trebuie sa stie ca omul munceste bine daca stie ca este platit bine si nu doar daca se fac ca il platesc.
Sarcina celor care platesc este sa organizeze astfel lucrurile incat munca sa devina cu adevarat eficienta, productiva, benefica.
Cei care conduc destinele oamenilor trebuie sa ia masuri si decizii spre binele oamenilor si nu spre nemultumirea lor, caci, altfel, se compromite ideea ruperii cercului vicios.
Masurile se cunosc, se vorbeste mult despre ele, dar nu se aplica cu hotarare. Trebuie starpite coruptia si economia subterana (nu doar combaterea ineficienta), reparate cat se mai poate greselile facute cu privatizarile economiei, eficientizata munca printr-o conducere profesionista a proceselor tehnologice si diminuata drastic birocratia.
Nu trebuie decat vointa si hotarare!
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 73 – august 2011, pag. 32
Autor:
dr. ing. Victor Popa, presedinte CNCisC
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns