S-a nascut la 24 august 1938 in comuna Mihalaseni, judetul Botosani.
Dupa absolvirea renumitului Liceu „August Treboniu Laurian“ din Botosani, a urmat cursurile Facultatii de Constructii (Sectia de Drumuri si Poduri) din cadrul Institutului Politehnic „Gh. Asachi“ Iasi. A absolvit ca sef de promotie in anul 1960.
Activitatea a inceput-o, ca stagiar, la Santierul Hidrocentralei de la Bicaz, initial in lucrari de drumuri si poduri. Atras de lucrarile hidrotehnice care se executau in paralel, a continuat activitatea ca inginer la Grupul de Santiere Bistrita-aval, detinand functiile de inginer, inginer principal, sef lot la Hidrocentrala din Garleni (1963-1967).
Intre anii 1967-1970, a fost inginer sef la Santierul Poiana Uzului de pe Valea Trotusului, al treilea baraj din tara, de tipul cu contraforti prevazuti cu talpi de fundatie joantive. Aici, ing. Radu Scutelnicu s-a remarcat prin initiative tehnice si capacitate organizatorica, introducand cateva solutii tehnice inedite la acea vreme si de eficienta practica. Amintim: folosirea prefabricatelor din beton de pana la 2,5 t la cofrarea si protectia paramentelor, sablarea rosturilor de betonare care permite eliminarea microfisurilor si obtinerea unor rosturi de rezistenta practic egala cu aceea a betonului monolit, vacuumarea suprafetei betonului la parament, care a avut ca rezultat extragerea a 8-10 l apa/mc si cresterea rezistentei la compresiune cu 50%, ancorarea rocilor fisurate de pe versanti prin precomprimare.
Intre anii 1970-1974, a devenit seful santierului Mariselu, din cadrul Grupul de Santiere Somes, care s-a ocupat de construirea centralei subterane Mariselu. La acest obiectiv, ing. Radu Scutelnicu a experimentat cu succes si a introdus in activitatea curenta mecanizarea integrala a lucrarilor de betonare in subteran.
Datorita meritelor sale, in anul 1974, a fost numit director al Grupului de Santiere Olt Inferior – Slatina, coordonand realizarea hidrocentralelor Zavideni, Dragasani, Strejesti, Arcesti, Slatina, Ipotesti, Frunzaru, Rusanesti, Izbiceni (de la Zavideni pana la Dunare). La lucrari a aplicat tehnologii noi, printre care tehnologia de etansare in profunzime, cu ecran subtire, a incintelor indiguite – inventie ce a inlocuit unele tehnologii franceze costisitoare (in locul peretelui clasic de 60 cm, a rezultat 15 cm).
Peretele subtire este un ecran sub forma unei membrane etanse de grosime 6-20 cm si adancime 8-15 m, realizat dintr-un mortar pe baza de ciment. Tehnologia consta in baterea prin vibrare a unui profil I 800 pana la roca de baza, urmata de extragerea, tot prin vibrare, a grinzii, simultan cu injectarea cu mortar a golului ramas, prin intermediul a doua tevi sudate pe grinda.
Tehnologia de executie a peretilor subtiri a fost experimentata la AHE a raului Olt, pe sectorul Slatina-Dunare, pentru etansarile digurilor de la UHE Draganesti si de la UHE Frunzaru. Economia de materiale este importanta, iar productivitatea instalatiei este de 46.000-32.000 m2/an, pentru adancimi cuprinse intre 8 si 15 m.
La realizarea digurilor de la HC Rusanesti si HC Izbiceni, in anumite zone, pentru consolidarea patului de fundatie s-au folosit si procedee de compactare prin vibrointepare, cu vibromaiul si cu maiul greu. Aceste tehnologii au stat la baza intocmirii indicatorului C29-1985-Normativ pentru imbunatatirea terenurilor de fundare slabe prin procedee mecanice.
Vibrointeparea este o metoda eficienta de compactare a nisipurilor afanate, naturale sau din umpluturi. Compactarea nisipurilor se realizeaza prin fluidizarea unei parti a masei de nisip saturat, situatie in care, prin reducerea accentuata a fortelor de frecare dintre fragmentele componente, se produce reasezarea acestora intr-o noua pozitie, cu o crestere medie a gradului de indesare de 20-30%.
Imbunatatirea terenurilor cu vibromaiul consta in executarea de ploturi (coloane cu diametrul peste 1 m), din balast, nisip, zgura etc., prin vibropresare. Creste, astfel, capacitatea portanta a terenului tratat.
Compactarea cu maiul greu se utilizeaza atunci cand este necesara imbunatatirea terenului de la suprafata, pe o adancime de 2-3 m, la pamanturile sensibile la umezire.
Intre anii 1987 si 1993, inginerul Radu Scutelnicu a fost director al Trustului de Constructii Hidroenergetice Bucuresti. In anul 1990 Trustul s-a transformat in societate pe actiuni devenind SC Hidroconstructia SA. Desi, in acesti ani, a existat o perioada grea, cu dificultati de realizare a investitiilor, statul reducand substantial investitiile in domeniu, s-au pus totusi in functiune amenajarile de la Colibita, Dragan-Iad, Siriu si partial Raul Mare aval, Bistra, Olt-Inferior si Superior.
In intreaga sa activitate, ing. Radu Scutelnicu s-a remarcat prin initiativa si capacitate de organizare. Este una dintre personalitatile de seama ale hidroenergeticii romanesti – apreciat si stimat de salariati, ca inginer si ca om. S-a daruit, total, meseriei, a fost generos si exigent; un caracter puternic ce a lasat in urma sa oameni deosebiti si colective bine inchegate.
Sub conducerea sa, SC Hidroconstructia SA a primit in anul 1991, la Madrid, Trofeul „Arcul Europei“ pentru calitate.
Inginerul Radu Scutelnicu s-a stins din viata la 14 octombrie 1998.
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 73 – august 2011, pag. 14
Autor:
ing. Maria Oancea
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns