Expresia nu-mi apartine, dar ea exprima poate, la modul concret, cine sunt, din pacate, majoritatea semenilor cu care convietuim în special dupa… MAREA REVOLUTIE ROMANEASCA DIN DECEMBRIE 1989. Cand spun semeni, îi pun la gramada pe cei ce se perinda pe la treburile statului într-o veselie condamnabila, dar si pe cei care se plang necontenit de neavenitii de mai sus, care le-au nenorocit existenta. Ei sunt masa de nemultumiti care, în loc sa faca ceva în spiritul REVOLUTIEI de care se mai face atata zarva, se multumesc cu ce li se da. Un fel de a zice li se da, pentru ca sunt suficiente exemple care arata ca nu numai ca nu li se da dar, sistematic, cel putin în ultimii 6-7 ani, li se ia mereu din nimicul pe care îl luau pana nu de mult pentru munca depusa sau pensia care li se cuvine dupa multi ani de munca. Pentru ca, înainte de `90 se muncea, nu gluma. Nici nu se putea admite, în vechea societate, ca sa nu muncesti. Pana în 1989 s-a muncit, s-a suferit, dar a ramas ceva din tot efortul facut: metroul, canalul, blocuri de locuinte, Palatul Parlamentului etc. Numai ca, acum, majoritatea oamenilor vor sa munceasca dar nu au unde. Guvernantii fac, neîncetat, declaratii cum ca majoritatea veniturilor bugetului de stat sunt destinate investitiilor. O gogorita pe care nu toata lumea o înghite pentru ca nimic nu se vede concret. Si atunci, pe buna dreptate, te întrebi: unde este corespondentul fizic al investitiilor de care se face atata caz? Raspunsul este atat de clar încat nu suporta niciun dubiu. Adica, 75-80% din „alocari” se FURA. De cine? De cei care, „blagosloviti” politic, culeg din plin roadele obedientei lor. Aceasta le aduce suficiente foloase concretizate în imensele averi, pe care si le-au agonisit într-un interval scurt de timp. Adevarate performante care uluiesc pana si Cartea Recordurilor. Multi da´ prosti, se refera si la indiferenta cu care atatia si atatia oameni ai acestei tari „înghit” în sec nenumaratele promisiuni care, dupa o luna sau doua, se transforma subit si „justificat” în contrariul lor. Daca nu ma însel, în iulie a.c. se spunea ca, în 2012, salariile si pensiile vor fi aduse la nivelul din 2010. De curand s-a precizat ca nu se va face acest lucru pana în 2014. Este criza domnule pe plan mondial si trebuie sa fim prevazatori spun… „conducatorii“ !? Numai ca unii, putini la numar, mai apuca sa vada si ce se întampla în alte tari si constata ca acolo nu s-au diminuat veniturile sau pensiile si ca se duce pe mai departe o viata decenta. Spre lamurire mergeti în tarile Uniunii Europene din care facem parte ca sa nu mai spun de SUA si veti constata ca totul decurge normal. Nu bag mana în foc ca acolo nu se fura din avutul general dar se fura „cu masura“ pentru a nu avea problemele sociale de convietuire de la noi. Exista bunul simt al celor avuti sa asigure si celor multi si neavuti o viata decenta, care sa nu genereze nemultumiri majore. În aceste tari predomina protestele ecologice, cele legate de razboaie, de rasism sau homosexualitate. La noi ar trebui sa fie cele cu tenta economica, generatoare ale înaspririi si degradarii vietii de toate zilele… Oameni acestia nemultumiti stau cuminti însa, si permit îmbuibatilor sa-i trateze ca pe niste… milogi carora, din cand în cand, le poti arunca cate un oscior de ros; sa-l roada, daca s-ar putea, o viata întreaga. Milogi? Da, milogi care se încaiera dezolant la pomenile electorale, la tot felul de moaste bisericesti, la gratuitati sau reduceri de preturi de la marile magazine comerciale etc. Cand un sindicat sau altul (daca mai exista asa ceva) încearca timid sa faca ceva, în sprijinul celor napastuiti, cu mari sacrificii se aduna cateva sute sau mii de oameni si acestia veniti, parca, la plimbare si nu la un protest vehement. Si-atunci, cine si ce poate schimba ceva? Cei de la putere vad din ce în ce mai clar ca pot face în tara asta orice le trece prin cap. În aceste conditii se poate schimba ceva în bine? Greu de presupus. Si asta pentru ca „multi da´ prosti” prin interventiile lor imbecile la diverse emisiuni TV, cu prisosinta la cea a… poporului, îsi exprima acordul cu ceea ce se face. Asta la TV dar, în particular, trag mata de coada sperand! Sperand la ce? Un exemplu de tembelism la TV mentionata mai înainte, patronul sau promite bucurestenilor ca le va da cate 4.000 de euro daca va ajunge la putere!? Reactia imbecila de care aminteam am retinut-o din SMS-ul ce se derula în partea de jos a ecranului. Ce credeti ca spunea un credul tampit? „Bine d-le, dar de ce numai pentru bucuresteni si pentru noi cei din tara, nu?“ Mai vreti exemple de tembelism provocate de manuitorii de promisiuni mincinoase? În urma cu un an s-a facut atata tapaj ca daca se strang un milion de semnaturi, marele D.D. va da fiecaruia cate 20.000 de euro! Cunoasteti oare un singur exemplu ca un asemenea miracol s-ar fi adeverit? Si mai ales pentru ce si de unde s-ar fi putut da acesti bani? Dar, vrem nu vrem, ne place sau nu, expresia „multi… da` prosti“ functioneaza din plin. Bine ar fi sa le dea Dumnezeu celor multi „mintea de pe urma“ pentru a mai spera la ceva care sa le amelioreze suferintele si sa iasa din categoria „multi da´ prosti”.
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns