Acolo „unde oamenii mari sunt niste secaturi, orice secatura poate sa ajunga om mare.”
I. L. Caragiale
Secaturilor noastre, din toata inima!
Dupa o suta de ani de la o asemenea etichetare, din partea unui om nu rau voitor, nu comentator ci spectator al teatrului social romanesc absurd din toate punctele de vedere, constatam ca marele dramaturg, fara sa-si dea poate seama, a avut „gura de aur”. A prezis ca lucrurile satirizate de el atunci in tot ceea ce a scris, vor avea un ciclu de repetare pe o noua scena si cu noi… actori. Unul mai aparte decat altul, mai original si plin de tembelism, dar care, datorita „calitatilor” sale de om al zilelor noastre deloc de invidiat, a reusit sa devina un smecher abil in a se imbogati pe spinarea celor deloc inzestrati de Dumnezeu in a selecta lichelele. Lichele care au facut „cariera” dupa 1990 si au transformat tara intr-un „pasalac” al lor.
Totul, absolut totul, poarta amprenta si neghiobia lor pentru ca se bazeaza pe imbecilii care prefera sa sufere reinvestind aceleasi veritabile puslamale la treburile tarii.
Cum sa nu fie usor de dus de nas oameni care, in schimbul unei maturi, galeti, 1 Kg de zahar sau ulei, isi semneaza singuri condamnarea la ce este mai rau?
Sunt oameni care nu vor in ruptul capului sa spere la mai bine. Spuneti si dumneavoastra, acum cand, in plina criza economica „desteptii”, care eronat ne conduc, in loc sa ia masuri economice clare, sigure si convingatoare privind soarta grea a majoritatii cetatenilor, se consacra cu toate „argumentele” pentru viitoarele alegeri din 2012.
De fapt, in ultimii ani suntem permanent in campanie electorala. Asta stiu sa faca oamenii politici ai zilelor noastre si asta fac, pentru ca o mare masa de imbecili suporta situatia ca atare.
Foarte curand, pe langa dosare si fapte ireale, de care se vor „bucura” din plin adversarii politici, se va apela, sunt sigur, si la „mineriada”, „moguli”, „Iliescu”, „rusi” etc. Ele vor reveni pentru a atrage atentia prostilor sa fie vigilenti si din ce in ce mai acerbi fata de orice schimbare aducatoare poate de bine.
Nu-i nicio nenorocire ca se ingroasa numarul somerilor, ca se taie din salarii si pensii, ca totul se scumpeste pe piata… Cei imbogatiti peste noapte isi dau in continuare poalele peste cap in chefuri, nunti si vacante exotice. Asta este viata!
Atunci de ce s-a facut, ce s-a facut, in 1989?
Daca asta s-a vrut, asta avem!
Numai ca, pentru multi, situatia devine ingrozitoare din punct de vedere material dar mai ales a suportarii ifoselor unor analfabeti care au in cap numai verbul „a aduna”.
A aduna, dar numai pentru ei. Si daca li s-a tolerat pana acum orice bazaconie ei sunt siguri ca, in cazul realegerii, o vor face in continuare, mai abitir decat pana acum, avand si girul celor care, mituiti, isi vand existenta lor si mai ales a generatiilor viitoare.
Iata de ce, in final, il citam din nou pe Nenea Iancu:
Acolo „unde oamenii mari sunt niste secaturi, orice secatura poate sa ajunga om mare.”
Aleluia!
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns