Sala Consiliului de Administratie
Sala Consiliului de Administratie este spatiul cel mai bogat decorat dintre toate incaperile Palatului. Aceasta are o inaltime de aproape 11 m, cu dimensiuni, in plan, de 12,75 m lungime si 9,85 m latime.
Decoratia interioara cuprinde o paleta larga de componente artistice, un repertoriu de elemente neoclasice de factura franceza, fiind un simbol al genului de decoratie interioara, semnificativ pentru evolutia arhitecturii interioare din Romania.
Cei patru pereti sunt ritmati de o ordonanta formata din pilastri angajati, realizati in stucomarmura rosie si capiteluri acvile, avand o inaltime de 5,85 m. In cadrele realizate prin aceasta ordonanta sunt plasate usile, ferestrele, semineele si cele patru picturi monumentale.
Astfel, pe peretele dinspre Holul central de la etaj se afla usa principala, pe peretii laterali, plasate la capete, cate doua usi pentru accesul din holuri si incaperile alaturate, iar intre aceste usi se afla cate un semineu. Deasupra semineelor, precum si in dreapta si in stanga usii principale, peretii sunt impartiti in chenare de mari dimensiuni, bogat stucate, destinate tablourilor lui Nicolae Grigorescu, Eugen Voinescu si G. D. Mirea.
Registrul inferior se incheie cu o cornisa ornamentata cu profil puternic. Deasupra ei, o serie de lunete ritmeaza acoperirea realizata asemanator celei din Sala de Marmura, o suprafata curba care mascheaza fermele metalice.
Bolta se incheie cu o suprafata orizontala, dreptunghiulara, incadrata intr-un chenar lat, format dintr-o serie de profiluri lise si ornamente florale, policrome. Pictat in trompe l’oeil, pe toata aceasta suprafata orizontala se deschide un cer luminos.
Usile casetate cu tabliile pictate cu elemente vegetale sunt incadrate in decoratii bogat profilate, fiecare dintre ele avand ancadramente terminate la partea superioara cu cate un fronton.
Ferestrele, spre strada Lipscani, sunt acoperite cu draperii grele de plus, rosu-purpuriu, decorate cu bro-derii in fir de aur, purtand insemnele si emblema B.N.R.
In mijlocul salii, troneaza o mare masa de consiliu, cu treisprezece scaune si fotolii, cu piele de Cordoba. Mobilierul, in stil Ludovic al XVI-lea, a fost comandat Casei pariziene A. Damon, Millot et Colin.
In mijlocul tavanului pictat este suspendat un valoros candelabru din bronz masiv.
Soclul, incluzand bazele pilastrilor, cornisa si ancadramentele lunetelor, este realizat din moduli stucati, iar acoperirea, pictata in ulei, imita boiseria.
In toate aceste elemente de decor, exista o justa proportie intre suprafetele aurite si cele pictate; de asemenea, intre valorile si tentele dominante ale fiecarui registru, ca si intre raporturile acestora din diverse registre. Astfel, negrul fondului din registrul inferior pune in evidenta rosul pilastrilor cu capitelurile aurite sau chenarele tablourilor si ancadramentele cu frontoane ale usilor. Rosul stucomarmurei are o valoare bine diferentiata de rosurile si brunurile frontoanelor, ale cornisei sau ale acoperirii boltite.
A fost facuta o diferentiere fina a luciului diverselor suprafete. Aceasta nuantare potenteaza impresia de bogatie a decorului. Tot astfel sunt ritmate si diversele elemente aurite, utilizandu-se alternativ foita de aur si pigmentii aurii, ca, in final, patinele de diverse nuante, de la portocaliu la verde, sa nuanteze si mai mult suprafetele.
Cele patru ample picturi
Cele patru ample picturi ale Salii Consiliului de Administratie alcatuiesc unul dintre cele mai valoroase ansambluri de decoratie interioara, realizat de maestrii plasticii romanesti ai epocii.
Pe laturile scurte, deasupra semineelor din lemn de nuc sculptat cu grilaje din fier forjat, se afla doua compozitii ale pictorului G. D. Mirea, executate in anul 1891. In dreapta, se afla lucrarea Mercur, iar pe peretele opus, Prometeu.
Biograful artistului Nicolae Petrascu relateaza urmatoarele: „Artistul a avut de intampinat dificultati cu legile perspectivei si ale valorilor de tonaj, lucrate in conditii neprielnice, departe de locurile lor de destinatie, dar pe care le-a invins mai intotdeauna“.
Pe peretele de la intrarea principala, se afla alte doua lucrari.
In stanga, opera lui Nicolae Grigorescu, „Rodica“, realizata in anul 1894. Alexandru Vlahuta, autorul primei monografii Grigorescu, descrie astfel lucrarea: „Sub un cer de iulie, pe un ses intins, reavan inca de roua diminetii, rasare, ca o zana a florilor, taranca tanara, voinica, zvelta, rumanca Rodica, ce vine de la fantana cu donita plina pe umar; indaratul ei, in fund, se vad brazde de iarba cosite de curand, femei la adunat, barbati la rostul stogurilor, boi la tanjala, toata miscarea, toata larga priveliste a celei mai frumoase dintre muncile campului – stransul, caratul si claditul fanului. Poezia muncii“.
Pandantul lucrarii lui Grigorescu, identica cu ea ca dimensiune, este o mare compozitie reprezentand portul Constanta, opera lui Eugen Voinescu, fost elev al lui Aivazovschi, marele pictor rus al marinelor. Lucrarea este realizata in anul 1893 si evoca o componenta importanta a economiei romanesti si a pozitiei geografice a Romaniei. Portul Constanta tocmai cunostea in acea perioada intense lucrari de modernizare.
Draperiile se inscriu in dominanta cromatica a Salii Consiliului de Administratie, fiind de un rosu-purpuriu cu decoratii verde-crom cald, cu pasmanterii si broderii in fir de aur.
Usile sunt decorate cu casete pictate cu elemente florale, in tehnica picturii in ulei. Parchetul sali a fost realizat din esente diferite, asezate pe o trama compozitionala spectaculos ritmata. Datorita lucrarilor de consolidare, parchetul a fost desfacut si refacut in totalitate.
Candelabrul, din bronz aurit, a fost conceput sa functioneze cu gaz lampant. Candelabrul, asa cum a fost proiectat la sfarsitul sec. XIX, este un martor tehnic si artistic al unui moment istoric bine definit. Circuitul electric a fost introdus in palat in anul 1900, cand s-a facut adaptarea pentru becuri electrice.
In cadrul lucrarior de restaurare de acum, candelabrul a fost demontat, curatat si amplificat. Iluminatul interior, insuficient fata de actualele functiuni ale Salii Consiliului de Administratie, a impus modificari, conform parametrilor admisi, pentru conservarea componentelor artistice. A fost studiat si realizat un sistem de amplificare cu pastrarea integrala a elementelor originale.
Sistemul de iluminat a fost amplificat si prin amplasarea, de o parte si de alta a semineelor, a unor lampadare, cu alimentare electrica prin pardoseala.
In 2006, la inceputul lucrarilor de consolidare, s-au luat masuri de protectie si conservare a componentelor artistice. Astfel, cele patru picturi monumentale au fost acoperite cu foita japoneza si clei de peste, semineele au fost imbracate in panouri de lemn, usile pictate au fost imbracate in folii de plastic, mobilierul Ludovic XVI a fost evacuat, draperiile de plus, brodate cu fir de aur, au fost coborate si conservate.
Starea decoratiilor si masurile de restaurare. Stucaturile, ramele, ancadramentele, cornisele, consolele, frontoanele, profilaturile si frizele prezentau lacune de mici dimensiuni, lovituri mecanice accidentale, eroziuni ale foitei metalice, uzuri ale peliculei de culoare, intreaga suprafata avea verniul brunisat si acoperit cu murdarie aderenta.
Fondurile pilelor de zidarie prezentau o suprafata pe alocuri neingrijit slefuita, imperfectiuni ale suprafetei puse in evidenta de praful asezat inegal. Erau evidente fisuri, zgarieturi si lovituri accidentale.
Deasupra cornisei, suprafata curba rosu-bordo prezenta ridicaturi si exfolieri ale peliculei de culoare, lacune de mici dimensiuni pe intreaga suprafata.
Suprafata orizontala din mijloc, cu care se incheie bolta, este pictata intr-o tehnica impresionista. Pelicula de culoare prezenta exfolieri si lacune pe mari intinderi, cauzate atat de diferentele mari de temperatura cat si de infiltratiile de apa prin sistemul de acoperire.
Pentru toate categoriile de suprafete cu zugraveli in ulei, atat cele orizontale cat si cele verticale, s-a realizat o serie ampla de operatiuni specifice procedurilor de restaurare artistica:
• indepartarea stratului de praf si reziduuri biologice;
• consolidari de profunzime a desprinderilor la nivelul tencuielilor si a stucaturilor – prin injectare;
• refacerea planeitatii boltilor sau a suportului de zidarie, cu pregatirea gletului de finisare;
• chituirea fisurilor si a micilor lacune;
• refacerea elementelor lipsa in decorul stucat;
• izolarea chiturilor elementelor refacute;
• curatarea intregii suprafete, indepartarea murdariei aderente si a verniurilor imbatranite, prin interventii chimice si mecanice;
• integrarea cromatica a lacunelor chituite si a elementelor stucate refacute;
• poleiri;
• refacerea zugravelilor si a decorului sablonat;
• lustruirea stucomarmurei;
• izolarea zonelor poleite cu verniuri si patinarea lor;
• vernisarea selectiva pentru reglarea stralucirii stratului protector.
Parchetul salii este compus din mai multe esente de culori diferite. Starea de conservare a parchetului salii era precara din cauza multiplelor raschetari. Avand in vedere si necesitatea dotarii salii cu instalatie de telefonie si IT, prin pardoseala, parchetul a fost refacut din esente asemanatoare urmarindu-se exact trama compozitionala si cromatica in asezarea lui pe planseul refacut.
Draperiile aveau plusul descompus din cauza vechimii, ca efect al degradarii fotochimice. Broderia din fir de aur s-a pastrat bine pe unele zone. Draperiile au fost refacute, pastrand calitatea materialului, dimensiunile si desenul broderiei tesute in fir de aur. Portiuni din draperiile originale pot fi vizionate in muzeul Bancii.
Mobilierul prezenta descleieri usoare, avea lacul invechit, cu luciul inegal, acoperit de murdarie aderenta. Pielea de Cordoba era invechita, friabila, cu deformari si uzuri evidente.
Restaurarea mobilierului si a semineelor a presupus demontarea, curatarea si eliminarea lacurilor degradate, completarea lacunelor in structura lemnoasa, acoperirea cu baituri pentru egalizarea cromatica a fibrei lemnoase, lustruirea pieselor cu lac natural, remontarea tapiteriei dupa realizarea unor copii.
Restaurarea celor patru picturi monumentale – ulei pe panza – a presupus si ea o serie de etape:
• demontarea tablourilor din ramele stucate;
• demontarea panzelor de pe sasiu si pregatirea lor in vederea tensionarii in benzile de calc;
• tensionarea in benzile de calc cu fata in jos, curatarea prin metode uscate si consolidarea suportului textil;
• tensionarea in benzi de calc cu fata in sus, consolidarea stratului pictural, chituirea lacunelor si finisarea lor;
• curatarea suprafetei picturale prin indepartarea depunerilor aderente si a verniului brunisat;
• montarea panzelor pe sasiurile originale;
• vernisarea suprafetei picturale si integrarea cromatica a lacunelor chituite;
• egalizarea stralucirii si remontarea ansamblului in rame.
Sala a fost prevazuta cu un sistem de climatizare-ventilare care sa asigure, simultan, doua conditii: un microclimat fara fluctuatii semnificative – valorile temperaturii cuprinse intre 17 0C – 23 0C, iar cele ale umiditatii relative intre 45%-55% – si pastrarea integritatii componentelor artistice si a compozitiei de ansamblu a Salii Consiliului de Administratie, prin inserarea cu discretie a sistemelor tehnice de climatizare-ventilare si prin pozitionarea lor in zona peretelui exterior, astfel incat sa nu afecteze picturile monumentale.
(Continuare in numarul viitor)
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 75 – octombrie 2011, pag. 10
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns