De mai bine de o jumatate de luna strazile oraselor tarii sunt populate de adevarata societate civila care-si cere dreptul de a-si decide singura propria-i soarta si nu societatea celor care i-a furat fara jena din 1990 incoace. Manifestarile pasnice de care vorbim infirma, totodata, unele scene reprobabile la care am asistat recent. Rememorand, insa, „manifestarile“ „roman’lor“ stim noi cui, apare evident un contrast aparte.
Pentru ca, de necrezut, in Romania secolului XXI, de ziua sa nationala, in Bucuresti, s-au petrecut momente incredibile si penibile. In vazul tuturor, la mai toate posturile TV, barbati pupand mana altui barbat. Si nu unul oarecare. Nu era MESIA sau alt binefacator, ci omul care in loc de „sa traiti bine” i-a aruncat in „iadul” disperarii taindu-le salariile si pensiile precum si statornica lui vrere de ingrosare a armatei somerilor, sau lipsirea de posibilitati pentru ingrijirea starii precare de sanatate. De fapt, vrem, nu vrem, dar mai mult, nu vrem, aceasta-i adevarata fata a vesnicilor trogloditi care pupa mana „binefacatorului“. Nu mai merita sa comentam asemenea gesturi facute pentru a primi dupa 22 de ani, un blid de fasole, o paine sau o sarma, iar in restul zilelor sa posteasca interminabil dorindu-si ceva de-ale gurii!
Atat!
În rest meritam cu brio ceea ce ni se ofera: circ si foame!
P.S. 1: Nu ar fi fost nevoie de acest post-scriptum daca din 13 ianuarie, pe parcursul mai multor zile, „circul“ nu ar fi oferit o premiera in plina scena stradala cu manifestari pasnice dar hotarate.
„Circul“ de care aminteam este si consecinta celei de-a doua oferte a guvernantilor, adica… „FOAMEA“ completata de saracirea majoritatii cetatenilor tarii, ambele fiind punctul central al nemultumirilor si ca atare a revendicarilor protestatarilor adresate guvernantilor si primului NEOM al tarii. Asadar, de la „pupatul“ mainii, la cuvintele de ocara adresate lui in mai toata tara de romanii atat de „indragiti“ si evocati ca sustinatori ai guvernarii sale.
Lucrurile par sa conduca la ceea ce trebuie sa guverneze intr-o tara: democratia, atat de vaduvita in ultimul timp.
Exista oare vreo speranta?
Ramane de vazut!
P.S. 2: Din nou, incredibil si totusi adevarat! Ambasadorul „Democratiei“ nr. 1 din lume, neintrebat, isi da cu parerea despre ce se intampla in tara noastra „fericindu-i“ pe romani de situatia in care se afla in raport cu alte state din lume unde „autoritatile“ se exprima violent, chiar si armat fata de cei nemultumiti.
Oare in tara sa la fel s-ar intampla in situatii similare?
De ce oare MAE, Guvernul si Presedintia nu-l cheama pe individ sa dea socoteala pentru ca isi da cu parerea despre ceva ce nu-i este permis?
De ce?
Fiindca le sunt convenabile afirmatiile?
Intrebam… nu dam cu parul!
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns