«

»

BAUMIT ROMANIA: Sisteme compozite pentru termoizolarea fatadelor – profesionalism sau improvizatie?

Share

Economisirea energiei prin termoizolarea fatadelor

In arhitectura contemporana, criza de resurse si cerintele de protectie a mediului au generat, de mai bine de 40 de ani, un curent orientat catre solutii eficiente, din punct de vedere constructiv si economic, pentru reduce­rea pierderilor de caldura.

Studiile au aratat ca, la o cladire rezidentiala standard, cea mai mare parte din caldura, intre 25% si 40% din total, se pierde prin peretii exteriori.

De aceea, s-au consacrat doua tipuri distincte de termoizolare a fatadelor bazate pe fixarea izolatiei la fata exterioara a peretilor.

Primul tip, definit ca fatada ventilata, lasa termoizolatia in contact direct cu aerul exterior si o protejeaza cu sisteme de placare realizate din cele mai diverse materiale (piatra, fibrociment, placi HPL, metal), montate pe substructuri de sustinere la o distanta de cca. 3-4 cm de izolatie.

Cel de-al doilea tip este un sistem termoizolant de contact complet, in care protectia termoizolatiei este un strat subtire de tencuiala decorativa, aplicat direct pe izolatie, prin intermediul unui strat de spacluire si armare cu plasa din fibre de sticla, realizat dintr-un mortar mineral. Cel din urma este definit, in mod uzual, ca sistem compozit de termoizolare a peretilor exteriori sau ETICS (External Thermal Insulation Composite System).

 

Cum functioneaza un sistem termoizolant ETICS?

Capacitatea de izolare termica

Peretii exteriori sunt imbracati cu un strat din material termoizolant, a carui grosime se calculeaza in functie de coeficientul de izolare termica urmarit si de conductivitatea termica a materialului izolant, care se situeaza, de regula, intre 0,035 si 0,040 W/mK (l). Cele mai performante materiale termoizolante, cum ar fi polistirenul expandat grafitat, ofera o conductivitate termica l = 0,032 W/mK, ceea ce ofera o eficienta termica cu 20% mai ridicata. Aceasta anvelopa, realizata in mod uzual din polistiren expandat sau din vata minerala, trebuie sa fie continua, etansa si fara rosturi, pentru a inlatura orice fel de punte termica.

Intrucat termoizolatia trebuie sa ramana permanent uscata, umiditatea din condens sau intemperii reducand capacitatea de izolare termica, este recomandabil ca aceasta sa aiba o permeabilitate cat mai buna la vapori si, in acelasi timp, sa fie hidrofoba, pentru a respinge infiltratiile accidentale.

Factorul rezistentei la permeabilitatea vaporilor se gaseste, uzual, in jurul valorii µ = 50-60 dar unele produse au o permeabilitate exceptionala; de exemplu, polistirenul cu perforatii are o valoare µ < 10 iar vata minerala pentru izolatia fatadelor µ = 1.

Anvelopa termoizolanta are intotdeauna un coeficient de dilatare diferit de cel al suportului (zidaria exterioara) si prezinta modificari sensibile intre vara si iarna; de aceea, trebuie sa functioneze flexibil dar sa nu-si modifice coeziunea, etanseitatea si ade­renta la suport.

Acest sistem nu admite aparitia niciunei fisuri in timpul executiei sau in exploatare, ceea ce ar genera o zona de punte termica cu pierdere de caldura si scadere a capacitatii termoizo­lante.

Rezistenta mecanica

Aplicarea termoizolatiei pe peretii exteriori implica mai multe sarcini mecanice principale:

• aderenta si stabilitatea fixarii pe suport;

• preluarea greutatii proprii a termo­izolatiei si a intregului sistem;

• aderenta, continuitatea si flexibi­litatea stratului suport pentru finisaj.

Functia de fixare este realizata de mortarul adeziv de lipire a polistirenului sau vatei minerale, care este un mortar mineral compus din ciment, nisip de granulatie maxima 0,6-1,0 mm, rasini si aditivi. Aderenta si stabi­litatea sunt asigurate de rezistenta la compresiune (norma  >7 N/mm2) si de rezistenta la intindere prin incovoiere (norma >3 N/mm2) a mortarelor ade­zive. Materialele unor producatori specializati inregistreaza valori superioare de rezistenta, intre 7,5 si 8,9 N/mm2 la compresiune, respectiv intre 3,5 si 3,9 N/mm2 la intindere, ceea ce ofera un avantaj suplimentar.

Mortarul adeziv se aplica sub forma unui cordon pe conturul placilor si in 3 puncte din mijloc, in asa fel incat toate variatiile de dilatare a materialului sa fie preluate in perimetrul fiecarei placi in parte, fara a genera fisuri la rosturi.

Fixarea este completata de ancorarea cu dibluri din plastic. Aplicata, de obicei, la o densitate medie de 6 dibluri/m2, asezate in sistem “T” sau “W”, ancorarea cu dibluri urmareste fixarea placilor termoizolante la toate colturile lor si in mijloc, pentru a limita acumularea dilatatiei materialului in campul fatadei.

Suportul finisajului de fatada are rolul de a realiza un strat continuu, plan, rezistent la socuri si flexibil, pentru ca finisajul exterior sa nu fie supus unor deformari care sa produca fisuri. Se utilizeaza o masa de spaclu cu o compozitie similara sau identica cu cea a mortarului adeziv de lipire, aplicata in grosime de 2-3 mm in care se inglobeaza „in umed” o plasa de armare din fibre de sticla, ale carei fasii se suprapun pe orizontala si verticala pe min. 10 cm. Cele mai rezistente sorturi de plasa de armare sunt cele fabricate cu un strat protector, rezistent la mediu alcalin, care prelungeste durabilitatea armarii.

Aspectul final

Sistemele compozite de termoizolare a fatadelor se finiseaza cu tencuieli decorative, in strat subtire de 2-3 mm, preparate din fabrica. Acestea au granulatii de pana la 3 mm, texturi striate sau periate si sunt colorate in masa. Cele mai uzuale sunt tencuielile pe baza de rasini sintetice, ingrediente minerale, pigmenti, adaosuri si apa.

Finisajul are un rol de protectie la intemperii, asigurand, in acelasi timp, difuzia vaporilor spre exterior si un rol estetic, ce poate fi valorificat de arhitecti.

Exista solutii care imbunatatesc substantial rezistenta la intemperii, permeabilitatea la vapori sau comportarea in timp a finisajului cum ar fi:

• tencuieli pe baza de silicat de potasiu, rezistente la umiditate, care se usuca fara a induce eforturi in stratul suport;

• tencuieli pe baza de rasini siliconice, foarte flexibile si cu o buna difuzie a vaporilor, utilizate, mai ales, la sistemele cu vata minerala;

• tencuieli cu structura cu micro-pori si adaosuri nano-cristaline si anorganice, care reduc considerabil gradul de murdarire in timp si produc un efect de auto-curatare.

Rezistenta in timp

Orice fatada este supusa, in timp, efectului razelor de soare, al diferen­telor de temperatura (zi-noapte, vara-iarna), al ploii sau al vantului. Pot rezulta, astfel, atat solicitari mecanice, cat si deteriorari fizice care pot crea bre­se de rezistenta termica sau redu­ceri de efect termoizolant, prin acumularea umezelii sau condensului.

Rezistenta, in timp, a unui sistem compozit de termoizolare a peretilor exteriori nu poate fi conferita decat de coeziunea sistemului (aderenta, rezis­tenta la smulgere) si de compatibilitatea componentelor sale (priza, uscare, permeabilitate echivalenta).

 

Cele mai frecvente greseli care produc stricaciuni

La lipire

• aplicarea mortarului adeziv numai in puncte reduce suprafata de lipire la numai 20-25% si anuleaza efectul termoizolant prin circulatia aerului intre perete si izolatie;

• utilizarea adezivilor pentru placi ceramice absorbante, neaditivati pentru folosire la exterior;

• dispunerea placilor termoizo­lante fara intercalarea rosturilor („tesere”) in camp si la colturile cladirii.

La dibluire

• utilizarea unor dibluri neconforme;

• montarea incompleta a diblurilor, termoizolatia nu este ancorata.

La spacluire si armare

• strat prea subtire de masa de spaclu < 1 mm, plasa de armare nu este inglobata in mortar;

• fasiile de plasa nu sunt suprapuse, minim 10 cm, pe ambele directii iar colturile ferestrelor nu sunt armate in diagonala.

 

Riscurile sistemelor improvizate

In ultimii 4-5 ani, cresterea volumului constructiilor, apoi presiunea asupra reducerii costurilor, pe fondul absentei unei legislatii explicite in domeniul sistemelor termoizolante pentru fatade, au permis aparitia si raspandirea solutiilor improvizate in santier, care combina materiale de la producatori diferiti, a caror compatibilitate si functionalitate nu este verificata si agrementata ca sistem. Aceste improvizatii pot genera, in timp, defectiuni ale structurii termoizolatiei fatadei, care vor reduce substantial efectul protector si vor produce deteriorari ale componentelor si efecte estetice neplacute.

Pentru o siguranta sporita se recomanda, in orice fel de aplicatie, alegerea unui sistem termoizolant de fatada care confera o durabilitate de minim 25 de ani si este livrat de producatori specializati care testeaza si verifica functionarea si rezistenta ansamblului componentelor ca sistem si detin agremente europene.

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 78 – februarie 2012, pag. 40

 

Autor:
arh. Adrian Albulet – Baumit
Romania



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2012/02/18/baumit-romania-sisteme-compozite-pentru-termoizolarea-fatadelor-profesionalism-sau-improvizatie/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.