Politica adoptata de statele Uniunii Europene, in domeniul Constructiilor, are drept obiectiv prioritar apararea vietii oamenilor si a avutiei nationale. Atingerea acestor deziderate se asigura prin adoptarea, de catre tarile cu traditie in domeniul constructiilor, a legilor si/sau reglementarilor care sa asigure participarea la aceasta activitate numai a institutiilor care detin competenta necesara pentru tipul de lucrari, la nivelul cerintelor evaluate pe baza de criterii stiintific determinate.
Certificarea calificarii tehnico-profesionale a operatorilor economici, proces complex de mare responsabilitate, se efectueaza la nivel mondial, european si national de organisme de certificare recunoscute de autoritatile de reglementare, care indeplinesc cerintele de competenta si impartialitate stabilite de standardele internationale / europene seriile ISO 17000, ISO 27000, ISO 19000.
Acordarea certificarii se face pe baza unor nomenclatoare pe domenii, subdomenii si specialitati din constructii, foarte bine detaliate, care permit obtinerea certificarii strict la nivelul competentelor demonstrate.
Accesul la certificare este asigurat de la microintreprinderi care executa numai o faza de lucrari (cofraje, fasonari armaturi, esafodaje, turnari de betoane, finisaje etc.) pana la societati care executa lucrari de importanta exceptionala.
Adoptarea unei legislatii care sa permita efectuarea certificarii numai de catre organisme specializate, impartiale, care sa indeplineasca cerintele standardelor internationale / europene utilizate la nivel mondial/european, precum si acordarea certificarii pe baza unui nomenclator de categorii de lucrari detaliate, este singura modalitate de a asigura acordarea dreptului de certificare participantilor la procesul de construire, corelat cu competenta reala a acestora.
Este necesara, in acest sens, adoptarea unei Hotarari de Guvern privind „Certificarea calificarii tehnico-profesionale a operatorilor economici din constructii“ cu respectarea regulilor la nivel european, inclusiv a efectuarii evaluarilor de catre organisme de certificare specializate, recunoscute de autoritate, pe baza de nomenclatoare detaliate pe domenii, subdomenii, sectiuni/specialitati, la nivelul practicat de tarile cu traditie din Europa si nu numai la nivelul prevederilor codului CAEN care are doar 22 de sectiuni fata de cca 200-500 sectiuni/specialitati utilizate la nivel european.
Istoria omenirii dovedeste ca stabilirea cadrului legal si a responsabilitatii majore ce revin partilor implicate in realizarea calitatii in domenii de care depinde viata oamenilor a constituit o preocupare permanenta a legiuitorilor, precum si a personalitatilor din domeniul calitatii, atestarii profesionale a persoanelor si/sau a institutiilor.
Inca din anul 1760 I.Hr, Hammurabi Cel Mare – rege al Babilonului, a inventat cea mai veche culegere de legi, care cuprinde un prolog, 282 de articole de lege si un Epilog, textul fiind sapat pe o stela din dionit maroniu, lunga de 2,25 metri care se afla la muzeul Louvre din Paris.
Codul lui Hammurabi prevede ca „daca un constructor construieste o casa si o construieste bine, proprietarul va plati doi sekeli pentru fiecare suprafata a casei. Daca, insa, nu reuseste, si casa se prabuseste, ucigandu-l pe proprietar, constructorul va fi omorat.”
Marile edificii ale lumii antice au fost construite sub conducerea unor specialisti care au faurit constructii ce sunt si astazi marturie a competentei acestora, a cunoasterii artei de a construi si de a conduce santiere uriase, utilizand sisteme de management necunoscute, in totalitate, nici astazi.
Evul mediu aduce, pe scena constructorilor, meseriasi organizati in cadrul breslelor care lucrau individual, in familie sau cu calfe si/sau asociati, aceste bresle asigurand cadrul organizatoric de recunoastere a competentelor.
Introducerea de tehnologii, din ce in ce mai competitive, deschide calea pentru progres: TAYLOR introduce concepte noi de control si inspectie in intreprinderi; GEORGE EDWARS separa, in anii 1920, functia de „Calitate” de „Fabricatie” si o subordoneaza conducerii; in anii 1950 FEIGENBAUM, DEMING SI JURAN dezvolta bazele „Controlului Calitatii” si „Controlului Total al Calitatii” iar CROSBY introduce conceptul zero defecte; in deceniul 1950-1960, SUA introduce, prin „Legea Federala”, reguli drastice in domeniul nuclear; in anii 1970-1980 intra pe scena calitatii filozofi ai calitatii japonezi si/sau preluati din Statele Unite, care revolutioneaza teoriile dezvoltate acolo, inregistrandu-se „socul japonez”; in deceniul 1980-1990 apar standardele internationale ISO 9000. Iar lista momentelor importante din istoria managementului calitatii poate continua. Toate actiunile intreprinse aveau drept scop crearea unui cadru normativ care sa asigure mentinerea pe piata a intreprinderilor cu un sistem de management eficace, sistem care sa permita sa se lucreze eficient si sa garanteze efectuarea de servicii, procese, produse, inclusiv constructii, care sa apere viata oamenilor si avutia nationala si a populatiei din tarile respective.
In Europa secolului XX, tarile cu traditie si capacitate organizatorica iau masuri pentru protejarea vietii oamenilor, introducand sisteme de identificare a competentelor tehnice si de certificare a intreprinderilor din constructii, sisteme perfectionate de-a lungul a peste 100 de ani in Anglia, a peste 60 de ani in Franta si in foarte multi ani in alte 12 state cu traditie in domeniul constructiilor din Europa, toate acestea aplicand principii similare in vederea evaluarii si certificarii competentei intreprinderilor din constructii.
Principiile aplicate au in vedere acordarea de sanse egale pentru certificare si recunoasterea competentei pentru toti competitorii, respectiv microintreprinderilor (in Franta intreprinderile familiale si/sau sub 7 muncitori, organizati in patronate de tipul breslelor, reprezinta 70% din intreprinderile de constructii), intreprinderilor mici si mijlocii, precum si marilor intreprinderi, aplicandu-se aceleasi cerinte, mentinandu-se constant nivelul de exigenta in evaluare, indiferent de domeniile de activitate, complexitate sau marimea organizatiilor supuse evaluarii si certificarii.
Romania este una din tarile europene cu mare si indelungata traditie in domeniul calitatii si al evaluarii, pe baza de metode stiintifice, a competentei intreprinderilor din constructii.
In anul 1832, pe vremea Regulamentului organic, era atestata documentar stabilirea de principii privind constructia drumurilor, creandu-se, in acest sens, un serviciu al drumurilor. La 12 dec. 1841, se infiinta sectia inginereasca in cadrul „Departamentului din Launtru din Moldova“. In mai 1847 „Ministerul din Launtru din Tara Romaneasca“ a infiintat „Directia Lucrarilor Publice“. In sept. 1849 „Departamentul Lucrarilor Publice din Moldova” a infiintat „Asezamantul Organic” care avea sarcina de a stabili reguli cu privire la exercitarea profesiei de antreprenor si de alcatuire de instructiuni atingatoare de lucrarile lui (adunarea de legi si reguli statornicite in alte tari), iar in 1850 in Moldova s-a infiintat „Politia asupra zidurilor private” avand drept de atestare obligatorie a lucrarilor.
Dupa 9 ani, in 1859, Alexandru Ioan Cuza infiinteaza primul grup de inspectori generali, iar patru ani mai tarziu (1867) Panaite Donici infiinta, la randul lui, Scoala de Drumuri si Poduri. In 1868 ing. Spiridon Lorceanu editeaza primul „Manual de constructii” din Romania. In 1869 dr. ing. Alfons Oscar Saligny infiinteaza primul laborator de constructii din Romania, iar in 1901 se infiinteaza Consiliul Tehnic al Lucrarilor Publice.
Preocuparile pentru introducerea unui sistem riguros de control al calitatii si de recunoastere a competentei tehnice a intreprinderilor de constructii s-a mentinut constant si in secoulul XX. Acesta a capatat noi dimensiuni, ca urmare a seismului din 4 martie 1977, prin intrarea in vigoare a „Legii Nr. 8 privind rezistenta, stabilitatea si durabilitatea constructiilor”, precum si prin adoptarea in anul 1995 a „Legii 10 privind calitatea in constructii”, lege moderna, care readuce in actualitate problema competentei profesionale, prin prevederea obligatiei tuturor factorilor care participa la conceperea, realizarea si exploatarea constructiilor de a avea un sistem de conducere si de asigurare a calitatii in constructii la nivelul cerintelor.
Prin „Ordonanta 34 din 2006, privind atribuirea contractelor de achizitii publice“, la art. 187 se prevede ca autoritatea contractanta are dreptul de a solicita ca operatorul economic ce participa la procedura de atribuire a Contractului de achizitie publica sa faca dovada capacitatii sale tehnice si/sau profesionale.
Rezulta clar ca permanent s-au luat masuri de introducere si de imbunatatire a unui sistem de evaluare pe baze stiintifice a competentei operatorilor economici din constructii, precum si pentru adoptarea de reglementari care sa permita accesul la evaluare / certificare a tuturor intreprinderilor si microintreprinderilor, inclusiv a celor cu un numar mic de personal (de tipul celor din Franta cu un numar sub 7 angajati).
In prezent, in Romania, evaluarea competentei profesionale a operatorilor economici din constructii se face, in mod aleator, de comisii de licitatii care nu au in componenta lor, in majoritatea cazurilor, specialisti si/sau timpul necesar pentru evaluarea corecta, pe baze stiintifice, a competentei participantilor la licitatii.
Mentionam ca certificarea tuturor participantilor la actul de construire se asigura, in tarile avansate, cu traditie in certificarea calificarii profesionale a intreprinderilor din constructii, prin adoptarea de nomenclatoare pe domenii de certificare, diversificate, care sa permita o acordare de competente corelate cu performantele reale ale intreprinderilor.
In acest sens, Franta nominalizeaza 206 pana la 468 specialitati, Portugalia 385 specialitati, Regatul Unit al Marii Britanii 580 specialitati / subdomenii etc., aceasta demonstrand preocuparea de a da sansa microintreprinderilor, intreprinderilor mici si mijlocii specializate, care detin tehnologii, personal si echipamente performante pentru executarea numai a unei categorii de lucrari sau a unui singur tip de element de constructie sau tip de constructie, sa obtina calificarea profesionala strict pe domeniul de activitate sau serviciul prestat.
Sistemul de clasificare, adoptat la nivel european, asigura posibilitatea clasificarii conform unui nomenclator modern, diversificat, chiar in cadrul aceleiasi activitati. Dam in acest sens cateva exemple din nomenclatorul adoptat de QUALIBAT Franta:
• demolari (demolari cu mijloace mecanice de tehnicitate curenta, de tehnicitate confirmata, de tehnicitate superioara in functie de tehnologii, personal, echipamente, demolari cu exploziv, demolari cu mortar expansiv neexplozibil, demolari cu lance termica, demolari prin carotaj, demolari cu utilizare de explozii);
• montare de esafodaje (esafodaje fixe, esafodaje mobile, tribune si podiumuri, nacele);
• lucrari noi si de reabilitari in piatra (lucrari din piatra/placaje, restaurare ziduri/ lucrari din patrimoniul cultural/arhitectural, restaurari de monumente istorice);
• fundatii (fundatii obisnuite, subzidiri, piloti prefabricati, piloti forati, pereti mulati, tiranti de ancoraj, consolidari de sol, palplanse, fundatii sub straturi acvifere, lucrari de tehnicitate speciala);
• finisare (vopsitorii obisnuite / speciale / decorative, pardoseli textile / materiale plastice, parchet / spatii cu destinatii sportive / sape etc.).
Sistemul de codificare adoptat da posibilitatea clasificarii pe domenii, subdomenii, specialitati, astfel incat o intreprindere sa poata obtine o clasificare pentru un domeniu complet (un singur cod din trei cifre), un cod complet mai putin un subdomeniu / specialitate, un subdomeniu sau numai una sau mai multe specialitati.
Flexibilitatea nomenclatorului permite acordarea certificarii in concordanta cu competentele fundamentate la evaluare, acestea putand sa sufere modificari in functie de evolutia fiecarui operator economic.
Limitarea clasificarii la prevederile codului CAEN (asa cum se precizeaza in mod simplist in prezent), cod CAEN care are numai 3 diviziuni detaliate in 9 grupe, respectiv 22 de clase, conduce la pericolul real de acordare de competente fara acoperire pentru unii operatori economici.
Dam in acest sens exemplul clasei 4211 din codul CAEN privind – „Lucrari de constructie a drumurilor si autostrazilor” care include global constructia de autostrazi, strazi, drumuri si alte cai de acces pentru vehicule si pietoni, lucrari de suprafata pe strazi, drumuri, autostrazi, poduri, tuneluri, lucrari de marcare a drumurilor si alte marcaje, instalarea de grilaje de protectie, constructia pistelor de aerodrom etc. Adoptarea acestui sistem de clasificare, la nivelul codului CAEN, poate conduce la favorizarea realizarii de constructii de catre intreprinderi care nu au capacitatea de a proiecta sau de a realiza constructiile respective.
Numai din acest exemplu dat, rezulta ca adoptarea unui nomenclator la nivelul prevederilor din codul CAEN, asa cum se intentioneaza, este un pericol pentru viata oamenilor si pentru protectia avutiei nationale, creand premisa acordarii de competente fara acoperire. Acest sistem contravine clar conceptului adoptat la nivel european, de clasificare strict la nivelul competentelor stabilite, prin aplicarea de criterii stiintifice.
Adoptarea unui nomenclator la nivelul codului CAEN va avea un impact hotarator in obtinerea pe viitor, de catre autoritatea de reglementare, a recunoasterii de catre tarile europene a certificatelor emise, cat si in cazul participarii intreprinderilor din Romania la licitatii multinationale si/sau finantate din fonduri europene etc.
De retinut ca, la nivel mondial si european, derularea activitatilor de certificare, indiferent de tipul de certificare, respectiv certificarea sistemelor de management sau produse, se efectueaza de organisme de certificare care indeplinesc conditiile din standardele EN ISO/CEI 17021:2011, EN 45011:2001, EN ISO/CEI 27001 etc. Acestea impun conditii drastice cu privire la structura organizatorica, la conditiile de impartialitate, la competente de personal, criterii de certificare etc., conditii ignorate in conceptul actual, pe care, pe buna dreptate, autoritatea de reglementare MDRT nu l-a promovat, dand dovada de luciditate si responsabilitate in protejarea vietii oamenilor, a avutiei nationale si creare a unui cadru legislativ care sa permita investirea eficienta a fondurilor de stat si garantate de stat.
Adoptarea unei structuri neadecvate la nivel national, prin instituirea unui Consiliu National format din 21 de persoane, care ar trebui sa deruleze activitatea in mod aleator (acestia avand activitatea de baza in alte organisme sau institutii) si care sa aiba capacitatea sa certifice zeci de mii de intreprinderi, intr-un ritm de cca. 100 intreprinderi pe zi, precum si introducerea monopolului la nivel national privind acordarea certificarii unui grup restrans de interese ar compromite principiile si scopul certificarii, cu implicatii catastrofale la nivel national, privind siguranta constructiilor precum si a protectiei vietii oamenilor si a avutiei nationale.
In anul 2002 s-a avizat de autoritatea de reglementare Hotararea de Guvern „Regulamentul de certificare a calificarii tehnico-profesionale a intreprinderilor din constructii”, precum si procedurile si nomenclatorul de calificare a intreprinderilor din constructii, prevederile acestora fiind reactualizate periodic. Actele respective pot constitui baza de date pentru analiza unui colectiv de specialisti din organismele de certificare din constructii, organismele profesionale si autoritate care, cu participarea elaboratorilor initiali, sa asigure definitivarea formei finale a documentelor, astfel incat acestea sa corespunda cerintelor privind certificarea statuata la nivel european.
Experienta acumulata in procesul de certificare, in ultimii 20 de ani, din care 17 ani si in domeniul promovarii unei legislatii privind certificarea tehnico-profesionala a operatorilor economici din constructii, traditia Romaniei atestata si ea documentar de cca. 180 de ani, reprezinta un punct de plecare pentru a-mi exprima increderea privind promovarea unei legislatii interne competitive la nivel european si atingerea scopului final de protectie a vietii oamenilor si de evitare a transformarii procesului de certificare si de acordare a competentelor fara ca aceasta sa se faca cu scop comercial si/sau sa fie transferata intr-o sursa de influenta si de castig al unor organizatii.
Ne exprimam increderea in discernamantul conducerii autoritatii de reglementare din cadrul MDRT si a Directiei Tehnice pentru Constructii din acelasi minister, cu privire la promovarea doar a prevederilor legislative si a reglementarilor care sa apere viata oamenilor si avutia nationala, intrucat omiterea aspectelor semnalate si in acest articol poate avea consecinte grave la nivel national.
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 79 – martie 2012, pag. 66
Autor:
Ioan Burtea – presedinte SC QUALITY CERT SA
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns