Personalitati romanesti in constructii – Radu P. VOINEA

S-a nascut in Craiova la 24 mai 1923.

Dupa absolvirea Liceului Fratii Buzesti din localitate, a urmat (intre anii 1941 – 1946) cursurile Politeh­nicii Bucuresti – Sectia de Constructii, devenind inginer constructor in anul 1946.

Activitatea inginereasca a inceput-o la Administratia Porturilor si Cailor de Comunicatii pe Apa – Directia hidraulica, intocmind diferite proiecte pentru constructiile dunarene.

Activitatea in invatamantul superior a inceput-o in anul 1947, ca asistent la Catedra de Beton Armat – Politehnica Bucuresti; intre anii 1947 – 1949, a fost asistent si la catedra de Mecanica – Facultatea de Electromecanica si apoi la Facultatea de Electrotehnica. Intre anii 1949 – 1950, a fost sef de lucrari la Catedra de Mecanica – Facultatea de Electrotehnica, iar intre anii 1951-1963, conferentiar la aceeasi catedra. Intre anii 1963-1993, a fost profesor de Mecanica la Facultatea de Mecanica si Facultatea de Aeronave. In afara de cursul de Mecanica, a mai predat si cursurile: Vibratii mecanice, Elasticitate si Plasticitate la Facultatea de Aeronave, Structuri speciale de rezistenta la Facultatea de Meta­lurgie, Sisteme dinamice la Facultatea de Telecomunicatii si la Facultatea de Tehnologia Constructiilor de Masini. Mentionam ca, intre anii 1968 -1973 si 1982 – 1990, a indeplinit si functia de sef al Catedrei de mecanica.

In paralel, a functionat, prin cumul, si la Institutul de Constructii Bucuresti, ca asistent la cursul de Rezistenta materialelor (1948-1951), conferentiar la cursul de Mecanica la Facultatea de Constructii Civile si Industriale si la Facultatea de Constructii Hidrotehnice (1951-1958), profesor la cursul de Rezistenta materialelor si Dinamica si Stabilitatea constructiilor la Facultatea de Constructii Civile si Industriale (1960-1964).

Din anul 1990 a predat cursul de Mecanica tehnica (in limba germana) si cursul de Mecanica si Teoria Elasticitatii (in limba engleza) la Departamentul de Limbi Straine al Universitatii Politehnica Bucuresti.

Titlul de doctor inginer l-a obtinut in anul 1949, cu teza Contributii la studiul stabilitatii elastice a sistemelor static nedeterminate si a fost echivalat, in anul 1963, de Comisia Superioara de Diplome a Ministerului Invatamantului cu cel de doctor docent.

Acad. Radu Voinea a efectuat si o activitate stiintifica de exceptie: lucrari originale, de o inalta valoare teoretica. Din contributiile stiintifice ale domniei sale – mentionate in diferite reviste, carti sau introduse in diferite manuale din tara si strainatate – mentionam:

l. In domeniul mecanicii teoretice:

a. Suficienta principiului lucrului mecanic virtual: Acad. Radu Voinea a aratat ca principiul lucrului mecanic virtual (necesar – conse­cinta a conditiilor de echilibru) este suficient doar in cazul sistemelor necri­tice, sistemele critice nece­si­tand un studiu special. A prezentat o definitie generala, riguroasa, anali­tica a notiunii de sistem critic, spre deosebire de majoritatea lucrarilor de statica constructiilor, in care aceasta notiune este definita intuitiv, geometric, prin exemple.

b. Notiunea de sistem critic: Notiunea de sistem critic a fost reluata de acad. Radu Voinea si pusa intr-un context mai general in manualele de mecanica. In marea majoritate a acestor manuale se prezinta doua clase de sisteme: olonome si neolonome. La sistemele olonome, numarul gradelor de libertate al deplasarilor
infinitezimale este egal cu numarul gradelor de libertate al deplasarilor finite. La sistemele neolonome, numarul de grade de libertate al deplasarilor infinitezimale este mai mic decat cel al deplasarilor finite, din cauza unor conditii cinematice puse vitezelor unor puncte ale sistemului, care nu corespund condi­tiilor geometrice puse coordonatelor generalizate ale sistemului.

Introducerea, in plus, in manu­alele elaborate, a sistemelor critice, alaturi de cele olonome si neolonome – in care numarul de grade de libertate al deplasarilor infinitezimale este mai mare decat cel al depla­sarilor finite, datorita tocmai cara­c­terului critic al sistemului completeaza armonios perspectiva sistemelor mecanice.

c. Distributia acceleratiilor in mis­carea relativa a rigidului: in manu­alele clasice de mecanica teoretica problema miscarii relative a rigidului este tratata sub forma de compuneri de miscari, in care se compun miscari (translatii, rotiri concrete, rotiri paralele, translatii cu rotiri), studiind numai campul de viteze
rezultant. In manualele de mecanica elaborate, acad. Radu Voinea a formulat mai corect problema miscarii relative a rigidului, nu ca o simpla compunere de miscari si a abordat si problema campului de acceleratii, aratand existenta unei acceleratii unghiulare complementare, analoaga cu acceleratia complementara Coriolis, care apare in cazul miscarii relative a punctului.

2. In domeniul teoriei mecanismelor:

a. Metoda ciclurilor independente. Metoda a permis o abordare ana­litica foarte generala a problemei cinematicii mecanismelor plane si spatiale. Utilizand teoria grafurilor, se ataseaza fiecarui mecanism dat un graf, se determina ciclurile
independente ale acestui graf, apoi se scriu ecuatiile de conditie pentru viteze si pentru acceleratii, pentru fiecare graf in parte. Folosind analogia cinematico-statica, aceste ecuatii de conditie pot fi interpretate ca ecuatii de echilibru. Problema deter­minarii vitezelor si acceleratiilor intr-un mecanism a devenit astfel echivalenta cu problema echilibrului unui sistem de rigide actionat de forte fictive egale cu vitezele unghiulare rela­tive si de cupluri fictive egale cu vitezele liniare relative din cuplele cinematice ale mecanismului (atunci cand se studiaza starea de viteze si de forte fictive egale cu acceleratiile unghiulare relative), si de cupluri fictive egale cu acceleratiile lineare relative din cuplele cinematice ale mecanismului (atunci cand se studiaza starea de acceleratii). Reduce­rea problemei de cinematica la o problema de statica permite aplicarea intregului arsenal de metode cunoscut din statica constructiilor: metoda grinzilor conjugate, metoda lucrului mecanic virtual, metoda
diagramelor de eforturi sectionale, diagramele de forte fictive corespunzand celor de viteze unghiulare, iar cele de momente fictive celor de viteze lineare (si in mod analog pentru acceleratii unghiulare si lineare) etc.

Metoda (elaborata in colaborare cu prof. Mihai Atanasiu), a fost elogiata in literatura de specialitate, fiind citata in diverse reviste si carti. Mai mult, metoda a fost introdusa intr-un manual universitar de teoria mecanismelor si organe de masini de prof. P. A. Lebedev, aparut la St. Petesburg ca un capitol separat intitulat Metoda Voinea-Atanasiu.

b. Analiza pozitionala  a  mecanis­melor:   in  literatura  de   specialitate, referitoare la analiza pozitionala a mecanismelor, se folosesc metode geometrice si trigonometrice – fiecare mecanism constituind, din acest punct de vedere, o noua
problema. In studiul elaborat, a prezentat o metoda foarte generala, atat in ceea ce priveste scrierea ecuatiilor cat si rezolvarea lor prin metoda Newton-Raphson. Metoda propusa permite o abordare comoda a problemei preciziei mecanismelor in cazul cel mai general posibil.

c. Sinteza cuplelor cinematice: in toate manualele de teoria mecanismelor se prezinta diferite tipuri de cuple cinematice noi. Acad. Radu Voinea a prezentat o metoda gene­rala in care se arata ca, in cazul in care doua elemente ale unui lant
cinematic au in comun o suprafata, cuplele cinematice posibile sunt cele expuse in manualele de teoria meca­nismelor, dar ca, in cazul in care ele au in comun o curba sau un punct, exista un numar infinit mai mare de cuple cinematice posibile.

3. In  domeniul stabilitatii elastice:  A  studiat  stabilitatea  unei placi orizontale rigida in planul ei, dar lipsita de rigiditate transversala, rezemata pe stalpi verticali  elastici solicitati  la  sarcini axiale de compresiune. Pier­derea stabilitatii are loc printr-o translatie sau printr-o rotire in jurul unei axe verticale…

A aratat ca pierderea stabilitatii elastice are loc atunci cand rotatia se produce in jurul unei anumite axe, po­zitia ei depinzand de rigi­ditatile stalpilor. O consecinta importanta din punct de vedere practic, verificata prin efectele seismelor din anii 1977 si 1986, a fost prevederea efectului defavorabil asupra constructiilor a dispunerii unor structuri foarte rigide legate solidar cu structuri foarte putin rigide (a unei neuniformitati mari a rigiditatii unor constructii) caz in care apar rotiri sau ciocniri intre structura rigida si cea elastica a constructiei.

4. In domeniul dinamicii autovehiculelor:  S-a preocupat de problema optimizarii suspensiei, res­pectiv a efectului produs de o perturbatie ce are loc intr-un anumit punct al sistemului elastic asupra unui pasager, situat intr-o pozitie data in interiorul vehiculului. Modelul fizic si mate­matic folosit – desi complicat ca structura, pentru a fi cat mai aproape de realitate – a putut fi rezolvat stabilindu-se in variabile complexe o relatie homografica intre amplitudinea sau acceleratia resimtita de pasager si caracteristicile suspensiei (de arc si de amortizare). Daca se
doreste ca amplitudinea si accele­ratia sa nu depaseasca anumite limi­te, atunci problema poate fi rezolvata comod, utilizand o transformare conforma; cercului din
planul complex al amplitudinii sau acceleratiei corespunzandu-i un cerc in planul complex al suspensiei. Alegand caracteristicile suspensiei, astfel incat punctul reprezentativ sa fie in interiorul acestui ultim cerc, se obtine confortul dorit. Rezultatele acestor studii au fost aplicate la suspensia autovehiculelor Dacia (la
studiile efectuate a colaborat si prof. Mariana Fratila).

Acad. Radu Voinea a orientat si in tezele de doctorat conduse (in numar de 44 pana in prezent) tema­tica de cercetare a doctoranzilor, sugerandu-le idei si urmarind, inde­aproape, activitatea lor, ceea ce i-a permis sa aprofundeze problemele tratate in teze: teoria mecanismelor, vibratii mecanice, medii continue elastice, plastice, vascoase, de bio­tehnologie. Dar nu a publicat lucrari in colaborare cu doctoranzii, multumindu-se cu mentiunea generala – facuta de doctoranzi – cu privire la sprijinul pe care l-a acordat in calitate de conducator stiintific.

Acad. Radu Voinea si-a extins activitatea stiintifica, realizand (in colabo­rare) contracte cu diferite intreprinderi si institute de cercetare si proiectare, cu rezultate benefice pentru productie si cercetare. Dintre contractele realizate mentio­nam: modelul matematic al sistemului de miscare a unei platforme mobile pentru simulare de zbor (INCREST); aparat pentru masurarea abaterilor de forma si circularitate (IAUC); studiu pentru comportarea in regim static si dinamic a caii pe noile poduri dunarene de la Cernavoda, tinand seama de variatia mediilor de rege­nerare terasament – pod, viaduct – pod (ICPTT); echipament complex de calculator pentru testarea blocurilor giroscopice (ICPE); studiu privind starea de tensiuni in elementele caii ferate in regim dinamic tinand seama de structura complexa finala a podurilor duna­rene de la Cernavoda (IPCF); ana­liza fenomenelor aeroelastice la paratrasnetele – tija din statiile electrice de inalta tensiune, ca urmare a accidentelor produse (ISPE); analiza cauzelor de deformare a carcasei interioare de la corpurile de joasa tensiune ale turbinei cu abur de 330 MW (ICSITE); cercetari privind posibilitatile de reducere a zgomotului si vibratiilor la nivelul operatorului in cabina combinei multifunctionale CM-6160 (ICS1TMUA); studiul si proiectarea unei mese rotative de giroscopie (ICPE); cercetari privind determinarea turatiei critice a arborilor dispozitivelor de amestecare a recipientilor de tip reactor (IMUC); studiu privind stabilizarea antenelor de satelit din programul IMARSAT (ICSITE) etc.

Activitatea stiintifica a acad. Radu Voinea a fost materializata in peste 150 de lucrari. A publicat (autor sau coautor) 24 de carti reprezentand tratate, monografii, lucrari stiintifice – prezentate in vo­lume-manuale didactice si culegeri de probleme (singur sau in colaborare), si anume: Mecanica teoretica, Ed. Tehnica, editia I-a 1958, ed. a II-a 1963, ed. a III-a 1968; Introducere in mecanica solidului, cu aplicatii in inginerie, Ed. Academiei Romane, 1989; Metode analitice noi in teoria mecanismelor, Ed. Tehnica, 1964; Manualul inginerului mecanic, vol. al II-lea – 4 capitole din Mecanica teoretica si 5 capitole din Rezistenta materialelor, Ed. Tehnica, 1966; Introduction à la mecanique des mileux continus élastiques, Ed. Academiei Romane, 1977; Introdu­cere in teoria sistemelor dinamice, Ed. Academiei Romane, 2000; Culegere de probleme de rezistenta materialelor, Ed. Tehnica: ed. I-a 1955, ed. a II-a 1958; Ed. Didactica si Pedagogica: ed. a III-a 1962, ed. a IV-a 1968, ed. a V-a 1972, ed. a VI-a 1975, ed. a VII-a 1979; Ed. Academiei Romane, ed. a VIII-a 1991; Rezistenta materialelor, vol. al II-lea pentru constructori, Ed. Tehnica, 1958; Culegere de probleme de mecanica, vol. al II-lea, Ed. Didactica si Pedagogica, 1963; Mecanica, Ed. Didactica si Pedagogica, ed. I-a 1975, ed. a II-a 1983; Curs de mecanica si rezistenta materialelor, Breviar pentru studentii Facultatii de Chimie Industriala, Litografia Institutului Politehnic Bucuresti, 1950; Mecanica – manual pentru cursurile fara frecventa, Litografia IPB, 1952; Mecanica si rezistenta materialelor – manual pentru cursurile fara frec­venta, Litografia IPB, 1952; Mecanica teoretica, voi. I. Introducere, Statica, Litografia IPB, 1954; Mecanica teoretica. Litografia Ministerului invata­mantului, vol. I 1955, vol. al II-lea 1956; Elasticitate si Plasticitate, vol. I si al II-lea, Atelierul de multiplicare IPB, 1976; Vibratii mecanice, Atelierul de multiplicare IPB, 1979; Mecanica si rezistenta materialelor, Atelierul de multiplicare IPB, 1985; Sisteme dinamice, Atelierul de multiplicare Universitatea Politehnica Bucuresti, 1993; Tehnical Mechanics, vol. I Statics, Atelierul de multiplicare UPB, 1993; Tehnische Mechanik, Atelierul de multiplicare UPB, 1993; Elasticity and Plasticity, 1994; Aufgabensaummlung Tehnische Mechanik, Band I Statik, Kinematik, Dynamik, Atelierul de multiplicare UPB, 1995; Elemente de mecanica mediilor continue, Ed. Ex. PONTIO. 2003.

De asemenea, a publicat (autor sau in colaborare) numeroase articole stiintifice in reviste de spe­cialitate din tara si strainatate, bucu­­randu-se de aprecieri dintre cele mai favorabile si a prezentat comunicari stiintifice la diferite manifestari stiintifice din tara si strainatate (Ungaria, Bulgaria, Rusia, Italia, Canada, Brazilia, Franta etc.). Mentionam ca a publicat articole si din alte domenii de activitate.

Pentru contributiile stiintifice ale domniei sale – cu totul remarcabile – a fost ales membru corespondent al Academiei Romane in anul 1963, membru titular in anul 1974 si i s-a acordat titlul de Om de Stiinta Emerit, in anul 1974. Mentionam ca, este si membru titular al Academiei Europene de Arte, Stiinte si Litere, din anul 1987.

De asemenea, i s-a conferit ordinul Meritul Stiintific clasa a II-a si clasa I, iar pentru activitatea didactica exemplara, titlul de Profesor Emerit, in anul 1972.

Pentru aceleasi merite de seama, i s-a acordat titlul stiintific de Doctor Honoris Causa de catre 12 universitati, si anume: Universitatea Politeh­nica din Timisoara, Universitatea Gheorghe Asachi din Iasi, Universitatea din Craiova, Universitatea de Constructii Bucuresti, Universitatea din Petrosani, Universitatea Stefan cel Mare din Suceava, Universitatea din Brasov, Universitatea Ovidius din Constanta, Universitatea din Pitesti, Universitatea Dunarea de Jos din Galati, Universitatea din Bacau, Aca­demia Tehnica Militara Bucuresti.

Acad. Radu Voinea a detinut si inalte functii de raspundere: prorector al Institutului Politehnic Bucuresti (1964 – 1967), avand ca principala atributie lucrarile de construire a noului local al institutului; rector al Institutului Politehnic Bucuresti (1972 – 1981), contribuind in mare masura la dezvoltarea invatamantului tehnic superior din tara, la formarea de specialisti care – in tara sau strainatate – isi onoreaza institutia de invatamant.

De numele domniei sale este legata, in mare parte, dezvoltarea bazei materiale a Institutului Poli­tehnic Bucuresti, ceea ce a dus la afirmarea institutului ca prim centru al invatamantului tehnic universitar din tara, apreciat si in strainatate.

De asemenea, a functionat ca secretar general al Academiei Romane (1967 – 1974), presedinte al Academiei Romane (1984 – 1990), contribuind la bunul mers al academiei, in special in domeniul activitatii de cercetare stiintifica si presedinte al Sectiei de Stiinte Tehnice a Aca­demiei Romane (1981 – 1983); 1991 – 1993 si din 1998…).

A detinut si alte functii precum: membru in Comisia superioara de diplome a Ministerului invatamantului; membru in Consiliul superior al invatamantului; prese­dinte al Comi­siei de acustica al Academiei Romane; membru in Comisia guvernamentala pentru receptionarea lucrarilor Metroului din Bucuresti – presedintele Subcomisiei Material Rulant etc., dovedindu-se la inal­timea functiilor prin contributii de seama aduse stiintei, invatamantului, productiei.

Mentionam si alte activitati de raspundere si functii ale acad. Radu Voinea: rector al Universitatii Populare loan I. Dalles din Bucuresti (din anul 1984); membru in Consiliul de conducere si de administratie al Fundatiei familiei Menachen H. Elias a Academiei Romane (din anul 1990); membru fondator si prese­dinte al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania (din anul 1997); membru in consiliul de conducere al unor publicatii stiintifice (Proceedings of the Romanian Academy. Seria A: Mathematics, Physics, Technical Sciences, Information Science; Univers Ingineresc etc.).

Aproape 60 de ani de munca cu rezultate ce vor ramane in timp… In fata unei asemenea activitati, ne simtim complexati! Nu mai trebuie adaugat nimic… niciun adjectiv! Citez cuvintele acad. Radu Voinea – spuse candva, si repetate cand am discutat despre continutul acestui articol: Cat mai putine adjective… Este un sfat pe care l-am primit de la mos Chiricuta [N.A. cunoscutul inginer constructor Anton Chiricuta (1879-1971)] si pe care l-am pazit cat am putut. Mai bine fapte, daca sunt, decat adjective… Am incercat, dar pot sa-i respect sfatul, cand faptele cer sa vorbesc?!

Despre acad. Radu Voinea s-ar putea scrie o carte… Desi, o carte ar trebui sa fie scrisa numai despre prof. Radu Voinea (am in vedere faima de care se bucura si se bucura in randul studentilor – si chiar a cadrelor didactice); alta carte despre savantul Radu Voinea (creatii stiin­tifice profunde, fundamentale in stiinta mecanicii teoretice), iar alta carte despre omul Radu Voinea (pe cat de renumit, pe de atat de modest si… egal semenilor). Este un simbol!

Intrat, de pe acum, in istoria stiintei romanesti, se afla alaturi de cele mai ilustre personalitati pe care le-a dat Romania. Mentor, a format discipoli, cum discipol (al regretatului acad. Aurel A. Beles) a fost si domnia sa, caracteristici fiindu-i probitatea profesionala, inteligenta, capacitatea de memorare, vasta cultura, simtul datoriei, onestitatea, modestia, dragostea fata de semeni – prin ajutorul dezinteresat acordat colaboratorilor, doctoranzilor, studentilor – multi deveniti specialisti de seama in tara si strainatate – calitati ce ii onoreaza numele.

Ca profesor, pe langa lectii desavarsite, a dorit sa le dezvolte studentilor spiritul critic, sa ii faca sa gandeasca, sa nu-si insele profesia. Parinte spiritual a numeroase gene­ratii care il poarta in suflet, este un om, care a dorit sa inalte spiritul uman… care considera ca homo res sacra homini!  Si pentru acest… res sacra a muncit si creat acad. Radu Voinea. Caracterul, renumele, omul de actiune s-au ingemanat, dand… lumina!

Ce bine ar fi daca tara ar avea mai multi Radu Voinea!

(Din vol. Personalitati romanesti in constructii, autor Hristache Popescu)

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 88 – decembrie 2012, pag. 44