Se vorbeste tot mai mult in lume despre „dezvoltare durabila“. Intelesul adevarat al acestei notiuni este mai subtil si mai complex, dar, pe scurt si pe intelesul tuturor, se refera la „a produce totul mai durabil“, adica pentru o durata mai mare de timp.
Oare de ce s-a ajuns la aceasta idee? Este simplu de raspuns daca urmarim cu atentie ce se intampla pe glob si in lumea care vietuieste pe aceasta Planeta.
Tot ceea ce se realizeaza si se produce de catre oameni are la baza resursele naturale ale Terrei (aer, apa, minereuri, petrol, gaze, vegetatie etc.) si evident, forta de munca si capacitatea de creatie a oamenilor. Cum populatia globului a crescut in timp intr-un ritm alert, tot astfel a crescut si forta de munca si cu precadere capacitatea de creatie, care au condus la o exploatare din ce in ce mai extinsa a acestor resurse, evident pentru satisfacerea necesitatilor de viata din ce in ce mai mari, dar si a evolutiei pretentiilor. Daca necesitatile de viata sunt crescande, resursele planetei sunt limitate.
Desigur ca nu se pune inca problema ca acestea nu ar fi suficiente, chiar pentru o perioada destul de mare de timp. Totusi, exploatarea exagerata si irationala a unor resurse, in anumite zone sau regiuni ale globului, au condus la aparitia unor modificari climatice, cunoscute azi in toata lumea sub denumirea de „climate changes“, care, de cele mai multe ori, au avut ca efecte o serie de fenomene neobisnuite pentru zonele respective, cu consecinte dezastruoase pentru oameni (furtuni, uragane, cutremure, tsunami, inundatii catastrofale, alunecari de teren etc.).
Revenind la problema durabilitatii, aceasta a devenit o necesitate in ultimele decenii, urmare a avertizarilor repetate facute de oamenii de stiinta privind exploatarea rationala a resurselor naturale.
Acest lucru presupune, mai intai de toate, eliminarea risipei si, mai apoi, crearea si producerea de bunuri durabile, care sa dainuie cat mai mult in timp pentru a reduce consumul de resurse.
Daca in secolul trecut, prin industrializarea extensiva, s-a produs un adevarat jaf in exploatarea resurselor, iata ca fenomenele noi care au aparut ne impun sa fim mult mai ponderati si rationali in folosirea acestor resurse. Metoda cea mai logica este cresterea durabilitatii produselor, adica dezvoltarea durabila.
Industria constructiilor este una dintre cele mai mari consumatoare de resurse; de aceea, durabilitatea acestora ar contribui substantial la imbunatatirea situatiei. Durabilitatea constructiilor poate fi sporita prin contributia tuturor factorilor care participa la realizarea lor (conceptie, executie, intretinere in exploatare).
Daca in ceea ce priveste conceptia si executia s-au facut progrese importante prin aparitia unor norme din ce in ce mai complete, a noilor tehnici de calcul, a noilor materiale de constructie si a tehnologiilor moderne de executie), in privinta intretinerii se poate spune ca aproape toate statele lumii sunt tributare acestei activitati.
Desigur ca, dand in exploatare o constructie noua, esti tentat sa o utilizezi cu costuri cat mai reduse sau chiar fara costuri de intretinere. Practica a demonstrat insa ca o constructie neintretinuta se degradeaza prematur, deci are un timp de folosinta mai mic decat cel scontat si in plus, o mare parte din acest timp redus de exploatare, nu este utilizata la parametrii normali.
Tentatia este de a folosi fondurile de care dispui pentru lucrari noi, dar daca acestea nu sunt si durabile, atunci cheltuielile vor fi mai mari, iar exploatarea nu se va face tot timpul in conditii normale.
La asigurarea durabilitatii un aport esential il are intretinerea, care contribuie nu numai la prelungirea duratei de folosinta, ci si la exploatarea constructiei in conditii normale. Asadar, pentru ca o constructie sa fie durabila trebuie ca, pe langa o conceptie corecta si o executie de calitate, sa i se asigure si o intretinere sustinuta. Cum aceasta nu prea se face, iata ca devine o necesitate stringenta.
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 89 – ianuarie-februarie 2013, pag. 12
Autor:
dr. ing. Victor Popa – presedinte „Comisia Nationala Comportarea in situ a Constructiilor“, vicepresedinte CONSITRANS, membru corespondent al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Faci un comentariu sau dai un răspuns?