1 Mai. Inainte de 1989 era o zi trecuta in calendarul nostru ca o zi „sfanta“, o zi care cinstea acest har dat de Cel de Sus – munca. A venit nitam-nisam revolutia si a spulberat acest mit universal. Universal, spun, pentru ca in societatea capitalista, pe care ne straduim dar nu reusim s-o si edificam, ziua muncii reflecta rezultatele mai bune sau mai rele, care pun in evidenta stradania fiecaruia dintre noi si a tuturor la un loc.
Anii au trecut si vor mai trece, dar munca este la loc de cinste doar pentru cei care cred in valoarea ei pentru orice tip de societate.
Ce pot crede azi cei care vor sa munceasca si nu au unde, numarul somerilor fiind in continua crestere? Deci, nu lenea ii indeparteaza de munca si de posibilitatea dobandirii unor venituri necesare vietii! Vorbe, doar vorbe pe aceasta tema sunt destule, dar cu ce folos!
Lenea, dublata de coruptie, i-a cuprins doar pe cei care s-au perindat in fruntea treburilor tarii, cei pe care nu-i intereseaza soarta resurselor materiale si umane, care ar putea asigura, prin munca, o crestere economica reala, singura cale spre capitalism.
Nu mai este de lucru in tara asta? Privatizarea nu inseamna doar demolarea a ceea ce s-a facut pana acum, cu justificarea nedreapta ca a fost generat de socialism. Sunt distruse valori care ar mai putea asigura locuri de munca, dar pe noii proprietari ii intereseaza cu prioritate distrugerea potentialului tehnico-economic al tarii si a unui popor.
Nu sunt contra privatizarii, dimpotriva! Dar proprietarilor privati trebuie sa li se impuna, prin actul de vanzare-cumparare, ca acolo unde demoleaza sa puna neaparat ceva in loc. Nu de terenuri virane ducem noi lipsa, ci de locuri de munca.
Sunt prea multe exemplele in care totul se taie si se trimite la fier vechi, fara sa existe nici cel mai mic indiciu de inlocuire a vechii zestre cu una noua, care sa garanteze si locuri de munca. Iata o problema esentiala pentru noii guvernanti.
Nu este de lucru?
Oho! Numai in sectorul energetic, metalurgic, in agricultura, in turism etc. cate sunt de facut!
In primele doua dintre cele enumerate sunt parasite lucrarile privind infrastructura critica industriala (cosuri de fum, turnuri de racire a apei etc.). Nu mai vorbim despre infrastructura rutiera si de cea de utilitati edilitare.
Asadar, numai reconsiderand munca si rezultatele ei putem sa progresam. Altfel, vom adanci si mai mult starea noastra de anexa coloniala.
Iata de ce, ziua muncii ar trebui, din acest an, sa ocupe locul ei bine definit.
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 92 – mai 2013, pag. 3
Autor:
Ciprian Enache
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns