In general clopotele bat si in zilele asa-zis negre. Negre pentru ca si ele plang ori de cate ori avem in fata ochilor oameni si decoruri cernite de tristetea pierderii unei vieti ajunsa la capatul ei.
Sunt, deci, destule cazuri cand limbile clopotelor ne reamintesc de oameni dragi, de oameni care, pe tot parcursul existentei lor, au fost… oameni deosebiti!
Sigur, dupa un anumit interval de timp isi face prezenta in toate, vrand-nevrand, nedorita… uitare. Nu stiu daca-i logic, dar, din pacate, si uitarea face parte din viata.
Asta nu inseamna ca trebuie sa ne impacam cu ea.
Iata de ce, dupa ce au trecut doar cativa ani de la disparitia unui om deosebit, l-am numit pe inginerul constructor Mihail Erbasu, multor oameni cu suflet bun amintirea lui le rascoleste emotiile, emotii care se manifesta, chiar daca a trecut o anumita perioada de timp. Si asta pentru ca nu este firesc sa se uite usor nu numai numele, dar mai ales omul Mihail Erbasu.
A parasit, din pacate, scena vietii, la o varsta in care maturitatea lui era in plina afirmare profesionala, lasand nefinalizate o multitudine de proiecte privind existenta si valorificarea resurselor umane si materiale specifice societatii de dupa 1990 din Romania, cu prioritate in domeniul constructiilor.
Cu vitalitatea-i recunoscuta la vremea respectiva, el a creat si lasat in urma o societate proprie de constructii, care astazi figureaza printre cele mai performante de pe piata de profil din tara noastra.
Valorificand, in primul rand, propriile cunostinte dar si resursele colaboratorilor sai, el a reusit sa puna in opera multe constructii civile si industriale, lucru continuat cu sarguinta si dupa plecarea sa in nefiinta, de catre fiul sau dr. ing. Cristian Erbasu.
Multi dintre cei in viata nu-l pot uita pe Mihail Erbasu pentru ca acesta a fost un altruist, a alinat suferintele multora, pe plan material si medical, prin numeroasele ajutoare financiare acordate in situatii nedorite de beneficiarii lor.
Au trecut, deci, 9 ani de la disparitia fulgeratoare a celui ce a fost Mihail Erbasu. Asta nu inseamna ca, trecand in nefiinta, el trebuie uitat. Nu, pentru ca, fie si daca ne amintim acest lucru doar o zi pe an – 26 iunie – starea respectiva ne mangiie tristetea de a fi pierdut un om, un prieten.
Randurile de fata, aparute in aceasta publicatie, sunt un marunt semn recunoscator ca nu-l putem uita pe Mihail Erbasu, cel ce a facut, si noi zicem ca mai face parte, din marea familie a constructorilor. El a demonstrat, prin calitatile profesionale, ca isi merita locul in galeria personalitatilor din domeniul constructiilor, oameni pe care noi ii rememoram in paginile Revistei Constructiilor, ca semn de recunostinta pentru ceea ce au fost si raman in istoria constructiilor din Romania.
Asadar, daca in aceasta zi de 26 iunie veti auzi dangatul unui clopot, sa intelegeti ca el poate exprima si nefireasca pierdere a celui care a fost si trebuie sa ramana in amintirea noastra – Mihail Erbasu.
Sigur, orice disparitie a unei fiinte umane dragi lasa in urma sa un gol, un vid care trebuie umplut, la propriu si la figurat, de ceilalti, fie ei membri ai familiei celui trecut in nefiinta, fie de pamantenii aflati inca in vigoare.
Daca ar mai fi trait, Mihail Erbasu ne-ar fi inoculat, din bogata sa experienta umana si profesionala, obligatia de a face ceva pentru oameni si societate, ceva care sa aminteasca mai tarziu ca nu a fost un simplu spectator pe scena vietii.
Iata de ce, la randul nostru, trebuie sa-l asezam pe Mihail Erbasu pe locul celui care intotdeauna a dorit sa construiasca, fapt care ne indeamna sa nu-l uitam chiar daca anii trec neiertator.
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 93 – iunie 2013, pag. 25
Autor:
Ciprian Enache
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns