S-a nascut la 19 septembrie 1886 in comuna Murgeni, judetul Vaslui.
Dupa terminarea Liceului National din Iasi, a urmat Scoala Nationala de Poduri si Sosele Bucuresti, pe care a absolvit-o in anul 1911, devenind inginer in specialitatea drumuri.
Dupa absolvire, a obtinut bursa de studii Adamachi, acordata de Academia Romana, pentru 2 ani de cursuri de specializare la Politehnica din Charlottenburg (1911 – 1913) efectuand un an de practica in birouri tehnice si pe santierele din Belgia, Franta, Germania.
Intors in tara, a inceput activitatea la Ministerul Lucrarilor Publice, in special in domeniul rutier.
Devenind cunoscut, prin realizarile obtinute, a fost numit director general al drumurilor, membru al Consiliului Tehnic Superior al ministerului si presedinte al consiliului.
Ca director general al drumurilor, s-a preocupat de introducerea tehnicii noi in elaborarea proiectelor, stabilirea elementelor geometrice ale drumurilor, de innoirea metodelor de calcul si de investigare a calitatii materialelor si executiei, de stabilirea solutiilor de modernizare a drumurilor. Subliniem ca a fost printre cei care au contribuit la admiterea Legii Drumurilor, in anul 1929.
In anul 1938, datorita redresarii economiei (dupa criza din anii 1929 – 1933), a salvat prin bituminizare 1.200 km de drumuri pietruite, a extins si modernizat carierele din Dobrogea si Transilvania, a dotat Fabrica de Ciment Gura Vaii, a achizitionat utilaje si masini rutiere intocmind un plan pe 5-7 ani de modernizare a 5.000 km de drumuri.
In colaborare cu alti specialisti, a elaborat Norme si instructiuni pentru lucrarile de bituminizare la drumuri. De asemenea, a initiat crearea primului laborator pentru asfalturi si a contribuit la formarea cadrelor de specialitate, prin cursuri de perfectionare pentru ingineri si tehnicieni.
De amintit si ca, in anul 1933, a executat o sosea laborator (macadam cimentat si beton de ciment, fara si cu rosturi, si alte tipuri de macadame bituminoase, mortare si betoane asfaltice) la iesirea din Otopeni, pentru a orienta activitatea de modernizare a drumurilor din tara.
Intre anii 1946 – 1951, a detinut functia de ministru al Comunicatiilor, organizand refacerea cailor de comunicatie, distruse in timpul celui de al doilea razboi mondial.
In paralel cu atributele de conducator, a desfasurat si activitate didactica. A inceput ca asistent (din anul 1914) la Scoala Nationala de Poduri si Sosele, devenind, in anul 1940, profesor la Scoala Politehnica si a continuat (dupa anul 1948) ca sef al Catedrei de drumuri la Institutul de Constructii Bucuresti, introducand in cursuri metode si principii moderne de calcul.
Pentru intreaga sa activitate didactica, de cercetare stiintifica si contributii insemnate la realizarea de noi sosele nationale de circulatie, a fost ales, in anul 1948, membru corespondent al Academiei Romane si, tot in acelasi an, membru al Academiei Romane, fiind numit si presedintele Sectiei de Stiinte Tehnice a Academiei.
Prof. Nicolae Profiri a mai detinut functiile: inspector general in Corpul Tehnic National, presedinte al Asociatiei Stiintifice a Inginerilor si Tehnicienilor si a participat la congresele Asociatiei Permanente a Congreselor Internationale de Drumuri.
Prof. Nicolae Profiri a publicat lucrari privind problemele drumurilor din tara si solutii de construire a acestora, in special in Buletinul Societatii Politehnice. De asemenea, a publicat tratatul „Sisteme moderne de asfaltaj“, in care a expus principiile, metodele si sistemele moderne de executie a mixturilor asfaltice. Mentionam ca a militat si pentru introducerea geotehnicii in lucrarile de terasamente, elaborand, la Institutul de Mecanica Aplicata al Academiei Romane, lucrarile: „Cercetari asupra pamanturilor argiloase de pe Platoul Getic“, si „Degradarea constructiilor fundate pe argile cu contractii mari“.
Ca profesor, s-a remarcat prin cunostintele multiple pe care le-a transmis studentilor. Ca om de stiinta, s-a facut cunoscut prin elaborarea si introducerea de noi solutii durabile in construirea drumurilor, atat de necesare in acei ani, mai ales dupa razboi (metode originale de tratamente superficiale ale drumurilor si de realizare a imbunatatirilor rutiere).
Personalitate de seama a stiintei si tehnicii romanesti rutiere, el a ramas in memoria constructorilor de drumuri din tara, ca un vrednic discipol al marilor inaintasi.
A decedat in anul 1967.
(Din vol. „Personalitati romanesti in constructii, autor Hristache Popescu)
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 93 – iunie 2013, pag. 44
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns