Vreti sa munciti, nu? Constructorii nu s-au plans niciodata de conditiile in care isi desfasoara activitatea. Fie vara, deci cald, fie iarna, deci frig, ei si-au vazut de treaba lor.
Nu se plang nici acum de starea timpului sau de intemperii. Se plang de ceva care este mult mai grav: lipsa de activitate generata de repetatele promisiuni din partea guvernantilor ca vor da drumul la investitii, lucru care se pare ca nu se va intampla prea curand. Sigur, este incomparabil mai usor sa promiti dar sa nu te tii de cuvant pentru ca si asa nu te ia nimeni la intrebari; peste tine, Guvern, se pare ca nu mai este nimeni care sa te traga de maneca. De mirare ca, desi exista, se spune, un Parlament, acesta are si el alte preocupari. Greu de definit, pentru ca preocupari legislative privind lucruri concrete de revigorare a economiei nationale nu se prea vad. Si Gaga stie ca numai prin investitii se poate iesi din starea de recesiune si de repunerea in drepturile ei a oricarei economii suferinda de inactivitate.
Ce-i foarte grav este ca mai toti parlamentarii stiu care este starea de fapt si cu toate acestea, stau si vegeteaza. Si asta pentru ca situatia lor materiala si financiara le asigura un trai peste putinta de intelegere a celor obiditi. Este suficient sa parcurgi listele cu declaratiile lor de avere si vei vedea ca niciunul nu-i nici pe departe nevoias! Alegerile parlamentare au fost un nou prilej de „etalare” a potentialului lor financiar si nu cel care ne putea da sperante ca vor face ceva si pentru tara si oamenii ei.
Se spunea pana nu de mult intr-o gluma ca „merge treaba? merge, ce te bagi!” Or fi mergand desigur doar treburile lor, nu si ale tarii.
In zonele cu asezari rurale, si nu numai acolo, tinerii absolventi de licee nu au unde sa munceasca ingrosand armata si asa numeroasa a somerilor. Multi dintre ei se plang, inca de pe acum, de ceea ce ii asteapta la anii batranetii atunci cand nu vor avea pensii deoarece nu muncesc acum, la tinerete. Sigur, si la tara ar trebui sa se munceasca, insa nimeni, dar absolut nimeni, nu se intereseaza de faptul ca si aici statul sau privatii ar trebui sa intreprinda ceva pentru a folosi forta de munca aflata din belsug, cel putin in zona tineretului. Acel ceva sunt constructiile de infrastructura edilitara, rutiera si de utilitati.
Deci, peste tot este loc pentru constructii, numai indemnul, preocuparile si mai ales proiectele si finantarea lipsesc.
Pana cand?
Pana ce aproape totul se va narui si abia apoi se va vedea ca trebuie ceva pentru stimularea constructiilor.
Sa nu fie prea tarziu pentru ca si rabdarea are limitele ei!
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 94 – iulie 2013, pag. 3
Autor:
Ciprian Enache
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns