Pe plan international, imediat dupa caderea Zidului Berlinului, multe alte bariere simbolice au cazut, iar in combinatie cu largirea accesului populatiei la Internet, globalizarea a trecut intr-o epoca in care efectele pe care le produce sunt evidente. Unul dintre aceste efecte este ca, intr-o piata globala, micii operatori economici au resurse cu care pot concura, cu succes, marii operatori.
Emergenta acestor operatori a dus catre un proces de optimizare si randament al economiei, dar atomizarea nu a adus cu ea si parghii suficiente pentru progres. Ca urmare, a devenit evident un factor nou ce rezolva acest aspect al cumularii valorilor de o maniera flexibila, fara a diminua valoarea individuala. Acest factor este asociativitatea, in diferitele sale forme de manifestare.
Porter a identificat in secolul trecut o forma de asociere aparuta in mod natural – clusterul. Cele mai cunoscute exemple: Silicon Valley, clusterul parfumurilor la nord-vest de Paris, clusterul industriei vinului si al incaltamintei in Italia, diferite clustere in Austria etc. Practic, operatori economici atomizati, care in mod natural concureaza intre ei intr-o piata libera, se grupeaza pentru a sustine o lista de interese comune prin care isi creeaza parghii cu care reusesc sa concureze pe piete la care altfel nu aveau acces, aducand, astfel, progres social, economic si tehnologic prin folosirea resurselor locale. La fel se intampla si in cadrul altor forme de asociere flexibile, precum: ONG-uri, asociatii patronale, profesionale etc.
In Romania, din varii motive cu radacini istorice vechi, populatia nu a cultivat valori care sa permita asocieri flexibile de-a lungul timpului, fapt care declaseaza societatea in perioade critice. In aceste conditii, societatea nu este capabila sa-si foloseasca, in mod eficient, resursele, in special cea umana.
Un studiu recent (2010) al Institutului Roman pentru Evaluare si Strategie – IRES arata, printre altele, ca romanii au spirit de asociativitate sub 4 %. Asa se explica, probabil, ca nu progresam si nu reusim sa fructificam oportunitati strategice. Din acest motiv, ne este greu sa identificam lideri pe toate palierele sociale si economice, lideri care ar avea rol de catalizatori ai diferitor forme de asociere. Totusi, acelasi studiu arata ca, pentru un motiv ales, adecvat, capacitatea de asociere a romanilor creste pana in preajma a 50 %.
In „Urmatorii 100 de ani“, Friedman exprima opinia ca, in urmatoarele cateva decade, doua tari mari – Romania si Polonia – ar putea deveni lideri regionali pentru progres economic si social. Cu conditia ca Romania sa nu-si rateze aceasta sansa. Devine, astfel, necesara incurajarea asociativitatii pe diverse planuri, pentru sustinerea listei de interese generale. Este un aspect valabil si pentru societatea civila care va trebui sa contribuie la cresterea calitatii democratiei, prin transparenta si profesionalism. Aici si politicul are rolul sau, acela de a sustine si incuraja asociativitatea, daca este preocupat de progres si de un partener de dialog social competent si legitim.
In acest context, constructorii ar putea sa reprezinte un exemplu in plan asociativ, atata vreme cat ei sunt obisnuiti sa se coalizeze, sub diferite forme, in cazul participarii, in comun, la diverse proiecte. Totul este sa existe intelepciunea de a identifica si sustine lista de interese comune, in favoarea unei competitii libere, intr-o piata deschisa, transparenta, predictibila, iar transformarea, in acest sens, este vizibila in ultimii ani.
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 95 – august 2013, pag. 23
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns