«

»

PSC: Cumpararea unei locuinte – intre exuberanta, bucurie si risc!

Share

adriana_iftimeAm avut norocul ca, inca din primii ani de angajat la stat, adica dupa ce mi-am luat, cum se spune, „soarta in propriile maini“, sa aflu si sa constientizez ca una dintre cele mai importante investitii materiale pe care o realizeaza un om intr-o viata (poate cea mai importanta) este aceea de a construi (cumpara) o casa. De altfel si intelepciunea populara ne transmite, din generatie in generatie, mesajul ca un om este pe deplin rea­lizat daca si-a construit o casa, a sadit un pom si a facut un copil.

Ca inginer constructor, gasesc ca este necesar sa privesc mai indelung spre prima recomandare, aceea referitoare la casa. Si de ce nu as face-o atata timp cat sunt preocupata si ingrijorata de ceea ce se intampla in acest sector al economiei in ultimii 20 de ani?

 

Deunazi, o buna prietena din provincie m-a rugat sa-i dau o mana de ajutor: baiatul ei, un tanar la inceput de cariera, cu o preocupare deosebita in profesia sa, ar dori sa-si cumpere o locuinta in Bucuresti insa, dupa ce a vizionat mai multe apartamente, simte nevoia unui sfat profesionist. Am acceptat cu bucurie si am pornit vizitele prin Bucuresti, mai intai in sectorul 1 al Capitalei.

Dupa doua luni si zeci de apartamente vizionate nu pot decat sa scriu un articol pentru o revista de specialitate, spre disperarea prietenei mele si a baiatului ei care au crezut ca vizioneaza cateva apartamente, il alege pe cel dorit si cineva se va ocupa de acte.

Agentul imobiliar: Bineinteles ca am apelat la agentii imobiliare. Agentii imobiliari nu sunt preocupati, de cele mai multe ori, decat de semnarea contractelor de confidentialitate, prin care te angajezi ca, cel putin o jumatate de an, sa nu cumperi un apartament in blocul vizionat cu ei. De altfel, nu au nicio preocupare pentru a servi si interesele cumparatorului in ceea ce priveste pretul si mai ales informa­tiile tehnice despre constructie. O sin­gura exceptie am intalnit, cand agentul imobiliar, care era si patronul agentiei, a avut o alta abordare. Ceea ce m-a intrigat, insa, pentru ca mi-a anulat rolul meu in aceasta afacere, a fost faptul ca nu am reusit sa aflu detalii tehnice despre aceste imobile.

Investitorul: In toate situatiile, investitorul a fost o persoana privata, fara nicio legatura cu meseria de constructor, uneori membri ai unor familii inrudite, foarte numeroase. Argumentele forte de convingere pentru a le cumpara apartamentele erau acelea ca in imobilul respectiv si-au cumparat locuinte tot felul de INSI (personalitati, oameni din banci, actori, vedete, parlamentari etc).

Constructorul: Nu am reusit sa aflu niciun nume de constructor, imobilele fiind realizate de „echipe pricepute care au mai construit si in alta parte”, sau „care au facut totul de la fundatie la acoperis”. (In special aceasta ultima propozitie era de natura sa ma asigure de „calitatea lucrarilor”, stiut fiind ca, in anii comunismului, nomenclatorul calificarilor meseriasilor in domeniul construc­tiilor cuprindea zeci de tipuri de calificari specifice, fiind absolut imposibil ca o persoana sa se priceapa bine la toate). Ceea ce ne mai era sugerat, ca sa ne linisteasca, era faptul ca muncitorii apartineau unui cult religios care ii recomanda ca fiind „foarte cinstiti”. Ma bucur din suflet ca muncitorii erau cinstiti dar as fi vrut sa aflu ce calificari aveau si la ce se pricepeau cu adevarat.

Proiectantul: Nu am reusit sa aflu ceva despre proiectant, dar aici intervin cu o presupunere.

Probabil ca un arhitect si un inginer au existat initial pentru a intocmi documentatia (sumara), nece­sara obtinerii autorizatiei de construire dar pentru detalii de executie si urmarirea lucrarii beneficiarul nu a mai fost dispus sa-i plateasca (lasand la o parte ca se vedea in mai multe locatii repetarea cam aceluiasi tip de proiect). Desi am solicitat peste tot sa vad o plansa, un proces verbal de lucrari ascunse, un proces verbal de faze determinante, certificate de calitate etc. sau un proces verbal de receptie la terminarea lucrarilor acest lucru nu a fost posibil, cu toate ca „am fost asigurata” ca toate acestea exista. Chiar si cartea constructiei.

Imobilul: De regula, aceste constructii de locuinte, realizate la un regim de inaltime de p+3 etaje, se afla in zone cotate ca fiind foarte bune ale sectorului 1, unde regimul de inaltime este de max. p+3-4 etaje, in apropiere de parcuri, cu acces la mijloacele de transport, inclusiv metrou, adica tocmai ceea ce iti poti dori (dar si in apropierea unor lacuri, ceea ce ridica un semnal de atentie privind natura/calitatea terenului de fundare). In imobil poti avea surpriza placuta de a gasi o faianta, o gresie si, in general, fini­saje care sa te incante dar inginerul din mine nu poate trece cu vederea lucruri care reprezinta incalcari grave de normative si uneori, chiar bun simt. Dupa ce ai dat o tura prin apartament, constati ca este frumos dar mai putin functional. In orice casa exista o matura, o galeata, un lighean, un mop, un aspirator, toate necesare intretinerii casei si pentru care legea locuintei 114/96, modificata si completata, prevede spatii speciale de depozitare. Dar cine se uita la lege cand constructia de locuinte este doar o afacere a investitorului? Ceea ce m-a urmarit obsesiv au fost „balcoanele ucigase”. Cu o singura exceptie, toate balcoa­nele sunt lipsite de reborduri asa incat orice lucru ce s-ar putea rostogoli sau ar putea aluneca pe aceste balcoane reprezinta un grav pericol pentru cel ce are ghinionul sa treaca in acel moment pe trotuar sau si-a parcat masina langa imobil. Nu mai amintesc despre ce se va intampla cu fatadele dupa ce pe aceste balcoane se va scurge apa din ploaie, din zapada sau chiar din spalatul cu apa in exces. Dar daca ai ghinionul sa-ti cada din mana o sticla cu orice lichid, poate chiar colorat? La unul dintre imobile balustrada balconului era montata in exteriorul placii de beton, la cca. 15 cm, iar prima bara orizontala a confectiei metalice se afla la 20 cm pe verticala, masurat de la placa de beton. L-am intrebat pe agentul imobiliar daca se simte confortabil stand in acest balcon sau daca si-ar lasa copilul sa se joace in sufragerie cu usa deschisa la balcon.

Am gasit si cateva zone unde tamplaria interioara nu era montata si aceasta trada faptul ca buiandrugii lipsesc, fiind inlocuiti cu bare de otel-beton de dimensiuni variabile. Dupa spusele unuia dintre investitori, acesta era „un fleac”, despre care nu trebuia sa-l intreb. Inteleg ca imobilul nu se prabuseste din cauza aceasta dar de ce sa platesc un buiandrug si sa primesc, in schimb, doua bare de 12 mm? Cine imi va plati reparatia fisurilor care vor aparea?

In cca 50% din cazuri, pe casa scarii treptele sunt inegale. In afara de faptul ca inteleg ca pe acest santier nu s-a lucrat cu aparatura de masurat (atat de abundenta si variata pe piata), vizualizez persoane in varsta care risca sa fie victime aproape sigure.

Am intalnit uneori si inventii: fini­sajul din balcon era un material care se foloseste pentru protectia hidro­izolatiilor la terasele necirculabile dar era „frumos” dupa spusele investitorului, chiar daca, sub ochii lui, noi am transportat pe talpile pan­tofilor o cantitate importanta din acest material pe parchetul din sufragerie. Noroc ca nu era niciun covor sau oricum, aspiratoarele sunt din ce in ce mai performante. Lista aceastor „fleacuri“, care au fost observate de mine si care au constituit piedici in luarea unei decizii din partea prietenei mele, foarte debusolata in acest moment, este mai lunga dar m-as opri la ultima intamplare. Dupa ce am vizionat un apartament si am concluzionat ca putem trece cu vederea peste glafurile de la ferestre, mai scurte cu cate doi centimetri decat golul ferestrei, ca sufrageria si un dormitor au inserata in peretii exteriori niste zidarie din caramida de sticla (doar restul casei este placat cu polistiren de 10 cm grosime), ca balustrada de la balcon (evident fara rebord) este ruginita, ca placile de gresie din balcon, acolo unde s-a facut prinderea balustrazii, sunt fisurate samd., am observat ca placa de beton ce reprezinta tavanul (dala groasa de 25 cm plus sapa, dupa spusele investitorului) este inclinata cu cca 2%, dupa masuratorile pe care le-am putut face cu ce am gasit la fata locului. Asta a fost chiar picatura ce a umplut paharul. Investitorul a cautat sa ne dea tot felul de explicatii, evident niciuna credibila. Ar fi fost in stare sa incerce sa ne convinga chiar ca toate cladirile de pe strada sunt inclinate si ca blocul lui este bun, dar masuratoarea era clara. Ba chiar este dispus sa corec­teze aceasta inclinare.

Evident ca trebuie sa ne punem niste intrebari: DE CE SE INTAMPLA ASA? CINE IL PROTEJEAZA PE CUMPARATOR? CE-I DE FACUT?

Si pentru ca problema nu este, inca, luata in seama la modul cel mai serios, chiar trebuie sa reamintesc ca exista solutii. Piata constructiilor trebuie integral reglementata.

Daca mai era nevoie de o motivare in plus, mentionez ca un nou studiu la nivel european, dat publi­citatii de cotidianul francez Le Monde, confirma faptul ca Romania se numara printre tarile cu cel mai mare risc seismic de pe continent.

Hartile date publicitatii de cotidianul Le Monde arata, la o prima vedere, precum cele de la meteo, cand este vorba despre canicula. Culoarea care predomina in sudul Europei, rosul, nu indica insa canicula la nivelul Europei, ci risc seismic. Si inca unul ridicat! Hartile arata ca, in viitorii 50 de ani, sunt posibile miscari seismice puternice intr-o mare parte a teritoriului Romaniei. „Geografia generala a seis­micitatii pe continentul european este cunoscuta. Ea rezulta, in principal, din infruntarea dintre placile tecto­nice africana si eurasiana. Pericolul este mai puternic in Turcia, Grecia si in Peninsula Balcanica, in Italia si in Romania”, scrie Le Monde, bazan­du-se pe rezultatele studiului.

IN ACESTE CONDITII, CERTIFICAREA PROFESIONALA A SOCIE­TATILOR DIN CONSTRUCTII TREBUIE ABORDATA LA MODUL CEL MAI RESPONSABIL. NU MAI EXISTA NICIUN MOTIV DE AMANARE A APROBARII PROIECTULUI DE ACT LEGISLATIV AFLAT DE CATIVA ANI PE MASA DE LUCRU A POLITICIENILOR.

…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 96 – septembrie 2013, pag. 6

Autor:
dipl. ing. Adriana Iftime – atestat MDRAP Responsabil Tehnic cu Executia, vicepresedinte PSC

 



Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Share

Permanent link to this article: https://www.revistaconstructiilor.eu/index.php/2013/09/11/psc-cumpararea-unei-locuinte-intre-exuberanta-bucurie-si-risc/

Lasă un răspuns

Adresa de email nu va fi publicata.