(Continuare din numarul anterior)
CALCULUL GRUPULUI DE BARETE IN CONLUCRARE CU RADIERUL SI STRUCTURA, PE BAZA PARAMETRILOR DETERMINATI PRIN INCERCARI OSTERBERG
Descrierea modelului de calcul
Incercarile de proba furnizeaza informatii cu privire la capacitatea portanta si comportamentul sub incarcare al pilotilor, respectiv a baretelor izolate. Totusi, in infrastructura constructiei ansamblul de piloti sau barete lucreaza ca un grup. Zonele de influenta ale acestor elemente de fundare de adancime interfereaza, iar aceasta influenta reciproca se reflecta prin „efectul de grup“.
O alta influenta majora asupra comportamentului grupului de barete o are interactiunea teren-structura. Astfel, pentru a elimina cat mai multe din aceste incertitudini se recurge la o modelare completa a grupului de barete, in programul de element finit anterior mentionat, Plaxis 3D.
Avand in vedere clasa de importanta a structurii analizate, s-a considerat ca fiind necesar sa se modeleze intreaga infrastructura. Peretii desi din subsolurile cladirii reprezinta un aport de rigiditate la incovoiere greu de neglijat.
In cele ce urmeaza sunt prezentate succint date referitoare la structura analizata (fig. 18 si 19).
Geometria complexa a acestei structuri are ca rezultat aparitia unei excentricitati a centrului masic fata de centrul de rigiditate. Structura este supusa unei inclinari sub efectul rezultantei fortelor in gruparea fundamentala de incarcare. Aceasta caracteristica face necesara determinarea cat mai precisa a tasarilor, si in special a tasarilor diferentiale care pot duce la depasirea rotirii maxime admise si eforturi suplimentare in infrastructura.
Baretele au fost amplasate direct sub pozitia elementelor structurale verticale principale din infrastructura Turnului, iar dimensiunile lor au rezultat pe baza fortelor transferate de acestea la nivelul superior al radierului. Conform acestui principiu dimensiunile baretelor si dispunerea lor au rezultat ca in figurile 20 si 21.
Modelarea structurii analizate
In realizarea modelului folosit pentru simularea numerica s-au utilizat parametrii geotehnici calibrati in etapa anterioara. Pentru comportarea terenului s-a folosit modelul de comportare „Hardening soil“ [7].
Elementele structurale din cele doua subsoluri au fost modelate cu elemente predefinite in programul Plaxis 3D, denumite „plate“, iar baretele au fost introduse ca elemente de volum. Modelarea s-a realizat in cele doua versiuni disponibile ale programului Plaxis 3D, Plaxis 3D Foundation si Plaxis 3D 2011.
Introducerea nucleelor de beton armat s-a facut pentru a tine seama de rigiditatea relativa sporita a acestora in raport cu infrastructura.
Rezultate obtinute in urma modelarii
Un accent important s-a pus pe determinarea tasarilor si a rotirii relative. In figura 24 sunt redate valorile tasarii sistemului radier-barete, iar in figura 25 se arata eforturile axiale in corpul baretelor. Distributia neuniforma a tasarii se datoreaza unei incarcari adiacente Turnului. Aceasta incarcare provine din construirea unei alte cladiri de birouri P+5E.
CONCLUZII
In cazul structurilor inalte, care transmit elementelor de fundare incarcari axiale si transversale mari, incercarea conventionala a elementelor de fundare de adancime este dificil de aplicat si uneori, chiar imposibil. In astfel de cazuri este indicata aplicarea metodei Osterberg, metoda dezvoltata la inceputul anilor ‘90.
Exista o buna corelare intre rezultatele obtinute in urma incercarii si cele obtinute din simularile numerice ale celor doua teste Osterberg efectuate pe baretele de proba.
In urma comparatiei valorilor rezistentei pe baza si rezistentei la frecare laterala determinate din incercare si cu cele propuse de NP 123:2010, s-au observat urmatoarele:
• valorile rezistentei unitare pe suprafata laterala rezultate din incercare sunt superioare celor propuse de normativ; aceasta certifica faptul ca valorile recomandate sunt acoperitoare;
• in privinta rezistentei pe baza, nu s-a putut obtine, din incercare, rezistenta ultima calculata conform NP 123:2010; graficul rezistentei pe baza confirma faptul ca rezistenta pe baza a ramas in domeniul liniar.
Scopul calibrarii rezultatelor incercarilor Osterberg cu rezultatele simularilor numerice a fost determinarea, printr-un calcul invers, a parametrilor geotehnici semnificativi care guverneaza comportamentul terenului.
Setul final de parametri a fost folosit pentru dimensionarea fundatiei structurii analizate. Rezultatele obtinute din simularile numerice care utilizeaza modele evoluate de comportare a pamantului prezinta un grad ridicat de incredere.
BIBLIOGRAFIE
1. NP 045-2000, Normativ privind incercarea in teren a pilotilor de proba si a pilotilor din fundatii, 2000;
2. England M., Bidirectional static load testing – State of the art, Loadtest, UK, 2003;
3. Fleming K. et. al, Piling engineering, third edition, Taylor & Francis, London, 2009;
4. NP 123:2010, Normativ privind proiectarea geotehnica a fundatiilor pe piloti, 2010;
5. SR EN 1997-1:2004, Eurocod 7: Proiectarea geotehnica. Partea 1: Reguli generale, 2004;
6. Brinkgreve R.B.J., Plaxis 3D Foundation, version 2, Delft University of technology and PLAXIS bv., 2011;
7. Saidel T. et. al, Modele evoluate si parametrii geotehnici necesari pentru calculul terenului de fundare in conlucrare cu infrastructurile adanci, A Xll-a Conferinta Nationala de Geotehnica si Fundatii, Iasi, 20-22 septembrie 2012.
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 97 – octombrie 2013, pag. 24
ing. Tudor Saidel,
ing. S. Draghici,
ing. Ion Raileanu – SC Popp & Asociatii Inginerie Geotehnica SRL*, Bucuresti
prof. univ. dr. ing. Anatolie Marcu – Universitatea Tehnica de Constructii Bucuresti
* Comunicarea a fost prezentata la a XII-a Conferinta Nationala de Geotehnica si Fundatii (Iasi, 2012), fiind elaborata in perioada cand autorii erau angajati la SC POPP & ASOCIATII Inginerie Geotehnica SRL.
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns