Teritoriul muntos, cuprins intre Olt si Jiu, din cadrul Carpatilor Meridionali, reuneste mai multe masive, cu o altitudine remarcabila si frumuseti nebanuite. Intre acestea se afla si Muntii Latoritei, cu o dezvoltare mai redusa in raport cu celelalte masive.
Muntii Latoritei sunt invecinati, spre nord, cu cei ai Lotrului si spre sud, cu cei ai Capatanii. Cel mai inalt varf din zona centrala este Fratosteanu Mare (2.053 m), cu orientare vest-est (un important nod orohidrografic). Creasta Fratosteanu (golul alpin) este descrisa, in acest articol, din punct de vedere geotehnic si geologic, pentru a putea fi realizate acolo unele constructii cu destinatie turistica sau de vacanta.
O investigatie geotehnica, a unei anumite zone, este procesul de colectare de informatii si evaluare a conditiilor zonei respective, in scopul proiectarii fundatiilor unor constructii.
In zone aflate la altitudini mari, investigatia geotehnica este deosebita, din cauza problemelor care pot fi intalnite:
• in sol sau roci se poate gasi gheata, care influenteaza zona in care se gaseste, ca urmare a temperaturii sale scazute;
• schimbarile climatice permit accesul pe amplasament pentru perioade scurte de timp si influenteaza calitatea rocilor, din cauza ciclului inghet/dezghet;
• coamele muntilor sunt atacate de agentii distructivi naturali; aici se pot intalni zone slabite, goluri si acumulari de ape, izvoarele ce se formeaza din acestea fiind obarsiile unor rauri.
Colectarea datelor geotehnice si prezentarea lor intr-un raport final se poate realiza in doua faze; astfel: dupa stabilirea, de catre beneficiar, a obiectivului ce urmeaza a fi construit, obiectiv care sa contina un proiect si program de realizare, se va trece la cercetarea si evaluarea preliminara a zonei din punct de vedere geotehnic.
Cercetarea preliminara se va finaliza cu un studiu, care va include, pe langa date despre stratificatia zonei, obtinute prin cartari, observatii directe pe teren sau prin incercari in sol la sfarsitul verii, atunci cand solul este dezghetat, si date despre apele de suprafata, despre evolutia apelor subterane, despre precipitatii, clima, temperatura solului etc.
Faza preliminara va fi urmata de cercetarea geotehnica pe teren (foraje cu recoltare de probe) si testarea probelor in laborator. Aceasta etapa va fi finalizata prin elaborarea studiului geotehic, cu recomandarea sistemului de fundare.
Lucrarea la care ne referim in cele ce urmeaza reprezinta o cercetare preliminara a zonei studiate – Creasta Fratosteanu (gol alpin).
DESCRIERE GENERALA
Geomorfologia zonei muntii Latoritei
Zona studiata este situata in muntii Latoritei, care apartin Carpatilor Meridionali, invecinati, spre nord, cu cei ai Lotrului si spre sud, cu cei ai Capatanii.
Muntii Latoritei (numele lor provine de la cel al raului Latorita, principalul afluent de dreapta al Lotrului) sunt formati dintr-un ansamblu de culmi, cu o altitudine medie. Peste 65% din suprafata se situeaza la o altitudine care depaseste 1.600 m. Relieful de culmi joase, a caror altitudine scade sub 1.000 m, are o dezvoltare redusa, fiind dispus in extremitatea estica a axei principale a masivului. Cel mai inalt varf din zona centrala este Fratosteanu Mare (+2.053 m), cu orientare vest-est, reprezentand un important nod orohidrografic.
Sectorul studiat este cuprins intre Varful Fratosteanu Mare (+2.053) si Varful Paraginosu (+1.976). Distanta dintre Culmea Paraginosu si Varful Fratosteanu Mare este de cca 4,4 km. In acest interval, cu profil ondulatoriu, se evidentiaza urmatoarele elemente morfologice naturale: Varful Fratosteanu Mare (+2.053 m), Saua Insirata (+1.910 m), Varful Fratosteanu Mic (+1.979), Saua Repezi (+1.815), Varful Repezi (+1.815), Saua Repezi – Paraginosu (+1.915), Varful Paraginosu (+1.976 m).
Relieful zonei
Relieful glaciar este dezvoltat la obarsia raurilor Lotru si Latorita, cat si la obarsia unor afluenti mai mici, cum sunt: Steaja, Balindru.
Exista, in zona, muchii inguste (creste sau custuri), varfuri ascutite, circuri glaciare, trene de grohotis (fig. 2 si 3).
Relieful carstic cuprinde elemente de suprafata (exocarst) si subterane (endocarst). Ca forme de suprafata (exocarstice) mentionam dolinele (fig. 4). Acestea au dimensiuni reduse (1 m – 6 m diametru), sunt inierbate si pe alocuri, au dispunere ordonata, sugerand existenta unui gol subteran si campuri mici de lapiezuri, care se gasesc pe partea estica a muntelui Fratosteanu Mare (au forma de santuri cu adancituri neregulate si pe alocuri sunt inierbate). Dintre formele endocarstice, sunt cunoscute si cartate pesterile. Alaturi de acestea, se regasesc avenurile (puturile verticale).
Geologia zonei
In cuprinsul Muntilor Latoritei se disting cele doua unitati caracteristice Carpatilor Meridionali: Domeniul Getic (Panza Getica) si Autohtonul Danubian.
Domeniul Getic (Panza Getica) isi are, in acest sector, limita sa sudica, pe latura care pleaca din Saua Stefanu spre est, pe firul Latoritei de vest pana la est de paraul Zanoguta, unde, intalnind falia Oltet – Puru, sufera o inflexiune spre nord pana la Valea Vidruta. Un solz al Panzei se intalneste pe versantul stang al Latoritei, in amonte de paraul lui Tocan.
Domeniul Danubian (Autohtonul) se dispune la sud de limita Panzei Getice si cuprinde o mare varietate de roci. La izvoarele Muntinului se afla elemente ale seriei de Tulisa, cuprinzand sisturi sericito-albitice, cuartoase, cu intercalatii de serpentinite si lentile de azbest. Pe alocuri, afloreaza calcare cristaline si dolomite. Modelate puternic de agentii exogeni, rocile calcaroase se inscriu in relief sub forma unor stanei izolate sau piscuri stancoase ruiniforme (Pietrile 1.881, Mogosu – 1.960 m).
Clima
Bazinul Lotrului se situeaza in climatul complex al Carpatilor Meridionali, respectiv in etajul muntilor mijlocii, cuprins intre altitudinea de 800 m – 1.900 m. Zonele limitrofe ale bazinului, avand o altitudine mai ridicata, prezinta caracteristicile topoclimatice ale muntilor inalti. De la varsarea Lotrului si pana la Voineasa, domina topoclimatul de depresiune.
Primul inghet al solului in terenuri goale se produce in jurul datei de 30 noiembrie, la 800 m altitudine si la 27 octombrie la 1.100 m. Inghetul solului, prin intensitatea si durata lui, are implicatii in aprovizionarea cu apa a solului, in dinamica activitatii microbiologice a solului, precum si asupra scurgerilor de suprafata ale apei provenite din topirea zapezilor. Adancimea de inghet este importanta pentru fundarea obiectivelor si amplasarea conductelor de apa.
STAS-ul 6054/77 indica adancimea de inghet pentru muntii Latorita la 1,10 m – 1,20 m. In conformitate cu prevederile STAS 1709/1-90, zona Fratosteanu se afla in tipul climatic 1 alpin.
Precipitatiile sunt bogate situandu-se in jurul valorilor de 1.200 mm – 1.400 mm anual, in zona inalta si 800 mm – 1.000 mm anual, in localitatile de pe firul vaii. In mai – iunie se constata valori maxime ale precipitatiilor, in timp ce in august – septembrie valoarea lor este foarte scazuta. Se mai inregistreaza o crestere a precipitatiilor in octombrie – noiembrie. Caderea precipitatiilor, sub forma de ploaie, se reflecta imediat in cresterea debitului si turbiditatii afluentilor din bazinul Lotrului.
Incarcarile de zapada se stabilesc conform ordinului 2225/27.12.2005, cod de proiectare. Evaluarea actiunii zapezii asupra constructiilor, indicativ CR 1-1-3-2005, pentru Malaia – Voineasa, judetul Valcea, are valoarea SO K = 2,0 kN/m2.
Regimul eolian: in etajul climatic subalpin circulatia aerului este foarte intensa, perioada de calm fiind foarte mica. In celelalte etaje climatice, circulatia aerului este mai moderata dar destul de activa. Intensitatea vantului este mai mare in etajul subalpin, care ajunge pana la cca 60 m/sec la 1.700 m altitudine si descreste cu altitudinea, variind, in functie de directie, intre 1-4 m/sec.
Situatia seismica
Judetul Valcea este situat in partea de sud a tarii si este supus efectelor a doua tipuri de miscari seismice: miscari cu caracter local si miscari cu caracter regional. In conformitate cu STAS-ul 11100/93, zona muntoasa Latorita se afla in zona gradului 71 macroseismic dupa scara Richter. Normativul P100-1706 indica, pentru zona muntilor Latoritei, Tc = 0,7 sec, ag = 0,16 g pentru IMR 100 ani.
DESCRIEREA ZONEI STUDIATE
Date generale
Pentru elucidarea constitutiei litologice pe amplasamentul studiat, au fost efectuate, in lunile august – septembrie 2010, prospectiuni geologice; au fost inventariate deschiderile naturale, au fost facute sondaje in teren prin sapaturi manuale si recoltari de probe din deluviu, stanca.
In baza datelor din literatura si a celor obtinute din teren, a fost desenat profilul geologic al zonei.
In zona, orizonturile existente au urmatoarea alternanta: intre Varful Fratosteanu Mare si Saua Insirata exista un pachet de cuartite stratificate dure, fisurate, cuprinse intens de procesul de alterare (fig. 6 si 7).
De la muntele Fratosteanu Mic pana in Saua Repezi, un pachet de calcare mezozoice, cu grosimea stratului de cca 1.020 m (fig. 8 si 9).
In Saua Repezi – filit.
De la saua Repezi pana la Varful Paraginosu, cuartite de catazona, cu incluziuni de cuart si feldspati plagioclazi (fig. 10 si 11).
Stanca iese la zi in numeroase locuri, in varfurile amintite, pe flancurile abrupte si in sei (fig. 12, 13).
Stratificatia zonei
In sondajele efectuate au fost descrise orizonturile:
1. Sol vegetal
2. Deluviu cu fragmente de roca stancoasa, ca parte dominanta, cu interspatiile colmatate cu nisip prafos, de indesare medie
3. Deluviu cu fragmente de calcar, cu interspatiile colmatate cu nisip prafos cenusiu)
4. Roci metamorfice (stanca), cuartite de catazona stratificate, cutate, cu macrocristale de cuart si
feldspati plagioclazi in masa rocii, stratele inclinate, in general, spre nord-est
5. Calcare mezozoice, stratificate, cu avansata stare de alteratie, cu doline si caverne in masiv, stratul inclinat, in general, spre nord-vest
6. Filit, textura masiva, structura fin sistoasa microblastica in masa cu sericit, muscovit, cuart, clorit. Pentru confirmarea datelor existente in literatura, pe probele recoltate din teren au fost efectuate analize mineralogice – petrografice
Date privind apa subterana
Izvoare de apa se intalnesc in jurul Varfului Fratosteanu Mic, in special pe flancul de sud al muntelui, la cotele +1.775, +1.878, +1.916 (formeaza paraul Insirata – afluent al Latoritei), pe flancul de nord, paraul Stanii Batrane (afluent al raului Rudareasa), pe panta Varfului Repezi spre Rudareasa (paraul Urzicari trece prin Saua Repezi – afluent al raului Rudareasa) la cota +1.825, din Saua Repezi se formeaza paraul Paraginosu, afluent al raului Rudareasa.
Pe timp secetos izvoarele se epuizeaza, ceea ce demonstreaza o capacitate redusa de inmagazinare a orizonturilor de la suprafata, deluviu, fisuratia stancii, caverne.
Dintr-una din ramurile izvorului Insirata a fost recoltata o proba de apa care a fost analizata in laborator (s-au obtinut urmatorii parametri – pH = 5,5, Ca2+ = 18,43, Mg2+ = 8,75 mg/l, HCO3- = 61 mg/l, Cl- = 21,27 mg/l, Duritate totala = 4,60G, Duritate permanenta = 1,80G, Duritate temporara = 2,80G).
Aceste ape cu duritate mica (duritatea temporara cuprinsa intre 0-60G), intalnite frecvent in natura ca fiind provenite din ploi, paraie, rauri, care traverseaza zone cu roci greu solubile, sunt foarte periculoase pentru betoane. Ele pot determina o coroziune de gradul I, care consta in dizolvarea si levigarea hidroxidului de calciu Ca(OH)2 din piatra dura. Simultan cu levigarea hidroxidului de calciu, are loc si scaderea pH-ului. Se recomanda utilizarea, pentru betoane, a cimenturilor amestecate, de tipul cimentului de zgura. Un alt factor important pentru rezistenta betonului in timp, la actiunea apelor cu duritate mica, il reprezinta compactitatea.
CONCLUZII
Din cercetarile efectuate a rezultat urmatoarea stratificatie a terenului:
• la suprafata, sol vegetal cu grosimi variabile, in sei, de cca 0,30 m, iar pe pante, de 0,20 m. In zonele cu stanca, la suprafata solul lipseste;
• urmeaza orizontul deluvial, alcatuit din bolovanisuri cu elemente colturoase, rezultate prin sfaramarea rocii existente in jur, astfel ca, in zone cu sisturi, deluviul contine elemente sistoase, iar in zona stratului de calcar, elemente de calcar; grosimea stratului deluvial variaza de la 0 (pe pante) la 5,00 m spre baza versantului si in sei;
• sub deluviu, se intalneste stanca, care este de urmatoarele categorii litologice: cuartite (pe cca 3,4 km Fratosteanu Mare, Varful Repezi si Varful Paraginosu), filit (in Saua Repezi) si calcare pe cca 1,00 km (Saua Insirata si Varful Fratosteanu Mic).
In doline, craterele sunt umplute cu nisip argilos foarte umed, moale, cu elemente de roca in masa. Pentru a determina rezistenta la penetrare intr-o dolina de pe muntele Fratosteanu Mic, a fost executata o penetrare dinamica cu penetrometrul dinamic usor. La adancimea de 6 m, unde a fost oprita penetrarea, terenul era moale.
La partea superioara a golului alpin, suprafata terenului, exceptand varfurile care au forma ascutita, se inscrie sub forma de mici platouri cu dimensiuni variabile.
Privind pantele coamelor, se evidentiaza pante abrupte pe latura de est a Varfului Fratosteanu Mare si Fratosteanu Mic. La Fratosteanu Mare, in zona cu panta abrupta, s-a format Caldarea Fratosteanu (proces glaciar), unde exista si Lacul Negru (cu nivel variabil in timp, in perioadele secetoase seaca), lac in care isi are obarsia paraul Rudareasa.
La Varful Repezi, versantul abrupt se afla pe partea de sud a muntelui, spre valea Latorita. In acesta zona se observa o ingramadire a deluviului, rezultat din fragmente dislocate din masiv, pe panta, catre limita golului alpin cu padurea de brad.
In zona Varfului Paraginosu (Culmea Paraginosu), versantul abrupt este pe partea de nord a coamei. In zonele cu stanca din cuartit, nu sunt prezente goluri subterane, stabilitatea terenului fiind buna.
In zona calcarelor mezozoice, se indentifica 3 doline care demonstreaza prabusiri ale unor goluri subterane neidentificate, pesteri.
In zona calcarelor, amplasamentele vor fi testate, prin metode geofizice si in profunzime, pentru evitarea golurilor subterane.
In zona muntelui Fratosteanu Mic au fost identificate 3 izvoare, care confirma, de asemenea, existenta unor caverne in masivul de calcare. Din relatarile ciobanilor care pastoresc oile in zona, reiese ca, pe timp secetos, izvoarele se epuizeaza, ceea ce demonstreaza o inmagazinare restransa a apei din precipitatii.
In zona exista mai multe drumuri de acces, care urmeaza a fi expertizate in faza urmatoare astfel incat sa fie aleasa cea mai buna varianta, din punct de vedere tehnico-economic.
Dupa aceasta faza preliminara, in care au fost stabilite problemele zonei, urmeaza cercetarea geotehnica pe fiecare amplasament unde se va construi, cu foraje si recoltare de probe ce vor fi testate in laborator, pentru determinarea caracteristicilor si parametrilor geotehnici.
BIBLIOGRAFIE
1. Geomorfologia Romaniei – Relief, tipuri, geneza, regionare – Editura Fundatiei Romania de Maine, Gr. Posea 2005, editia a Il-a;
2. Geografia fizica a Romaniei (Gr. Posea), Editura Fundatiei Romania de Maine, partea I, Clima, Apele, Biogeografia, Solurile, Hazarde naturale, 2004;
3. Geografia fizica a Romaniei (Gr. Posea), Editura Fundatiei Romania de Maine, partea I, Date generale, Pozitia geografica, Relief, 2003;
4. Muntii Lotrului (Gh. Ploaie, V. Trufas, C. Trufas, G. Apostol), Editura Carro, Bucuresti, 1996;
5. Muntii Latoritei (Gh. Ploaie), Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987;
6. Valea Lotrului – monografie, (Gh. Ploaie), Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1973;
7. Geotechnical site investigation guidelines for building foundations in permafrost, Department of Public Works and Services Government of the Northwest Territories, I. Holubec Consulting Inc., January 2010;
8. Buletine analiza mineralogica – petrografica – PETROM SA / ICPT Campina, sectia Zacamant – Laborator Geologic, noiembrie 2010.
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 99 – decembrie 2013, pag. 28
Autori:
Eleonora Firoiu, Toma Florica – SC BEFAC SRL, Rm. Valcea
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns