Antreprenor general: SC IASICON SA Iasi
Proiectant general: SC GENESIS SRL Iasi
Teatrul National Vasile Alecsandri din Iasi a fost construit intre anii 1894 si 1896 pe locul vechii primarii care a fost demolata. Proiectul este opera arhitectilor vienezi Fellner si Helmer iar constructia a fost realizata de Societatea de Constructii Bucuresti.
Teatrul National Iasi este considerat a fi cel mai vechi si cel mai frumos lacas de acest gen din tara. Si pe buna dreptate!
Cladirea Teatrului National este o veritabila bijuterie arhitectonica, adapostind adevarate monumente de arta:
• Cortina, pictata de mesterul vienez M. Lenz si terminata de unul dintre discipolii sai, are reprezentata in centru o alegorie a vietii, cu cele trei varste, iar in dreapta, alegoria Unirii Principatelor Romane (Moldova, Transilvania si Tara Romaneasca);
• Cortina de fier, pictata de Al. Goltz, cu motive ornamentale dispuse simetric, separa etans scena de restul salii;
• Plafonul, pictat de Al. Goltz in culori pastelate, reprezinta alegorii paradisiace, fiind ilustrat cu nimfe si ingeri in relief, din stucatura rococo;
• Candelabrul din alama si cristale de Murano cu 109 becuri imbogateste decoratia plafonului pictat.
In anul 1956, cu prilejul aniversarii a 140 de ani de la primul spectacol in limba romana, teatrul iesean a primit numele marelui poet, dramaturg si om de cultura Vasile Alecsandri (1821 – 1890).
Deschiderea oficiala a Teatrului National din Iasi a avut loc la 1 decembrie 1896. La nici un an de la deschiderea oficiala, s-a suspendat activitatea din cauza lucrarilor necesare, in urma avariilor produse de tasari ale terenului de fundare, evidentiate prin fisuri si crapaturi ale elementelor structurale ale constructiei.
In anul 1920 s-a propus, de catre cadrele tehnice ale orasului si ale primariei, inchiderea teatrului, pentru a se preveni o catastrofa.
In anul 1922, directorul de atunci al teatrului, poetul Mihai Codreanu, a cerut Primariei alcatuirea unei comisii de cadre tehnice, care sa constate “starea de soliditate” a teatrului. In urma procesului verbal incheiat, s-a hotarat inchiderea teatrului si somarea Ministerului Artelor, din acea vreme, pentru luarea de “urgente masuri de restaurare a acestui monument”.
In anul 1940, ca urmare a cutremurului de pamant, s-a produs caderea policandrului din sala de spectacole.
In timpul celui de-al II-lea razboi mondial Iasiul a fost bombardat, in anul 1944, pe cladirea teatrului cazand doua obuze; unul dintre obuze a explodat la nivelul sarpantei, dislocand invelitoarea si distrugand o ferma metalica, iar al doilea a strapuns cupola, deteriorand-o, fara sa explodeze.
Intre anii 1955si 1960 s-au semnalat fisuri in zona intrarii principale si a holului principal, cu urmari asupra elementelor structurale.
In 1969 s-au semnalat, din nou, fisuri si tasari vizibile in zona de vest a salii de spectacol, din cauza umezirii loessului care constituie stratul de fundare, precum si a existentei unor pivnite si beciuri sub fundatiile cladirii.
Incepand cu anul 1970, cladirea teatrului este tinuta sub observatie permanenta, urmarindu-se evolutia tasarilor si variatia panzei freatice. S-a constatat ca, din cauza ridicarii panzei freatice, cladirea se taseaza lent si inegal. Ca urmare a agravarii tasarilor, in anul 1973 Teatrul National a fost inchis din nou.
In perioada 1973 – 1974 s-au executat, prin electrosilicatizare, lucrari de consolidare a terenului de fundare, lucrari care au stopat tasarile, dar au provocat o puternica salinizare a peretilor, pana la inaltimi apreciabile, cu influente negative in ceea ce priveste integritatea materialelor de constructie. In aceeasi perioada s-au executat si lucrari de consolidare a edificiului, din punct de vedere structural.
Dupa cutremurul de pamant din 1977 s-au executat alte reparatii si consolidari, dar fara a fi efectuate toate lucrarile mentionate in expertiza si in proiectul de consolidare.
Dupa cutremurul din 1986, cladirea a suferit alte degradari, in urma expertizei fiind propuse lucrari de consolidare a elementelor structurale.
Am amintit aceste etape de degradari si interventii facute de-a lungul timpului pentru a semnala faptul ca toate au fost executate doar local, strict pe cate un element deteriorat, fara a se efectua vreo interventie de ansamblu asupra intregii structuri de rezistenta.
CONSOLIDAREA STRUCTURII DE REZISTENTA
Toate evenimentele prezentate mai inainte au lasat urme asupra structurii de rezistenta a Teatrului. A fost motivul pentru care, la inceputul anilor 2000, s-a hotarat consolidarea si restaurarea cladirii Teatrului National “Vasile Alecsandri” din Iasi. In acest sens, la peste 100 de ani de cand teatrul a fost dat in folosinta, s-a efectuat un calcul al structurii de rezistenta, care a tinut seama de toate interventiile anterioare, precum si de normativele valabile in domeniu la acea data.
Cladirea teatrului, cu regim de inaltime de S + P + 2E, are dimensiunile maxime in plan de 40,75m x 59,80 m si prezinta o simetrie aproape perfecta pe directia longitudinala. Inaltimile diferite ale nivelelor si ale anumitor zone distincte (turnul scenei), au fost impuse de functionalitatea cladirii si de motive arhitecturale privind volumetria.
Structura de rezistenta a cladirii este alcatuita din zidarie de caramida simpla.
Fundatiile sunt de tip continue, sub zidurile realizate din piatra calcaroasa de Repedea, cu var hidraulic.
Planseele sunt din boltisoare de caramida, cu profile metalice si bolti de caramida.
Cupola de deasupra salii de spectacole este realizata dintr-o placa subtire de mortar, turnata pe o structura dintr-un caroiaj de profile metalice peste sala de spectacole, de care sunt prinse ornamentele, si din lemn, in restul zonelor.
Invelitoarea este din tabla.
(Va urma)
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 103 – mai 2014, pag. 4
Autor:
ing. Constantin Firtea – expert tehnic M.L.P.A.T. si M.C.C.
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns