Da, 10 ani au trecut de cand o distinsa personalitate in constructii, Mihail Erbasu, a trecut in nefiinta. 10 ani de singuratate pentru el, familie si cunoscuti, care il regreta si dupa scurgerea in clepsidra a celor 10 ani, timp neiertator in derularea lui.
Sigur, de cand e lumea si Pamantul, exista un ritual care nu s-a schimbat pana in prezent. Adica oamenii si celelalte fiinte se nasc, traiesc si mor dupa un tipic neschimbat. Ultima faza, decesul, este cea care ne face sa trecem in eternitate, un loc despre care nu stim mare lucru pentru ca nimeni pana astazi nu s-a intors de acolo, pentru a ne spune, cat de cat, ceva despre vesnicie.
Si totusi, oamenii, in dorinta lor de a penetra din cand in cand vesnicia, obisnuiesc, prin aducere aminte, sa rememoreze personalitatea celor merituosi disparuti dintre noi, natural sau ca urmare a altor cauze. Rememorarea inseamna, desigur, pentru cei sensibili, parcurgerea unor momente de emotii si trairi, specifice celor care duc „dorul” unui om disparut.
Despre morti, numai cuvinte frumoase, se spune in popor! Pentru unii dintre ei se cuvine, insa, o etichetare aparte in stransa legatura cu ce au fost si ce au lasat in urma lor in… trecatoarea viata!
Iata ca la 21 iunie 2014 se implineste un deceniu, 10 ani deci, de cand a disparut din peisajul uman un om de o notorietate aparte.
Este vorba despre Mihail Erbasu, eminent constructor si om deopotriva.
Desi a trecut atata timp cei apropiati lui, familia in primul rand, dar si cei pe care i-a cunoscut sau cei cu care a colaborat isi amintesc cu tristete ca moartea l-a rapit pe Mihail Erbasu la o varsta la care era in plina forta umana si mentala, ducandu-l prematur in nefiinta.
Au ramas, in urma sa, regretele unei despartiri nedrepte, regrete traite de toti cei care sub o forma sau alta l-au cunoscut si au colaborat la executarea unor constructii care stau, si astazi, marturie privind competenta profesionala a lui Mihail Erbasu.
Acum, la un deceniu de cand ne-a parasit, ne amintim cu recunostinta, noi si cei care l-au inconjurat, de cel ce a fost Mihail Erbasu pentru numeroasele edificii care poarta amprenta si competenta sa profesionala. Si azi se simte lipsa sa din randul celor vii pentru ca, din punct de vedere profesional, mai avea multe de spus.
Singura sa alinare, daca acest lucru este posibil in vesnicia care l-a inglobat pe Mihail Erbasu, poate fi faptul ca munca sa neobosita n-a fost zadarnica deoarece, in afara constructiilor realizate de el, soarta firmei create dupa 1990 a fost preluata si dezvoltata laborios de catre fiul sau, dr. ing. Cristian Erbasu. Acesta, cu tenacitate si profesionalism a ridicat firma, in zilele noastre, la un inalt grad de competitivitate si eficienta.
Este suficient sa observam ca mijloace de transportat materiale si utilajele de constructii, purtand inscriptia ERBASU, se regasesc pe santierele diverselor lucrari edilitare executate in tara atestand ca firma este solicitata, intrucat are capacitate tehnico-umana competitiva.
Ce dureros este insa ca Mihail Erbasu nu se poate bucura si el de performantele pe care, cu mana si inteligenta sa, le-a initiat iar fiul sau le-a dezvoltat.
In aceasta zi de 21 iunie, cu piosenia pe care o merita, este firesc sa-i rememoram calitatile si sa-l asezam pe Mihail Erbasu in randul constructorilor performanti chiar daca acum 10 ani a spus adio ultimelor sale zile pamantene.
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 104 – iunie 2014, pag. 38
Autor:
Ciprian Enache
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns