Asa ar putea suna o sinteza a luptelor indarjite pentru acapararea puterii in Stat, nu pentru binele LUI ci pentru binele LOR, al competitorilor.
Nici nu s-au terminat bine europarlamentarele ca a si fost declansata o disputa, pe viata si pe moarte, pentru dobandirea locatiei de la Cotroceni, de unde se spera la o dominare a treburilor si mai ales, a intereselor aducatoare de bani. Si cum banul este ochiul dracului, tentatia este tot mai acerba. Se intelege, astfel, ca, prin buna stiinta, se ignora de fapt rolul Parlamentului si Guvernului in tot ceea ce inseamna economie si viata sociala.
Vedeti, vechile „obisnuinte” din ultimii 10-11 ani nu se parasesc si se alimenteaza, in continuare, rolul de „vedeta nationala” al unui om, presedintele adica, si nu intrarea in normalitate din toate punctele de vedere!?
Practica anilor de dupa 1990 arata cu pregnanta lupta pentru dobandirea unor averi deloc de neglijat de catre politicienii „produsi si propulsati” in administratia tarii de unii dintre noi, sperand ca, in sfarsit, a sosit timpul sa facem ceva si pentru tara si pentru oamenii ei, cei care sunt de fapt creatorii bunurilor materiale si spirituale.
Si cu asta ajungem, vrem, nu vrem, la ceea ce ne arata cu ce ne-am ales de la cei care s-au perindat pe la caruselul puterii.
Nimeni nu poate spune ca totul este numai… negru, pentru ca in ultima vreme economia a inceput sa-si revina pe ici, pe colo, cu exceptia deloc normala a sectorului de constructii, unde trendul a fost si continua sa fie nemultumitor.
Nu este suficient sa te ocupi aproape in exclusivitate de investitiile din domeniul rutier. Sigur, exista o nevoie acuta de drumuri, cat de cat moderne, pentru a asigura un trafic normal de marfuri si persoane. Aceasta nu poate scuza, insa, o lipsa acuta in toate celelalte sectoare legate de constructii.
Si pentru ca momentele de… criza se pare ca s-au rarit, a sosit timpul sa se stimuleze, prin credite acceptabile, interesul oamenilor de afaceri si chiar al celor obisnuiti, pentru a construi.
Daca se construieste mai mult si cat de cat corect, atunci si proverbul „cine poate oase roade…” si-ar mai diminua tentatiile, pentru ca fiind mai multi interesati pentru binele general se limiteaza si lacomia individuala a unor neaveniti din toate punctele de vedere.
Autor:
Ciprian Enache
…citeste articolul integral in Revista Constructiilor nr. 104 – iunie 2014, pag. 3
Daca v-a placut articolul de mai sus
abonati-va aici la newsletter-ul Revistei Constructiilor
pentru a primi, prin email, informatii de actualitate din aceeasi categorie!
Lasă un răspuns